Relația dintre Turcia și Grecia este marcată, din nou, de tensiuni, iar declarațiile dure ale Ankarei i-au făcut pe unii observatori să se întrebe dacă, de data aceasta, nu se va ajunge și la confruntări militare. Actuala criză pare însă legată, mai degrabă, de eforturile regimului de la Ankara de a abate atenția de la problemele interne decât de vechea rivalitatea dintre cele două țări.
Republica Moldova s-a distanțat tot mai mult de Rusia odată cu preluarea puterii la Chișinău de către forțele pro-europene, după alegerile parlamentare anticipate din iulie 2021. Noua guvernare a luat o serie de măsuri pentru a reduce influența Moscovei și dependența față de aceasta și a căutat, totodată, să se alinieze cât mai mult la pozițiile Occidentului.
Republica Moldova s-ar putea confrunta în această toamnă cu o serie de provocări majore, în contextul în care Rusia este interesată să readucă această țară în sfera de influență. În plan intern, e de așteptat ca Moscova să folosească pârghiile pe care le are în regiunea separatistă transnistreană și în Găgăuzia. La aceste presiuni se vor adăuga cele făcute în zona energetică.
Majoritatea ucrainenilor cred că țara lor va câștiga războiul cu Rusia, potrivit unui sondaj realizat recent de Institutul Internațional Republican. Acesta mai arată că ucrainenii își doresc în continuare integrarea euro-atlantică, deși percepția față de NATO a cunoscut fluctuații legate de întârzierea sau acordarea ajutoarelor militare, și continuă să își privească aleșii într-un mod critic, chiar dacă este război.
Găgăuzia este, poate, cea mai rusofilă regiune a Republicii Moldova. O entitate separatistă la începutul anilor '90, Găgăuzia a acceptat până la urmă suveranitatea Chișinăului, însă pretinde dreptul la secesiune în cazul unei uniri cu România sau chiar și al integrării europene.
Statutul incert al limbii oficiale a Republicii Moldova, la 31 de ani de la independența acesteia, arată cât de dificilă a fost și rămâne definirea și acceptarea unei identități naționale. Incapacitatea de a clarifica chestiunea limbii și de a se desprinde de invenția sovietică a „moldovenismului” nu e singurul eșec al Chișinăului: la 31 de ani de independență, acesta încă nu își controlează propriul teritoriu și e incapabil să își asigure securitatea energetică și militară.
Europa se confruntă cu cea mai severă secetă din ultimii 500 de ani, dar nu este singurul continent afectat de acest fenomen. Amploarea secetelor la nivel global este un alt efect al schimbărilor climatice. Apa – vitală pentru supraviețuire și necesară în industrie și agricultură – devină o resursă tot mai disputată la nivel global, lipsa acesteia cauzând crize economice, umanitare și de securitate.
Presa independentă și experții ruși analizează starea forțelor armate ale Federației Ruse, care suferă pierderi catastrofale în războiul declanșat în Ucraina, și scriu despre armamentul sovietic învechit folosit de ruși, care face numeroase victime în rândul civililor, dar și al celor care îl folosesc. Citiți și cum a schimbat războiul peisajul mediatic din Rusia.
Cu o graniță de peste 1000 de kilometri cu Ucraina, Republica Moldova a fost și ea afectată de războiul declanșat de Rusia pe 24 februarie. Veridica a stat de vorbă cu mai mulți analiști de la Chișinău pentru a afla care sunt principalele probleme cu care se confruntă Republica Moldova, stat care se confruntă, simultan, cu o criză economică și una energetică și trebuie, în plus, să gestioneze un număr semnificativ de refugiați ucraineni.
Aderarea Finlandei și Suediei la NATO ar face din Alianță principala putere la Marea Baltică. Împreună, cele două țări dețin forțe aeriene, maritime și terestre bine pregătite și eficiente, o industrie a apărării performantă și o capacitate de răspuns ridicată. Au o poziție strategică și ar spori semnificativ securitatea celor mai vulnerabile țări membre NATO – Statele Baltice.
Parcursul european al Republicii Moldova implică și o ruptură cu trecutul recent în care țara s-a aflat, practic, la cheremul unor oligarhi extrem de influenți, care și-au folosit puterea politică și mediatică pentru a instaura o adevărată cleptocrație. O soluție ar putea fi aplicarea modelului Ucrainei, care a adoptat o lege anti-oligarhi.
Ucraina a luat în ultimii ani o serie de măsuri pentru a-și securiza spațiul informațional, afectat atât de campanii rusești de manipulare și dezinformare, cât și de influența unor oligarhi care își urmăresc propriile interese. Măsurile includ o lege menită să scoată mass-media de sub controlul oligarhilor. Efectul e un control guvernamental sporit asupra presei și se pune întrebarea dacă e o situație temporară, justificată de război, sau un regres al democrației ucrainene.
Guvernul de la Chișinău al Nataliei Gavrilița, susținut de majoritatea formată din deputații Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), s-a evidențiat în ultimul an printr-un slalom continuu printr-o multitudine de crize fără precent, o inflație record de circa 32%, dar și cea mai mare reușită din 1991 până în prezent – obținerea statutului de țară candidată pentru aderarea la UE.
Ayman al-Zawahiri a fost ideologul rețelei Al-Qaida, a cărei conducere a preluat-o după uciderea lui Osama bin Laden. Al-Zawahiri e unul dintre cei mai importanți lideri teroriști uciși în ultimii douăzeci de ani, dar e puțin probabil ca moartea sa să afecteze în mod semnificativ mișcarea jihadistă.
Războiul din Ucraina a readus în atenție o problemă care era cunoscută demult – dependența europeană de gazele rusești. Mai întâi s-a evocat posibilitatea impunerii unor sancțiuni europene, apoi Moscova a redus livrările, ceea ce a produs panică în anumite capitale occidentale. Ce pot face europenii pentru a scăpa de șantajul Rusiei și cât de tare ar trebui să se teamă de iarna care vine?
Pe parcursul ultimelor două decenii, vinurile moldovenești, au devenit unul din elementele cheie în războiul geopolitic purtat între Chișinău și Moscova, dar și un simbol al încercării Republicii Moldova de a ieși de sub influența Rusiei.
Contextul de securitate, dar și voința politică de la Chișinău, au fost argumentele valide ale diplomației române în sprijinirea Republicii Moldova pe calea europeană.
Importantă, dar nu esențială, implicată, dar destul de distantă, România oficială nu obosește să se felicite pentru faptul că a intuit de multă vreme intențiile agresive ale Rusiei lui Putin. Ca de obicei, oficialii români se leagănă în periculoasa iluzie a convingerii că nimic nu trebuie schimbat în felul în care tratează teritoriul care desparte Bucureștiul de Moscova.
Cândva cel mai apropiat satelit al Moscovei, devenită între timp membră a UE și NATO, Bulgaria s-a îndepărtat în ultimii ani de Rusia, deși într-un ritm lent. Procesul a fost accelerat în urma invadării Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, Kremlinul încă mai poate conta pe o varietate de politicieni și spioni, pe o rețea de dezinformare și propagandă pentru a-și promova interesele la Sofia.
În fiecare zi, cetățenii ruși află din știri despre reușitele armatei pe frontul din Ucraina. Chiar și atunci când trupele se retrag, sau cuceresc câteva sate mici cu prețul unor pierderi mari, reprezentantul Ministerului Apărării, Igor Konașenkov, vorbește despre reușite importante. Investigația PROEKT.MEDIA relevă că multe victorii sunt falsuri aritmetice și geografice.
Contextul regional al invaziei ruse din Ucraina a determinat inevitabil și o schimbare a Conceptului Strategic al NATO. Accentele s-au schimbat, iar Rusia a devenit, din partener strategic al NATO, o „ameninţare directă” pentru securitatea statelor membre ale Alianței, cum este și pentru unii din vecinii acestora, inclusiv Republica Moldova.
Georgia a fost considerată, cândva, cea mai reformistă și pro-occidentală țară din spațiul ex-sovietic, cu excepția republicilor baltice. Ultimul deceniu a fost marcat însă de o încetinire a reformelor și o apropiere de Moscova, iar rezultatul a fost că Georgia nu a primit statutul de țară candidat la UE atunci când acesta le-a fost acordat Republicii Moldova și Ucrainei.
În teorie, România nu e așa de dependentă sau conectată economic de Rusia. Relațiile comerciale sunt limitate, numărul companiilor cu capital rusesc de pe piața românească este relativ mic, iar importurile românești de petrol și gaze din Rusia sunt cu mult sub cele ale altor țări UE. De-a lungul timpului însă, oligarhi ruși, în general apropiați de Kremlin, au acaparat segmente importante din unele sectoare ale economiei românești. La aceste pârghii economice se adaugă și cele de natură politică – români care, conștient sau nu, fac jocurile Moscovei. Este o rețetă pe care Rusia a aplicat-o, începând cu anii '90, în majoritatea statelor ex-comuniste.
Anunțul de la finele săptămânii trecute potrivit căruia Republica Moldova a primit statutul de țară candidată va fi un „game changer” pentru Chișinău, dar va aduce în același timp și provocări noi.
Respectat și urât; acoperit de flori, dar și înjurat și chiar aruncat în aer. Așa a fost existența Monumentului Victoriei din Riga, care urmează, probabil, să fie demolat, ca o consecință a invaziei rusești din Ucraina. Alte sute de monumente sovietice vor avea probabil același destin.
Turcia amenință cu o nouă ofensivă în Siria invocând pericolul terorismului kurd. Acest pericol pare a fi unul redus în apropierea graniței kurdo-siriene, la Mardin, ceea ce confirmă analizele experților potrivit cărora regimul Erdoğan încearcă, de fapt, să abată atenția de la criza economică cu care se confruntă.
Rusia deține în Republica Moldova cele mai importante obiective strategice care furnizează gaze și energie electrică și le folosește abil pentru a pune nu numai presiune economică, dar și politică asupra deciziilor majore ale Chișinăului. Schema pusă la cale de Moscova întreține regimul separatist de la Tiraspol îi și oferă Kremlinului un instrument de presiune asupra Chișinăului pentru datoriile acumulate de Transnistria.
Rivalitatea șahistă dintre Rusia și Ucraina exista dinainte de invazia din februarie 2022. Exista și dinainte de prima invazie a Rusiei, din februarie 2014. Exista, s-ar putea spune, înainte ca Uniunea Sovietică să se destrame, în decembrie 1991. Dar ea n-a fost nicicând mai aprigă ca anul acesta. Lumea șahului a ajuns din nou, ca pe vremea Războiului Rece, un teren de luptă pentru imagine, influență și putere.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dus lumea în pragul unui dezastru nuclear, pe măsură ce trupele ruse au ocupat centralele nucleare ucrainene – uneori în urma unor lupte și schimburi de focuri chiar în proximitatea lor – iar rachete lansate de forțele Moscovei au trecut periculos de aproape de acestea. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avut însă o reacție oarecum reținută la aceste riscuri și continuă să colaboreze îndeaproape cu rușii, spre exasperarea ucrainenilor.
Războiul din Ucraina a adus în atenția și starea proastă a armatei Republicii Moldova, insuficient de echipată după trei decenii în care a fost neglijată de autorități. La Chișinău a început să se înțeleagă că armata trebuie să poată face față măcar unei agresiuni dinspre Transnistria, însă Rusia și oamenii săi insistă, în mod absurd, că dotarea armatei echivalează cu încălcarea neutralității.
Numirea pe 2 iunie a unui nou șef al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (SIS) – Alexandru Musteață – este un adevărat test pentru guvernarea de la Chișinău, care poate arăta dacă își dorește cu adevărat să facă reformă și pe zona domeniului de apărare și securitate națională.
În lunile care au trecut de la declanșarea masivului atac rus asupra Ucrainei, Volodimir Zelenski s-a dovedit a fi un lider remarcabil. Nu a fugit, nu a trădat oamenii care l-au ales, nu a acceptat înțelegeri pe sub masă și nu a tranzacționat suveranitatea țării. Rușii au încercat să ajungă la el din primele ore ale invaziei. Să se teamă Moscova de președintele Zelenski, sau de ideile pe care și le-a asumat încă dinainte ca războiul să izbucnească?
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
Donații
Veridica.md
