Cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european. Studii universitare la București și Moscova, doctor al Universității București. Autor a peste 80 de studii publicate în diverse reviste științifice, membru în consiliile științifice ale unor reviste academice. Membru în Comisia Mixtă a Istoricilor din România și Rusia și Comisia comună româno-rusă pentru studierea problemelor relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României. A scris Nașterea Imperiului (2002), Între tentația imperiului și alianța strategică, URSS și Europa Centrală și de Est (2012), Intelectualii lui Ceaușescu, Academia de Științe Sociale și Politice (2018), Elena Ceaușescu sau biografia unei dictaturi de familie (2021).
Donald Trump pare să creadă că, dacă se înțelege cu Vladimir Putin, poate spune că mai rezolvat două probleme: criza combustibilului (acutizată, de fapt, de războiul său cu Iranul) și războiul din Ucraina, iar aici nu contează dacă pacea e justă sau nu. Realitatea este însă că Putin nu poate și nici nu vrea să livreze.
Confruntat cu probleme economice și cu o criză de încredere în regimul său, Vladimir Putin pare să aleagă escaladarea și să se pregătească pentru un mare război, după ce se va încheia cel din Ucraina. Regizarea recentelor alegeri parlamentare trebuie privită prin prisma acestui plan.
România este, de ani buni, ținta acțiunilor destabilizatoare ale Rusiei, dar rămâne timorată în fața acesteia chiar și când Ucraina arată că „marea putere” nu e chiar atât de mare. Politicienii români nu înțeleg Rusia, iar „sistemul” pare să admire autoritarismul corupt și ineficient de la Moscova.
Decizia Kremlinului de a avea o paradă mai mică de Ziua Victoriei a fost percepută inclusiv ca un semn al fricii lui Putin de propria armată. Parada ar putea fi însă și o capcană întinsă Ucrainei, care e provocată să atace, ceea ce ar putea justifica represalii masive, chiar și cu arme neconvenționale. Într-un astfel de scenariu, cel care a ordonat represaliile – Putin – ar putea să își asume meritele câștigării războiului.
Cel mai important motiv pentru care președintele Zelenski nu este deloc bine prizat în Washingtonul trumpist este acela că lupta ucrainenilor a pus capăt mitului super-puterilor atotputernice.
Războiul din Iran arată, încă o dată, că Rusia e incapabilă să își protejeze aliații. Dincolo de asta însă, pe Putin îl sperie posibilitatea repetării scenariului venezuelean și mesajul pe care acest lucru l-ar transmite subordonaților săi.
Rusia îi promite multe lui Trump, dar nu are capacitatea să livreze
Vladimir Putin pare să aleagă escaladarea și să se pregătească pentru un mare război, după ce se va încheia cel din Ucraina. Regizarea recentelor alegeri parlamentare trebuie privită prin prisma acestui plan.
Operațiunea de război hibrid pe care o traversează România a intrat de ceva vreme în stadiul acut. Încercarea Rusiei de a instala la București un președinte nu este decât o mică parte a scenariului pregătit pentru România cu destul de mult timp înainte. Deși în multe privințe este ușor de recunoscut un anumit tipar istoric, există totuși o serie de semne care ne spun că ne aflăm într-o etapă nouă, care se va deosebi radical de toate celelalte, prin eforturile investite de Moscova și mai ales prin efectele vizate. Nu, istoria nu va deveni inutilă pentru a înțelege ce vrea de la noi Kremlinul, căci multe dintre constantele sale rămân valabile, însă ne va fi din ce în ce mai greu să înțelegem, mai ales cum vrea să obțină, dacă nu ținem cont de schimbări.
O relație bună cu Rusia ar ajuta SUA să izoleze China. Decizia lui Putin de a continua războiul din Ucraina ar putea însă convinge Washingtonul că europenii rămân cei mai importanți parteneri.
China e principala amenințare a puterii SUA, care ar câștiga din slăbirea axei Beijing – Moscova. O înțelegere Trump – Putin poate implica, însă, sacrificarea Ucrainei și probleme pentru UE.
Cu cât mai multe sunt scrupulele politicienilor occidentali în ceea ce-l privește pe Putin, cu atât ei nu fac decât să-i creeze acestuia mai multe oportunități de acțiune și să-l încurajeze în planurile sale.
„Alegerile” prezidențiale din Rusia sunt încununarea unui lung șir de crime, abuzuri și diversiuni menite să transforme dictatura lui Putin într-un sistem totalitar în adevăratul sens al cuvântului. Lansată ca un regim de mână forte, menit să grăbească modernizarea structurală a țării, aparent după modelul lui Petru cel Mare, dictatura lui Putin a dus în cele din urmă la ieșirea deplină a Rusiei din Europa și ancorarea ei solidă în modelul politic asiatic.