Viktor Orbán și partidul său Fidesz au recurs în campania electorală la narațiuni false, o armată de boți (unii folosiți anterior în alegerile din România), programe de inteligență artificială și pagini de internet clonate. Totul cu ajutorul „prietenilor” din Rusia.
Un raport OSCE denunță multiple încălcări ale drepturilor omului în Georgia, comise atât în timpul reprimării protestelor anti-guvernamentale, cât și prin adoptarea unor controversate legi de către parlamentul dominat de Visul Georgian. Este o nouă lovitură pentru partidul oligarhului Bidzina Ivanișvili, intens criticat în ultimii ani pentru regresul democratic al Georgiei și deteriorarea relațiilor cu UE și SUA.
Viktor Orbán a direcționat fonduri importante spre maghiarii din România, iar aceștia au votat masiv Fidesz, în timp ce UDMR s-a aliniat politicilor Budapestei. O victorie a lui Péter Magyar în alegeri ar putea duce la fisuri în angrenajul clădit de Orban în Transilvania.
Rusia și Serbia sunt angrenate în operațiuni online similare, iar mesajele lor se amplifică deseori reciproc. Există însă o diferență semnificativă: campania online a Rusiei e o dimensiune a politicii sale imperiale, în timp ce regimul de la Belgrad vizează publicul intern din Serbia.
Știrea recuperării coifului de la Coțofenești a mobilizat imediat „patrioții” care văd peste tot conspirații. Aceștia au explicat că, de fapt, ni se va da înapoi o copie iar Olanda o face ca să-și acopere deficitul bugetar și să inunde România cu gay. În plus, momentul a fost ales pentru a abate atenția de la scandalul Pfizer.
---copie-image.webp)
Rusia a invadat Ucraina pentru a o readuce în orbita sa. După ani de război, rușii s-ar mulțumi chiar și cu obținerea unor teritorii. Ar fi însă o victorie a la Pirus, întrucât Rusia nu are resursele pentru a reconstrui și administra eficient zonele devastate de război.
Cel mai important motiv pentru care președintele Zelenski nu este deloc bine prizat în Washingtonul trumpist este acela că lupta ucrainenilor a pus capăt mitului super-puterilor atotputernice.
După ce a demisionat din funcția de președinte, Rumen Radev – care are un discurs populist și conciliant față de Rusia – a înființat „Bulgaria Progresistă”, partid pe care sondajele îl dau favorit la alegerile anticipate din 19 aprilie. Strategia de campanie a lui Radev a fost una ciudată: s-a ținut în mare parte departe de discursuri politice.
În luna martie, Estonia a revenit în atenția presei: pe rețelele sociale au apărut grupuri dedicate unei entități fictive, „Republica Populară Narva”, iar o dronă care a intrat în țară la granița estică s-a prăbușit în apropierea unei centrale electrice de lângă Narva.
Autoritățile sovietice au interpretat unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 printr-o lentilă strict penală și ideologică, transformându-o dintr-un act politic și istoric într-o pretinsă „infracțiune contrarevoluționară”. În anchetele NKVD, inclusiv în dosarul preotului Alexandru Baltaga, votul din Sfatul Țării și contextul unirii sunt prezentate drept „răsturnare a puterii sovietice” și „trădare a Rusiei Sovietice”, marcând astfel procesul prin care un eveniment fondator al istoriei Basarabiei a fost criminalizat retrospectiv în logica represiunii politice sovietice.
Comunismul ungar a fost tolerat pentru că le-a oferit oamenilor siguranță și câteva mici libertăți. Așa a apărut o mentalitate în care mai bine optezi pentru ce e familiar și tolerabil decât să riști ceva ce poate fi mai rău. Apelul la acest instinct stă la baza campaniei electorale a lui Viktor Orbán.
În pofida faptului că partidul prezidențial are, pe hârtie, majoritatea absolută în Radu Supremă, mașinăria de vot a început să dea rateuri. Printre cauze se numără tensionarea relațiilor cu președintele Zelenski, dar și uzura cauzată de război și de amânarea alegerilor.
Blocada strâmtorii Ormuz a afectat țările UE chiar dacă acestea nu depind de petrolul și gazele exportate din Golf.
Republica Srpska este principalul cap de pod al Rusiei în Balcani. Pentru a și-l păstra, Moscova e interesată ca Bosnia și Herțegovina să fie într-o criză permanentă, pe care are grijă să o mențină liderul sârbilor bosniaci, Milorad Dodik.
Regimurile autoritare au prosperat ocolind sau încălcând regulile internaționale. Odată ce SUA au început să facă același lucru, autocrațiile au învățat că o lume fără reguli este mult mai periculoasă pentru ele decât și-ar fi imaginat.
Înarmarea Poloniei cu ajutorul fondurilor SAFE e pusă sub semnul întrebării din cauza opoziției președintelui Karol Nawrocki. În spatele acesteia se află disputa dintre pro-europeni și naționaliștii euro-sceptici, dar și vechea competiție pentru putere între guvern și președinție.
Războiul din Iran îi dă bătăi de cap Ankarei, care e îngrijorată de criza energetică, un posibil nou val de refugiați și o potențială revoltă a kurzilor. Conflictul arată, totodată, că deși Recep Tayyip Erdoğan se erijează în lider regional în Orientul Mijlociu și Caucazul de Sud, Statele Unite rămân puterea dominantă.
Iranul are în arsenal rachete capabile să atingă teritoriul României, dar acesta e protejat de o „umbrelă” anti-aeriană operată de forțe naționale și internaționale, precum și de un scut format din mai multe țări NATO.
În era Putin, Iranul a devenit unul dintre cei mai semnificativi aliați ai Rusiei și un element-cheie pentru ambițiile Moscovei în Orientul Mijlociu. Ceea ce Rusia nu poate face însă este să își și protejeze aliatul, iar asta spune multe despre adevărata forță „imperiului” pe care și-l dorește Vladimir Putin.
Opoziția a denunțat cazul ca fiind motivat politic și susține că este vorba de o tentativă de a suprima disidența. Procesul are loc pe fondul unei crize politice prelungite în Georgia, al disputelor privind rezultatele alegerilor și al unui conflict tot mai intens între guvern și forțele de opoziție.
Care este legătura dintre o cabană izolată din nord-vestul înzăpezit al Bulgariei și practicile budiste alternative, versiunile oficiale vagi despre două scene ale morții și scurgerile de informații senzaționaliste către mass-media, un proiect de lege privind interzicerea ONG-urilor și schimbarea tendințelor electorale înaintea alegerilor anticipate din 19 aprilie?
Manipulările Rusiei, preocupările privind securitatea și presiunile din partea unor companii lituaniene ar fi jucat un rol în relocarea liderului opoziției belaruse, Svetlana Tihanovskaia.
Războiul din Iran a generat reacții diverse la Moscova: indignare la nivel oficial, optimism economic, predicții privind iminența unei confruntări globale și temeri privind viitorul regimului Putin. În spațiul public au apărut chiar și critici, venite din zona naționaliștilor radicali, cu privire la reacția prea blândă a Kremlinului, dar și prognoze apocaliptice privind iminența unui război global.
Iranul este important pentru Moscova prin lecțiile pe care le-a oferit ca stat-problemă pentru comunitatea internațională și pe care le poate oferi acum, când este în război cu Statele Unite și Israelul.
În toată cariera sa politică, Benjamin Netanyahu nu a fost niciodată atât de aproape de a-și realiza cea mai mare ambiție politică: neutralizarea amenințării iraniene. Actualul război ar putea elimina liderii, rachetele și miliții aliate Teheranului. E mai greu de spus ce se va întâmpla după.
Propaganda rusă, flancată de reprezentanții săi de la Chișinău și Tiraspol, a pus rapid în mișcare un întreg arsenal de procedee de dezinformare, ironizare și deturnare a atenției, pentru a estompa gravitatea unui caz de securitate fără precedent - reținerea a 11 persoane, cetățeni moldoveni, în Ucraina și Republica Moldova, care pregăteau asasinarea la comandă a unor persoane publice și oficialități ucrainene.
Războiul din Iran arată, încă o dată, că Rusia e incapabilă să își protejeze aliații. Dincolo de asta însă, pe Putin îl sperie posibilitatea repetării scenariului venezuelean și mesajul pe care acest lucru l-ar transmite subordonaților săi.
Uciderea lui Khamenei poate împinge Iranul spre așa-numita „opțiune nucleară” – sabotarea piețelor energetice, război regional la scară largă, campanie teroristă globală și chiar producția unei bombe nucleare. Nu e clar însă dacă Teheranul are capacitatea de a pune în practică vreunul din aceste scenarii și/sau disponibilitatea de a-și asuma consecințele.
Politicile lui Viktor Orbán de apropiere de Rusia și China și transformare a Ungariei într-un model pentru „democrațiille iliberale”, au izolat Budapesta la nivel european și au costat-o economic. Principalul contracandidat al lui Orbán, Péter Magyar, împărtășește o parte din viziunile acestuia, dar promite să repare relațiile cu Bruxellesul.
Februarie 2022 a venit cu o lovitură zdrobitoare pentru sentimentului de siguranță.
Ucraina se va prăbuși în câteva zile, pierderile de pe front îi vor face pe ruși să se revolte împotriva lui Putin, Rusia și NATO vor ajunge la război nuclear – sunt câteva din scenariile luate în calcul în cei patru ani de la lansarea invaziei la scară largă. Aceste „profeții”, chiar dacă nu s-au îndeplinit, au marcat conflictul și comportamentul diferiților actori implicați direct sau indirect în acesta și pot oferi repere pentru înțelegerea prezentului și indicii pentru evoluțiile viitoare.
Atâta cât se poate spune la scara prezentului, istoria a avut un punct de inflexiune la discursul de la Davos al lui Mark Carney din 20 ianuarie 2026, rezumabil printr-o frază a premierului canadian: „Vechea ordine mondială nu se mai întoarce”. Europa trebuie să facă cel mai substanțial efort de adaptare la noul context multipolar și dictat de interese, păstrându-și stima de sine. Problema e în ce măsură va reuși continentul nostru să se reașeze în consecință.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
