Bulgaria pare să iasă dintr-un lung blocaj politic, dar un nou conflict a izbucnit între politicieni și controversatul Procuror General. Între timp, pro-rușii așteaptă momentul oportun.
Maia Sandu a convocat o manifestație pro-europeană modelată după Marile Adunări Naționale care au culminat, în 1991, cu independența Republicii Moldova. Inițiativa a fost anunțată în contextul în care Moscova și filo-rușii de la Chișinău își intensifică presiunile asupra guvernării pro-europene. E un pariu riscant, care va fi câștigat doar dacă populația se va mobiliza ca în anii '90.
Mulți ucraineni speră că războiul va fi câștigat în urma contraofensivei pe care armata lor o pregătește. Unii oficiali par să încerce să tempereze așteptările populației. În tabăra cealaltă, Rusia a lansat o serie de narațiuni false privind contraofensiva dar, în același timp, pare să se pregătească să îi explice propriei populații un eventual succes al ucrainenilor..
Agresivitatea Rusiei în Europa a determinat mai multe țări să renunțe la neutralitate sau să ia în calcul o relaxare a acesteia. Se pune problema dacă statutul de neutralitate este un soi de pacifism naiv sau o strategie care, pentru unii, e în schimbare?
De la preluarea mandatului de către Petr Pavel, președinția cehă e mai transparentă și promovează teme ca protecția mediului și a minorităților. În plan extern, deschiderea lui Miloš Zeman față de Rusia și China a fost înlocuită de susținerea politicilor euro-atlantice și a Ucrainei. Pe de altă parte, guvernul pro-european e în criză de imagine, iar manifestațiile anti-sărăcie și anti-Ucraina continuă.
Ambasadoarea Rusiei în Bulgaria a încălcat recent cutumele diplomatice și și-a exprimat susținerea pentru Renașterea (Vazrazhdane), partid de extremă dreaptă cu un discurs anti-occidental și anti-Ucraina. Renașterea s-a situat pe locul trei la scrutinul din 2 aprilie, al cincilea din ultimii doi ani în Bulgaria, iar dacă blocajul politic actual va persista, partidul are șanse mari de a deveni o forță politică majoră la următoarele alegeri anticipate.
Republica Moldova trebuie să își reformeze justiția și să combată corupția dacă dorește să lanseze negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Eforturile guvernării de a face reformă se lovesc însă de rezistența judecătorilor, care par dispuși să blocheze întregul sistem pentru a-l menține așa cum este.
După ce Rusia a atacat Ucraina în 2014, oligarhi ruși sau apropiați ai acestora au continuat să facă bani în Ucraina, unde au investit în rețele de telefonie, bănci, industrie, sectorul energetic și turism. Multe din aceste afaceri au continuat să le aducă bani rușilor chiar și după invazia la scară largă din februarie 2022.
Bulgarii merg la urne pentru a cincea oară în doi ani, iar sondajele sugerează că, probabil, impasul politic va continua după alegeri. În lipsă de idei proaspete, partidele politice sunt împărțite de-a lungul acelorași linii, liberali împotriva conservatorilor, pro-ruși vs. pro-europeni, nou-veniți vs. vechea gardă a politicienilor suspectați de corupție.
O carte și un film documentar care susțin că Papa Ioan Paul al II-lea a știut despre și a acoperit abuzuri sexuale împotriva copiilor provoacă un scandal uriaș în Polonia sa natală, unde fostul Suveran Pontif este venerat. Conservatorii și extrema-dreaptă s-au luptat cu ghearele și cu dinții să apere „bunul renume” al lui Ioan Paul al II-lea și par hotărâți să folosească scandalul în avantajul lor la viitoarele alegeri.
Premierul Viktor Orban este într-o situație complicată. Politic, e tot mai izolat de partenerii occidentali. Economia Ungariei e în criză, iar fondurile europene care ar putea să o relanseze au fost blocate din cauza derapajelor anti-democratice. Cu toată prietenia pe care Budapesta a arătat-o Rusiei, aceasta nu prea are cum să îi vină în ajutor, fiind ea însăși tot mai afectată de sancțiunile occidentale. Soluția găsită de Orban pare să fie blocarea accesului Finlandei și Suediei în NATO până când UE deblochează fondurile pentru Ungaria. Se poate însă ca această politică a șantajului să își fi atins limitele.
De la dezinformări răspândite prin presa de propagandă privind iminența unui război în Transnistria, Rusia a trecut la declarații oficiale privind pregătiri ucrainene pentru invadarea regiunii separatiste a Republicii Moldova. Subiectul Transnistriei pare să fie folosit pentru a distrage atenția atât de la planul rus de destabilizare a Moldovei, cât și de la înfrângerile Rusiei în Ucraina. În plus, opoziția pro-rusă de la Chișinău poate fi avantajată de panica indusă de perspectiva unui război.
Prima aniversare a invadării la scară largă a Ucrainei de către Rusia a fost marcată de manifestații pro-ucrainene în Bulgaria, o țară în mod tradițional orientată din punct de vedere politic către Rusia. Pro-rușii au stat departe de ochii lumii cu această ocazie, dar asta nu înseamnă că nu există: Moscova are susținătorii ei în Bulgaria, atât în clasa politică cât și la nivelul societății.
Putin se aștepta ca Ucraina să cedeze rapid, iar Occidentul, speriat de perspectiva unei crize a gazelor, divizat și incapabil să ia decizii ferme, o să reacționeze mai mult retoric, cum s-a întâmplat în cazul războiului din Georgia, în 2008, sau al atacului inițial asupra Ucrainei, în 2014. Ucraina a rezistat, spulberând, totodată, mitul puterii armatei rusești, iar acum nu concepe decât victoria. Ambele tabere par decise să lupte până când își vor atinge obiectivele. Războiul continuă.
Polonia s-a poziționat ca unul dintre principalii susținători ai Ucrainei: a permis ca teritoriul său să fie folosit pentru livrări de armament, a fost ea însăși un important furnizor de echipamente militare și și-a convins aliații din NATO să sprijine și mai mult Ucraina. În paralel, Varșovia este angrenată și într-un proces de consolidare a propriei armate. Toate acestea arată o poziționare a Poloniei într-un actor-cheie al securității europene, un actor care este însă tot mai expus la tezele propagandei rusești.
Durata conflictului, mai mare decât se preconiza inițial, pierderile înregistrate și dificultățile cotidiene au un impact asupra ucrainenilor și mulți resimt o oboseală de război – chiar dacă sunt în continuare hotărâți să reziste. Propaganda rusă încearcă, în stil propriu, să exploateze această oboseală și problemele inerente unui război atât de distructiv, care pare să nu se mai termine.
Personajele cheie – premierul demisionar, Natalia Gavrilița, premierul desemnat, Dorin Recean, și președintele Maia Sandu – au spus că schimbarea s-a produs pe fondul situației de securitate tensionate. Există însă indicii că adevăratele cauze țin de lentoarea reformelor și de tensiuni interne în cadrul guvernării.
La aproape un an de la debutul invaziei rusești în Ucraina, autoritățile bulgare nu s-au decis cum să îi integreze în societate pe refugiații ucraineni. Activiștii continuă să depună eforturi să îi ajute, dar cei mai mulți ucraineni merg mai departe, spre alte țări europene.
Ungaria are un contract „preferențial” pentru importul de gaze din Rusia, dar a ajuns să plătească mai mult decât alte state europene. Prețurile la benzină și motorină au explodat, iar inflația este cea mai mare din UE. În plus, ignorarea regulilor și valorilor europene de către Budapesta au determinat Comisia Europeană să blocheze fonduri de șapte miliarde de euro pentru Ungaria. Toate acestea sunt elemente ale unei crize generate, în cea mai mare măsură, de politicile lui Viktor Orban.
Președinția cehă pare să se îndrepte către o schimbare drastică, când generalul în rezervă Petr Pavel va prelua ștafeta de la Miloš Zeman. Spre deosebire de predecesorul lui, un politician pro-rus și pro-chinez care nu a ezitat să testeze limitele Constituției și atribuțiile guvernelor din Cehia, Pavel este un pro-occidental convins, care promite că va coopera cu actualul cabinet, tot de orientare pro-occidentală. Președintele-ales și-a exprimat și sprijinul față de Ucraina și a provocat deja o dispută (minoră) cu China.
Litera Z, scrisă cu vopsea pe tancurile rusești, o pictură murală cu „Sfânta Javelina” pe un bloc din Kiev, „babușka Z” ieșind în întâmpinarea armatei ruse sau insulta „Idi nahui!” adresată forțelor de invazie – sunt câteva dintre simbolurile asociate războiului din Ucraina. Moscova folosește simbolurile pentru a-și justifica invazia și a-i convinge pe bărbații ruși să se înroleze; Ucraina, ca să ridice moralul și hotărârea de a rezista, dar și pentru a consolida identitatea națională a populației.
După ce Rusia a lansat un atac masiv asupra Ucrainei la începutul lui 2022, milioane de civili au fugit în Occident, departe de pericol. Mulți au ales să rămână în Polonia. Au primit ceva ajutoare din partea statului, dar cel mai mult au fost sprijiniți de o rețea de voluntari care le-au pus la dispoziție tot ce le-a trebuit, de la strictul necesar până la locuințe și locuri de muncă. Unsprezece luni mai târziu, în timp ce unii dintre polonezi simt că au cam încept să îi obosească refugiații, aceștia din urmă tot mai încearcă să se integreze în societate și, în același timp, să depășească și trauma provocată de război.
Bombardamentele rusești asupra Ucrainei au alertat și autoritățile de la Chișinău după ce, în mai multe ocazii, fragmente de rachete au căzut pe teritoriul Republicii Moldova. Incidentele au arătat cât de vulnerabilă este Republica Moldova din punct de vedere militar, fără o apărare antiaeriană și cu o armată de doar șase mii de persoane. Pericolul cel mai mare pentru securitatea și stabilitatea statului pare să vină însă din altă parte – din spațiul informațional controlat de Rusia și din partea unor politicieni care se bucură, pe față sau în secret, de sprijinul Moscovei.
Coaliția condusă de Benjamin Netanyahu depinde de partide ultranaționaliste și religioase, care vor deține o putere fără precedent. Netanyahu se vede prins între agenda radicală a acestor partide și nevoia de a consolida cooperarea cu Statele Unite și țările arabe – sensibile, cel puțin declarativ, și la interesele palestinienilor – pentru a submina programul nuclear al Iranului.
La mijlocul lunii ianuarie, Ministerul rus al Apărării a recunoscut în premieră meritele grupului Wagner în Ucraina. Tensiunile dintre armată și grupul Wagner, al cărui patron a criticat modul în care generalii poartă războiul, sunt de notorietate. În plus, Kremlinul a preferat să fie în general discret, în ultimii ani, cu privire la legăturile sale cu grupul Wagner și activitățile acestuia. Recunoașterea meritelor acestei armate de mercenari – care e ilegală chiar și conform legislației ruse – arată rolul tot mai mare pe care grupul Wagner îl joacă în război.
Polonia ocupă locul șase în Europa în ceea ce privește amenințările cibernetice. Țintele nu sunt doar firmele private și utilizatorii de internet, ci din ce în ce mai mult spitalele, companiile de transport, băncile și toate sectoarele administrative. Autoritățile avertizează că atacurile se vor intensifica, iar în spatele lor se află Federația Rusă, care vrea să destabilizeze Polonia pentru rolul jucat de această țară în sprijinirea Ucrainei.
Dezinformările clasice și materialele de tip fake news au fost înlocuite tot mai frecvent de propagandă de război, ca vehicul pentru narațiunile false ale Moscovei. Scopul narațiunilor, indiferent de forma în care au fost prezentate, a fost să manipuleze opinia publică, să justifice acțiunile Rusiei, să ascundă crimele de război și atrocitățile din localitățile ucrainene, să distrugă moralul și spiritul de luptă al ucrainenilor, dar și să semene un haos controlat în proximitatea fostului spațiu sovietic.
De la început războiului din Ucraina, peste 5 milioane de ucraineni au trecut granița României refugiindu-se din calea războiului. Cei mai mulți au ales să meargă mai departe, spre Occident, dar unii au preferat să rămână aici. Oficial sunt 90 348, dar numărul real ar putea fi mult mai mare. Înainte de a ajunge în România, mulți știau doar ceea ce le spusese propaganda sovietică și rusă, așa că au fost uimiți de ce au găsit și de felul în care au fost primiți. Cu tot ajutorul primit, există însă și probleme – refugiaților le este greu să se integreze din cauza barierelor lingvistice și mulți încă resimt impactul psihologic al dramei prin care au trecut.
Pe măsură ce se apropie alegerile prezidențiale din Cehia, partidele populiste încearcă să obțină sprijinul filorușilor exploatând subiectul refugiaților de război ucraineni. Majoritatea cehilor continuă să îi privească pozitiv pe refugiați, dar o minoritate în creștere crede că aceștia sunt o povară.
Rusia a avut mereu oamenii săi printre reprezentanții clasei politice și administrației de la Chișinău. Unii nici nu au încercat să-și ascundă relația cu Moscova, alții par să-și fi jucat foarte bine rolul, plasându-se în fruntea unor mișcări naționale și proeuropene, ceea ce, probabil, i-a permis Rusiei să controleze anumite procese politice din interior. Veridica îi amintește, în acest al doilea episod, pe cei care au menținut Republica Moldova în siajul Moscovei pentru o bună parte din ultimele două decenii.
Autoritățile chineze au relaxat măsurile anti-pandemie după un val de proteste față de politica zero Covid. Este o cedare rară din partea unui regim care, în ultimii ani, și-a consolidat controlul asupra societății și nu a ezitat să folosească aparatul represiv pe care îl are la dispoziție împotriva mișcării pro-democrație din Hong Kong sau a uigurilor din Xinjiang. Pasul înapoi pare a fi însă unul tactic și nu există semne că ar putea fi urmat și de o relaxare politică.
Guvernul Republicii Moldova a fost acuzat că a cedat, din nou, șantajului Rusiei și al Transnistriei atunci când a acceptat ca, în schimbul curentului electric, să îi livreze Tiraspolului tot gazul primit de la ruși. Realitatea este însă că, momentan, Chișinăul nu are prea multe opțiuni pentru aprovizionarea cu electricitate și gaze naturale, iar proiectele de diversificare a surselor pe care le-a lansat au nevoie de timp pentru a fi realizate.
Material realizat în cadrul proiectului
Fake News - Fake reality: Reziliență socială prin gândire critică.
Proiectul este derulat de Asociația Alternative Sociale în parteneriat cu Asociația Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români și Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Iași și beneficiază de o finanțare în valoare de 148.055,00 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.
Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă.
Detalii despre proiect aici:
ALTERNATIVE SOCIALE
Donează
