Ideea că pacea este în mod inerent mai bună decât războiul este larg acceptată, mai ales din punct de vedere umanitar. Cu toate acestea, logica geopoliticii răstoarnă adesea bunul simț. În cazul Rusiei, continuarea operațiunilor militare în Ucraina poate părea a fi alegerea rațională – cel puțin din perspectiva ordinii politice și economice actuale. În mod paradoxal, încheierea războiului, sau chiar întreruperea acestuia, prezintă provocări sistemice pentru o țară care a devenit profund ancorată într-o economie de război.
Conducerea Rusiei nu este conștientă de aceste contradicții. Deși societatea ar saluta cu siguranță sfârșitul ostilităților din motive morale și emoționale, consecințele practice ale păcii – inclusiv perturbarea economiei, tulburările sociale și incertitudinea politică – influențează probabil calculele Kremlinului mult mai mult decât sentimentele populației. În acest context, devine clar de ce drumul către pace nu este doar lung și dificil, ci și poate amenința statu-quo-ul de la Moscova.
PARTEA I: ECONOMIA RĂZBOIULUI – ȘI PREȚUL PĂCII
O economie condusă de război, cu milioane de părți interesate
Orice decizie politică majoră cu privire la conflictul din Ucraina se bazează inevitabil pe un anumit nivel de sprijin intern. Și, în ciuda aparențelor, o astfel de bază de sprijin există – în special printre cei care au devenit beneficiarii direcți sau indirecți ai economiei militarizate a Rusiei. Potrivit estimărilor economistului Igor Lipsits, până la 20 de milioane de ruși pot intra în această categorie. Aici vorbim inclusiv de personalul militar activ și familiile militarilor, angajații întreprinderilor din sectorul apărării și lucrătorii din logistică și comerț care au profitat de pe urma operațiunilor de combatere a sancțiunilor.
Un al doilea grup de beneficiari include „noile elite din afaceri” – cei care au achiziționat active străine la prețuri de chilipir după ce companiile occidentale au părăsit Rusia, precum și cei care au preluat afaceri de la proprietarii anti-război. Multe companii prosperă acum pe baza contractelor guvernamentale de apărare sau deservesc infrastructura logistică a pieței gri care eludează restricțiile comerciale internaționale.
Pe măsură ce resursele au ajuns în apărare și logistică, sectoarele civile, cum ar fi asistența medicală, educația și serviciile sociale, au avut de suferit. Inflația a erodat pensiile și salariile din sectorul public, iar majoritatea populației – în special pensionarii și angajații de stat – a devenit și mai vulnerabilă. Bogăția generată în timpul războiului purtat de Rusia este așadar extrem de concentrată și dependentă politic.
Costurile ascunse: inflația și secătuirea dezvoltării civile
Războiul, prin natura sa, generează inflație. În primele luni ale conflictului, banca centrală a Rusiei a crescut brusc ratele dobânzilor pentru a limita șocul economic inițial. Economia s-a adaptat de atunci, dar costul acestei adaptări a fost semnificativ.
În 2024 și 2025, creșterea PIB-ului Rusiei – raportată oficial ca fiind aproximativ 4% – este în mare măsură determinată de cheltuielile pentru apărare. În același timp, inflația se apropie de 10%, deși experții independenți susțin că rata reală, așa cum o simt consumatorii și întreprinderile, poate fi de două ori mai mare. Această ruptură dintre realitățile economice raportate și cele trăite creează o situație din ce în ce mai fragilă.
Pe măsură ce sectorul militar se extinde, acesta canibalizează dezvoltarea civilă. Investițiile, forța de muncă și inovația sunt redirecționate către fabricarea de arme și logistica de război, subminând reziliența economică pe termen lung. Capacitatea statului de a pompa bani în economie – prin fonduri suverane și venituri din energie – se apropie de limită. Odată ce aceste amortizoare fiscale din timpul războiului sunt epuizate, economia s-ar putea confrunta cu o corecție severă.
Schimbarea dependenței: de la Europa la China
În urma sancțiunilor, Rusia a pivotat rapid de la vest la est. La suprafață, aceasta a părut a fi o realiniere strategică, pentru reducerea dependenței de Europa. În practică, a creat o nouă dependență – de data aceasta față de China.
În timp ce comerțul cu Europa i-a oferit Rusiei acces la tehnologii de ultimă oră și piețe cu marje mari, China oferă bunuri de bază și o piață pentru cumpărarea de energie ieftină. Beijingul deține acum o influență considerabilă asupra Moscovei, dictând termenii și prețurile. Consumatorii ruși sunt inundați de produse chinezești, iar firmele chinezești înlocuiesc treptat furnizorii occidentali. Această nouă dependență este, fără îndoială, mai precară decât cea pe care a înlocuit-o.
Iar această nouă dependență ridică încă o întrebare inconfortabilă: cât de interesată este China, cu adevărat, ca războiul să se sfârșească? Având în vedere influența sa crescândă asupra economiei ruse – și, prin extensie, asupra Kremlinului însuși – Beijingul deține acum o poziție care ar fi fost de neconceput cu doar câțiva ani în urmă. Dar rolul Chinei nu trebuie privit izolat. Mai degrabă, trebuie înțeles ca parte a unui joc de șah geopolitic mai amplu – unul în care Rusia nu mai este un jucător, ci o piesă. În contextul mai larg al rivalității dintre SUA și China, Moscova poate fi o carte utilă pentru Beijing, mai ales că tensiunile dintre cele două superputeri continuă să crească. Pacea din Ucraina, în aceste circumstanțe, ar putea să nu se alinieze calculului strategic al Chinei.
Revenirea brandurilor occidentale – și confruntările viitoare
Pe măsură ce zvonurile despre o posibilă încetare a focului se amplifică, unele companii străine iau în considerare reintrarea pe piața rusă. Această perspectivă este dulce-amăruie. Pe de-o parte, semnalează revenirea la normalitatea economică. Pe de altă parte, brandurile cu tradiție și investitorii străini trebuie să se confrunte cu noii proprietari de afaceri, apăruți în timpul războiului, care au achiziționat active în timpul exodului. Nu doar drepturile de proprietate sunt în joc, ci însăși structura economiei de după război a Rusiei, în cadrul căreia noua clasă de proprietari este puțin probabil să salute revenirea la modelul de dinainte de război al economiei ruse.
Povestea a două Rusii: disparități regionale și prosperitate pe timp de război
Kremlinul a reușit să protejeze o mare parte din Rusia urbană de consecințele vizibile ale războiului. Orașele continuă să funcționeze conform unor rutine consumeriste, iar viața de zi cu zi pare adesea neafectată. Dar în regiunile rurale – în special în zonele sărace și dezavantajate din punct de vedere economic – impactul a fost mult mai mare.
Aceste regiuni au suportat cea mai mare parte a pierderilor militare. În schimb, statul a oferit compensații bănești. Familiile celor căzuți au folosit acești bani pentru a ieși din sărăcie: cumpărând case, mașini și îmbunătățindu-și nivelul de trai în moduri până acum de neimaginat.
Orașele cu industrie de apărare, cândva relicve ale erei sovietice, sunt acum pline de locuri de muncă și bani. Pentru mulți din aceste zone, economia de război a adus îmbunătățiri tangibile – în ciuda costurilor.
Prin urmare, dacă cineva lasă deoparte judecățile morale și etice din jurul războiului – sau alege pur și simplu să le ignore – perspectiva păcii poate să nu pară atât de încântătoare sau de dorită pentru cei din regiunile dezavantajate ale Rusiei, care au devenit mai bogați în timpul conflictului. Pentru mulți, economia de război a oferit ceea ce vremea de pace nu ar putea niciodată: venituri stabile, mobilitate ascendentă și un sentiment de dezvoltare personală. În acest context, pacea riscă să perturbe un nou statu-quo care, oricât de paradoxal ar părea, a adus unora beneficii tangibile.
O bombă cu ceas demografică
Rusia a intrat în conflictul din Ucraina când piața muncii era deja fragilă, în special în ceea ce privește disponibilitatea bărbaților apți de muncă. Războiul a exacerbat această problemă în mod dramatic. Când pacea va reveni, economia se va confrunta cu o lipsă de forță de muncă și mai accentuată – probabil că va fi nevoie un nou val de migrație a forței de muncă.
Cu toate acestea, opinia publică rămâne profund ostilă imigrației pe scară largă, creând un paradox pentru care nu există o soluție simplă. Economia are nevoie de lucrători, dar societatea îi poate respinge. Prin urmare, tranziția – sau revenirea – la o nouă realitate pe timp de pace în Rusia poate reaprinde tensiunile care stau la baza intoleranței etnice și diferențelor religioase. În absența unei narațiuni unificatoare în timpul războiului, fracturile sociale suprimate ar putea reapărea.
Petrol, gaze și iluzia stabilității
Ani de zile Rusia s-a bazat pe veniturile din petrol și gaze pentru a-și menține stabilitatea economică. După 2022, creșterea prețurilor la energie a ajutat la amortizarea șocul inițial al războiului. Dar prețurile globale ale energiei dau acum semne de scădere.
Fără un alt boom al produselor de consum sau o nouă sursă de venit pentru stat, economia rusă va avea dificultăți să iasă din starea de război. Fondurile suverane au fost deja epuizate în mare măsură. În absența dividendelor păcii sau investițiilor străine, redresarea poate fi lentă și inegală.
Mai mult, această situație poate duce la adâncirea contradicțiile economice și poate alimenta tensiunile sociale – mai ales într-un moment în care statul va avea mult mai puține resurse pentru a le stăpâni decât a avut în timpul războiului. Odată cu scăderea rezervelor fiscale și scăderea subvențiilor din timpul războiului, capacitatea guvernului de a cumpăra stabilitate socială se va diminua, expunând inegalitățile nerezolvate și accentuând nemulțumirea publică.
PARTEA A II-A: SOCIETATEA DUPĂ CE ARMELE VOR FI TĂCUT
Crimă, teamă și întoarcerea soldaților
Una dintre cele mai întunecate perspective cu care se confruntă societatea rusă este reintegrarea în masă a soldaților, dintre care mulți au suferit violențe extreme – sau, în unele cazuri, au antecedente penale. Foarte mulți dintre primii recruți erau deținuți cărora li s-a oferit amnistia în schimbul serviciului militar. Unii dintre acești indivizi s-au întors deja la viața civilă și au comis infracțiuni grave.
Această tendință este alarmantă. Teama este că, după război, Rusia s-ar putea confrunta cu o creștere a criminalității violente, așa cum s-a întâmplat în ani 1990. Statul a recunoscut riscul, lansând planuri pentru reabilitarea veteranilor. Rămâne de văzut însă dacă aceste programe vor fi suficiente.
Euforia postbelică și inevitabilitatea întrebărilor
Sondajele sugerează că societatea rusă s-a săturat de război. Chiar și printre cei care susțin acțiunile Kremlinului în Ucraina, există o dorință tot mai mare ca acest conflict să se încheie. Dacă și când va veni pacea, este probabil să producă un scurt val de euforie.
Cu toate acestea, luna de miere nu va dura mult. Curând societatea va începe să pună întrebări dificile: Pentru ce a fost războiul? Ce s-a obținut? Și cu ce preț? Aceste întrebări sunt în prezent suprimate de cenzură și propagandă, dar într-un mediu post-conflict, ele pot deveni imposibil de ignorat.
Veteranii, catalizatori ai schimbării politice?
Există speculații conform cărora soldații care se întorc ar putea deveni o forță politică în sine – fie cooptați într-o nouă elită, fie, dimpotrivă, marginalizați și plini de resentimente. Guvernul a făcut gesturi retorice pentru a-i ridica pe veterani, dar rezistența instituțională rămâne. Mulți funcționari publici și elite de afaceri consideră „clasa militarizată” ca străină și care nu merită privilegii speciale.
Deocamdată, apariția unei noi elite politice din rândurile militare este incertă. Dar nu poate fi exclusă – mai ales dacă pacea duce la instabilitate politică.
O pace periculoasă
Pacea este, fără îndoială, de preferat războiului. Dar pentru Rusia de astăzi, pacea vine cu propriul său set de riscuri – dislocare economică, tulburări sociale, volatilitate politică. Războiul din Ucraina a creat o rețea cu interese mari în continuarea războiului, de la contractori din industria apărării la beneficiari regionali și elite de afaceri create în vreme de război.
Încheierea conflictului nu numai că ar demonta acest sistem, ci ar forța și Kremlinul să se confrunte cu o populație proaspăt încurajată să pună întrebări incomode. Și deși regimul poate reuși să prezinte pacea drept victorie, nu poate scăpa de consecințele structurale ale demobilizării.
În acest sens, pacea nu este doar un sfârșit al violenței – este un nou început, plin de incertitudine. Și poate de asta se teme cel mai mult Kremlinul.
