Polonia are de ani de zile relații strânse atât cu SUA cât și cu Ucraina, ambele fiind văzute ca vitale pentru securitatea sa. Schimbările apărute în politica Washingtonului forțează Varșovia să-și regândească viitorul, dar politicienii polonezi par să nu reușească să treacă peste neînțelegerile dintre ei.
În România au reapărut recent „listele negre”, vehiculate în special de susținători ai lui Călin Georgescu. Listele negre au o conotație istorică tragică, fiind folosite de extremiștii din trecut pentru a-și elimina adversarii.
---copie-image.webp)
Ucrainenii se văd ca apărători ai ordinii internaționale și democrațiilor liberale. Dreapta populistă contestă însă sistemul, ceea ce pune Kievul într-o situație dificilă.
În ciuda ostilității sale față de SUA, Kremlinul tânjește după atenția Washingtonului, la fel cum au făcut-o sovieticii și țarii la vremea lor. Iar Putin descoperă acum și un numitor comun între regimul său și Trumpism.
Pare improbabil ca presiunile SUA (inclusiv tiradele președintelui Trump) să forțeze Kievul să accepte o pace injustă. Cum ziceau recent doi foști prizonieri la ruși, ucrainenii „nu se vor preda niciodată!”
Semnalele date de administrația Trump cu privire la schimbarea politicii SUA față de Moscova, Ucraina și UE provoacă îngrijorare în vecinătatea Rusiei, de la Marea Neagra până la Marea Baltică.
Letonia trebuie să fie pregătită pentru orice scenariu de apărare: pe termen scurt, poate fi vizată de atacuri hibride, iar pe termen lung se poate confrunta chiar și cu un atac mai amplu, direct.
În retragere pe front, cu o populație care resimte tot mai puternic oboseala războiului, ignorată de SUA, care a lansat discuții de pace bilaterale cu Rusia, Ucraina este și în pragul unei crize politice.
Cu tinerii ruși pe front sau fugiți în afara țării, economia Rusiei are nevoie de migranți. Aceștia reprezintă însă o țintă pentru extremiști și politicieni populiști.
Pe fondul deschiderii SUA către Rusia, China vrea să găzduaiscă summitul Trump – Putin și, implicit, să medieze negocierea păcii în Ucraina. Demersul e legat de interesele sale economice și politice.
Bruxellesul este consternat de măsurile și pozițiile radicale adoptate de Trump. În noul context geopolitic, UE se profilează drept ultimul bastion al democrațiilor liberale.
Poziția inflexibilă a Rusiei, care practic cere capitularea Ucrainei, nu va permite încheierea rapidă a păcii. Soarta Ucrainei depinde în continuare de sprijinul occidental, dar în acest moment cel american e pus sub semnul îndoielii.
De săptămâni întregi, Serbia e zguduită de proteste studențești, declanșate de tragedia de la Novi Sad. Pornite ca reacție la corupția endemică, protestele s-au transformat într-o mișcare națională care militează pentru reforme sistemice profunde.
Criza Groenlandei amenință solidaritatea în cadrul NATO și poate duce, indirect, la validarea agendelor expansioniste ale autocrațiilor. Este motivul pentru care e imperativ un compromis convenabil tuturor.
Donald Trump a spus că SUA ar putea prelua Gaza după ce pleacă palestinienii de acolo. Nimeni din Orientul Mijlociu nu poate accepta o astfel de propunere întrucât ar amplifica instabilitatea în regiune.
Războiul din Ucraina sporește decalajul dintre elitele bogate ale Rusiei și majoritatea populației. În același timp, a fost lansat un proces de redistribuire a resurselor și direcționare a acestora către cei loiali regimului Putin.
În timp ce în diferite capitale europene asistăm la proteste de amploare, în Bulgaria, unde există o tradiție a protestelor, reformiștii par apatici, după ani de blocaj politic și revenirea partidelor-sistem la putere.
Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.
Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?
Să fii supărat pentru dispariţia unor vestigii de o imensă valoare istorică e normal, să crezi că acest fapt va duce la dispariţia poporului e, în termeni blânzi, amuzant. Mai mult, să ai impresia că gestul a țintit românitatea și nu doar valoarea materială a obiectelor respective este de domeniul fantasticului.
Într-o perioadă în care Uniunea Europeană se confruntă cu tensiuni geopolitice, incertitudini economice și amenințări externe, Polonia își propune să o direcționeze către un viitor care acordă prioritate securității, rezilienței și consolidării solidarității dintre statele membre.
Admise recent în NATO, Finlanda și Suedia sunt din ce în ce mai implicate în eforturile de sporire a securității în regiunea baltică, acolo unde s-a putut observa o serie de acțiuni agresive ale Rusiei, inclusiv acte de sabotaj asupra infrastructurii submarine. Cu toate acestea, potențialul de cooperare cu statele baltice a fost prea puțin valorificat.
Am întâlnit, la Hora Unirii, printre adepții lui Călin Georgescu, un amestec de misticism naționalist, teorii ale conspirației, narațiuni false rusești și credința că „președintele ales” e un soi de figură mesianică ce va transforma România într-un Dubai.
Putin a crezut că, prin invadarea Ucrainei și implicarea în războaiele din Orient, îi redă Rusiei statutul de mare putere. Rezultatul a fost pierderea influenței Moscovei pe termen lung.
Un val de „accidente”/sabotaje în Marea Baltică sugerează că flota de petroliere folosită de Rusia ca să păcălească sancțiunile occidentale este utilizată, acum, și în războiul hibrid împotriva Occidentului.
China e principala amenințare a puterii SUA, care ar câștiga din slăbirea axei Beijing – Moscova. O înțelegere Trump – Putin poate implica, însă, sacrificarea Ucrainei și probleme pentru UE.
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a generat temeri privind modul în care va aborda Rusia și conflictul din Ucraina, precum și relația economică cu Uniunea Europeană. Echipa Veridica a analizat cum se vede preluarea puterii de Trump și echipa sa la Bruxelles și în țări vecine Rusiei – unele dintre ele ex-sovietice sau ex-comuniste, majoritatea membre UE sau NATO ori cu aspirații euro-atlantice.
Extremiștii români par să creadă că revenirea lui Donald Trump le aduce capital electoral și legitimizează tipul de discurs marcat de populism și narațiuni false. Ei speră, totodată, că Trump îi va ajuta să ajungă la putere. Este genul de raționament oximoronic, care arată că, de fapt, extremiștii români nici măcar nu înțeleg sensul cuvântului pe care l-au adoptat pentru a se defini – „suveranism”.
După ce a pus umărul la victoria lui Donald Trump în alegerile din SUA, Elon Musk poartă o campanie de promovare a extremei drepte europene. Acționează el în nume propriu, sau e mesagerul lui Trump?
Aviația civilă a Rusiei se confruntă cu o criză fără precedent, deoarece producția și importurile sunt afectate de sancțiunile impuse de Occident în urma invadării Ucrainei.
O mănăstire ortodoxă din Minsk colectează fonduri de ani de zile pentru a sprijini invadarea Ucrainei de către Rusia. O parte din bani provin din activități desfășurate în țări din UE.
În 2025, în Polonia vor avea loc alegeri prezidențiale. Unele voci atrag atenția că trebuie luat în calcul scenariul în care Rusia va influența rezultatul alegerilor, așa cum s-a întâmplat în România.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
