SUA și resursele minerale ucrainene: it’s complicated

SUA și resursele minerale ucrainene: it’s complicated
© EPA/SERGEI CHIRIKOV   |   Muncitori ucraineni forează pentru gaz, în afara orașului Poltava, Ucraina, 27 iunie 2014.

Donald Trump vrea ca Ucraina să cedeze Statelor Unite drepturile pentru exploatarea resurselor sale minerale, în special pământuri și metale rare, drept compensare pentru sprijinul oferit de Statele Unite pe parcursul războiului. Volodimir Zelenski a fost gata să semneze o variantă de acord atunci când a mers la Casa Albă pentru a se întâlni cu Donald Trump, dar vizita s-a dovedit a fi un adevărat dezastru și ceremonia de semnare a fost anulată. După un timp, negocierile au fost reluate, iar înțelegerea ar putea fi definitivată, potrivit Kievului, până la sfârșitul lunii.

Se știu foarte puține în acest moment cu privire la documentul discutat. Va trebuie Kievul să cedeze și controlul infrastructurii sale energetice sau portuare, sau a rezervelor de gaze naturale, așa cum s-a discutat? Va primi Ucraina garanțiile de securitate pe care și le dorește de la Statele Unite? Va avea măcar promisiunea că Washingtonul, chiar dacă nu oferă garanții de securitate, va continua să livreze, atât timp cât e nevoie, armamentul și informațiile de care Kievul are nevoie pentru a continua să reziste asaltului rusesc?

Ucraina deține 117 din cele mai utilizate 120 de minerale, cele mai mari rezerve evaluate de uraniu din Europa, a doua cea mai mare rezervă de minereu de fier, titan și mangan și a treia cea mai mare rezervă de gaze de șist. Este un potențial uriaș. O bună parte din aceste resurse sunt în zone ocupate de Rusia; în plus, există întrebări legate de rentabilitatea exploatării acestora. Nu în ultimul rând, Ucraina nu are tehnologia necesară pentru a prelucra produsele respective, lucru care i-ar aduce bani mai mulți decât simpla vânzare de materii prime.  

Ucraina are metale rare, dar nu se știe câte, iar Rusia controlează o mare parte din zăcăminte

Metalele rare sunt lantanide utilizate în medicină, în industria militară și în producția de înaltă tehnologie în general. De exemplu, ceriul este utilizat în fabricarea automobilelor și rafinarea petrolului, holmiul pentru producerea barelor reactoarelor nucleare, neodimul pentru hard disk-uri, iar erbiul pentru echipamentele de chirurgie cu laser. Donald Trump nu s-a referit însă doar la acestea, ci și la unele ceva mai familiare publicului larg, cum ar fi litiul, titanul, nichelul și cobaltul, care sunt, de asemenea, utilizate în producția de înaltă tehnologie, cum ar fi în ingineria mecanică, fabricarea vopselelor și a materialelor plastice, a bateriilor, a sticlei și așa mai departe.

Potrivit lui Volodymyr Landa, economist principal la Centrul pentru Strategie Economică, 68% din producția de pământuri rare se află în China, iar 12% - în SUA. Așadar, în acest moment Ucraina nu este un jucător semnificativ pe piața pământurilor rare. Mai mult, nici măcar nu există vreo garanție că ar putea deveni un astfel de jucător: aceste metale sunt greu de extras, iar acolo unde sunt zăcăminte, concentrațiile sunt reduse. Pentru a obține câteva kilograme, trebuie să prelucrezi tone de rocă.

Există trei zone principale de mineralizare a metalelor rare în Ucraina: Azov, Dnipro și Volyn.

  1. Zona Azov acoperă teritoriile regiunilor Donețk, Luhansk și Zaporojie, care se află în prezent sub ocupație. Aceasta include zăcământul Mazurivske unde se găsesc cu pegmatite mariupolite și nefeline, zăcământul Novopoltavske (900 de hectare) de carbonatite, și zăcămintele Azovske și Petrovo-Hnutivske de sienite alcaline.
  2. Zona Dnipro acoperă regiunile Dnipro, Kirovohrad și Vinnitsia. Zăcămintele de titan-zircon Malyshevske și Vovchanske sunt importante în această regiune. Zăcământul Pervomaiske din partea de nord a structurii Krivoi Rog este cunoscut pentru scandiu. În regiunea Vinnitsia se află zăcămintele Sabarivske și Rizhkivske, care conțin concentrații comerciale de neodim.
  3. În sfârșit, în zona Volîn sunt zăcăminte de beriliu complex și fluorit-iteriu, precum și depozite de titan zirconiu unde au fost găsite și urme de scandiu.

Nu se știe exact cât de mari sunt aceste rezerve de minerale. De exemplu, potrivit Forbes (2023), valoarea totală a tuturor resurselor minerale din Ucraina este de până la 15 trilioane de dolari. Mai mult de 70% ar reprezenta valoarea mineralelor din trei regiuni – Donețk, Luhansk și Dnipro, primele două fiind în mare măsură ocupate de Rusia. SecDev, o firmă canadiană de evaluare a riscurilor geopolitice, estimează că Ucraina ar avea minerale cu o valoare totală de 26 de trilioane de dolari (din care 12,5 trilioane de dolari ar valora mineralele din zonele ocupate de ruși). Nu se știe cât din această sumă reprezintă metalele rare, deoarece chiar și datele generale sunt doar orientative. Acest lucru este valabil pentru beriliu, zirconiu, scandiu și alte metale de pământuri rare. În ceea ce privește metalele rare, potrivit Centrului pentru Strategie Economică, Ucraina deține aproximativ 1% din rezervele mondiale de nichel și cobalt și aproximativ 1% din depozitele mondiale de titan (8 milioane de tone). Acesta este singurul metal rar pe care Ucraina l-a extras înainte de invazia la scară largă, când asigura 6-7% din producția mondială. Ucraina deține, de asemenea, aproximativ 2% din rezervele mondiale (500 000 de tone) de litiu, dar zăcămintele sunt în Donețkul ocupat.

Pământurile rare sunt, de asemenea, localizate în mare parte în sudul și estul Ucrainei. Conform analizelor DiXi Group, există, de asemenea, depozite semnificative în regiunile Dnipro, Kirovohrad și Jitomir. În total, în jur de 40% din totalul metalelor de pământuri rare ucrainene sunt localizate în teritoriile ocupate.

Kievul nu știe cât de costisitoare ar fi exploatarea metalelor rare și nici nu are capacitatea de prelucrare a acestora

Există extrem de multe provocări ale exploatării metalelor din pământuri rare. Ucraina nu exploatează și nu a exploatat minereuri de pământuri rare, deși a explorat zăcăminte. În special, acest lucru se datorează complexității extracției. În plus, rocile care conțin metale rare pot avea un nivel crescut de radioactivitate. Aceasta este principala provocare și afectează costul de producție. Costul metalelor rare, în funcție de tip, variază de la zeci la mii de dolari pe kilogram. Dar dezvoltarea zăcămintelor și extragerea metalelor rare necesită echipamente scumpe, reactivi și alte dispozitive scumpe, precum și echipe de specialiști. Trebuie investite zeci de miliarde de dolari pentru a utiliza întregul potențial al depozitelor de pământuri rare din Ucraina.

Stella Shekhunova, director al Institutului de Științe Geologice al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, spune că va lua ceva timp până când Ucraina va fi cu adevărat capabilă să furnizeze minerale rare Statelor Unite în schimbul asistenței militare. Până acum, vorbim despre situri geologice promițătoare cu minereu care poate conține un anumit procent din mineralele despre care vorbesc americanii. Aceste metale nu sunt distribuite atât de uniform în formațiunile geologice, așa cum ne-am putea imagina. Adică, „a da metale” nu este cu siguranță ca și cum ai avea lingouri de aur într-o bancă – pur și simplu le iei și le dai cuiva.

Așadar, Ucraina are mai degrabă un potențial ipotetic de a deveni un jucător important pe piața pământurilor și metalelor rare. Iar existența zăcămintelor și rentabilitatea extragerii acestora reprezintă doar o parte a problemei. Ca să fie cu adevărat profitabile, aceste metale rare ar trebui prelucrate, or aici e nevoie de tehnologii pe care Ucraina le-a dezvoltat prea puțin sau deloc. De exemplu, Ucraina are zăcăminte bogate de titan, dar nu face produse finite din acesta.

Problemele de prelucrare sunt însă mai mari, nefiind limitate la pământuri și metale rare. La fel se întâmplă, de pildă, și cu zăcămintele de minereu de fier. Înainte de război, Ucraina a fost capabilă să producă oțel și produse din oțel de înaltă calitate, dar pierderea orașului Mariupol și a altor orașe din sud a avut un impact negativ asupra industriei siderurgice. Prin urmare, pentru relansarea economică postbelică, trebuie să se concentreze nu doar pe minerit de materie primă, ci și pe crearea de lanțuri tehnologice și fabricarea de produse cu valoare adăugată mai mare.

Timp citire: 6 min