Spectrul interferențelor străine planează asupra viitoarelor alegeri prezidențiale din Polonia. Într-o epocă în care atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare au devenit instrumente ale acțiunii de stat, nu se mai pune întrebarea dacă Rusia va încerca să se amestece, ci mai degrabă cum – și în ce măsură – va reuși. Se va confrunta Varșovia cu o versiune a scenariului românesc, în care actori ruși au perturbat alegerile? Dar mai important, este Polonia pregătită să reziste atacului?
Evenimentele recente nu prea sunt în măsură să ne liniștească. La începutul anului 2025, guvernul polonez a dat semnale contradictorii cu privire la disponibilitatea sa de a combate subterfugiile digitale. Pe de o parte, viceprim-ministrul Krzysztof Gawkowski a asigurat publicul că națiunea este „pregătită pentru orice scenariu”. Pe de altă parte, un raport al comisiei guvernamentale privind influența rusă și belarusă a prezentat o imagine complet diferită, avertizând asupra necesității urgente de a consolida personalul de securitate cibernetică și capacitățile analitice. Raportul sublinia faptul că Polonia, una dintre cele mai frecvent vizate națiuni în spațiul cibernetic, conform Microsoft, încă nu are o strategie de stat coerentă pentru a contracara dezinformarea.
Ministrul de externe Radosław Sikorski a fost mai explicit. Într-un discurs ținut la Paris, el a avertizat că Polonia trebuie să „se pregătească să protejeze procesul democratic intern, astfel încât polonezii să fie cei care ne aleg președintele, nu străinii”. Declarația sa ascundea o îngrijorare mai mare: Polonia rămâne extrem de vulnerabilă la tacticile de război hibrid care au remodelat alegerile din Europa.
Amenințarea cibernetică la ușa Poloniei
Oficialii polonezi au precizat clar că Moscova are un interes direct în alegerile prezidențiale. Ministrul digitalizării a atras atenția asupra unor „acțiuni organizate” și „planuri operaționale” orchestrate de serviciile ruse de informații care vizează destabilizarea procesului electoral. Aceasta nu este o abstractizare: de când Rusia a invadat Ucraina, numărul atacurilor cibernetice asupra sistemelor poloneze a crescut de peste cinci ori. Eforturile de recrutare pe dark web sunt în plină desfășurare, ofertele ajungând până la 4.000 de euro pentru agenții interni. Miza este clară – perturbarea proceselor democratice din Polonia este un efort profitabil pentru cei dispuși să colaboreze cu serviciile de informații străine.
Guvernul a lansat o inițiativă de protecție numită „Umbrela electorală”, menită să protejeze rețelele și să contracareze dezinformarea. Planul include audituri de securitate a domeniului, rapoarte despre parole scurse și monitorizarea rețelelor sociale pentru a identifica influența străină. Cu toate acestea, îngrijorările cu privire la acoperirea campaniei rămân. Un element critic este cartografierea finanțării ilicite a campaniilor din străinătate și detectarea narațiunilor concepute în afara granițelor Poloniei. Aceste eforturi, coordonate de agențiile de securitate de stat și poliția de securitate cibernetică a Poloniei, au drept scop prevenirea jocului pe care Rusia știe să îl facă cel mai bine și ale cărui efecte sunt semănarea discordiei, aprinderea tensiunilor naționaliste și subminarea încrederii în instituții.
Dezinformarea ca armă politică
Nicăieri această strategie nu este mai evidentă decât în valul de propagandă anti-ucraineană. Un studiu recent al organizației Demagog, specializată în fact-checking, a constatat că numai în 2024 aproape 327.000 de postări și comentarii anti-ucrainene au apărut în spațiile digitale în limba poloneză, multe amplificate de rețelele bot. Narațiunile false – de la acuzații conform cărora refugiații ucraineni exploatează sistemul polonez de ajutor social până la afirmații fără temei despre boli infecțioase – au prins rădăcini. Scopul este clar: semănarea discordiei, erodarea solidarității cu Ucraina și împingerea electoratului spre candidații de extremă dreapta care adoptă o poziție sceptică față de NATO și Uniunea Europeană.
Una dintre cele mai răspândite teme de dezinformare este aceea că mamele ucrainene din Polonia refuză să lucreze și profită de ajutoarele sociale, precum și afirmațiile neverificate că ucrainenii sunt responsabili pentru răspândirea poliomielitei și a altor boli. Propaganda rusă zgândăre, de asemenea, răni istorice, cum ar fi masacrul din Volînia din 1943, în care milițiile ucrainene au ucis civili polonezi, folosind această tragedie pentru a stârni resentimente în zilele noastre. Știrile fabricate, precum cea despre presupusa redenumire a unei străzi din Varșovia după Stepan Bandera, un lider naționalist ucrainean acuzat de crime de război, adâncesc și mai mult tensiunile.
Caii troieni digitali ai Kremlinului
Dincolo de rețelele sociale, războiul hibrid rusesc se extinde și către acte de sabotaj mai tangibile. La începutul lunii martie, Agenția Spațială a Poloniei a căzut victima unui atac cibernetic, care avea ca scop probabil datele strategice legate de securitate și comunicații. Investigațiile au legat, de asemenea, incendierea halei Marywilska din Varșovia de acțiunile unor agenți ruși, care au recrutat cetățeni ucraineni pentru a o realiza, o mișcare calculată menită să aprindă tensiunile etnice. Aceste operațiuni urmează un model familiar observat în toată Europa: sunt coordonate, multidimensionale și menite să stimuleze instabilitatea și paranoia.
Analiștii din domeniul securității cibernetice cred că aceste atacuri sunt doar vârful aisbergului. Polonia fiind una dintre țările cel mai frecvent vizate din spațiul cibernetic, amploarea războiului hibrid al Rusiei se extinde. Breșa din luna martie în infrastructura TIC a Agenției Spațiale Poloneze, de exemplu, ar fi putut avea ca scop întreruperea comunicațiilor prin satelit sau accesarea datelor legate de apărare. Experții avertizează că astfel de incursiuni pot escalada, vizând rețeaua energetică, sectorul financiar sau rețelele de transport din Polonia.
Prețul tăcerii
Deși guvernul polonez a luat măsuri inițiale pentru a contracara interferența străină, unii experți susțin că serviciile sale de informații rămân prea secretoase. Spre deosebire de omologii lor din SUA, Franța sau Republica Cehă, agențiile poloneze au fost reticente în a face publice evaluările amenințărilor. Prețul acestei tăceri ar putea să fie extrem de ridicat. Cea mai eficientă apărare împotriva dezinformării, susțin experții, nu este secretizarea, ci prebunking-ul – practica de a avertiza preventiv publicul despre posibilele narațiuni false înainte ca acestea să capete popularitate. Fără o strategie de comunicare proactivă, Polonia riscă să fie luată pe nepregătite.
Slovacia, România și Moldova au învățat deja această lecție pe calea grea. Serviciile lor de informații au început să elibereze rapoarte privind amenințările identificate, avertizând împotriva potențialelor narațiuni false înainte ca acestea să se răspândească. În schimb, răspunsul Poloniei rămâne în mare parte clasificat. Această abordare, susțin analiștii de securitate cibernetică, este un pas greșit din punct de vedere strategic. Cu cât mai multe informații sunt ascunse publicului, cu atât devine mai ușor ca dezinformarea rusească să se instaleze.
Un test iminent: alegerile din primăvară
Provocarea nu este una teoretică. În zilele premergătoare alegerilor, un scandal inventat la timp — un videoclip trucat, un clip audio manipulat — ar putea inunda mass-media poloneză, câștigând teren înainte ca autoritățile să poată răspunde. Specialiștii în dezinformare știu când să lovească: weekend-uri lungi și sărbători naționale, când birourile guvernamentale sunt închise și verificarea faptelor este lentă. Având în vedere că alegerile prezidențiale din Polonia coincid cu o sărbătoare națională majoră din luna mai, scena este pregătită pentru o potențială criză.
Ce s-ar întâmpla dacă, în ultimele zile ale campaniei electorale, ar apărea online un videoclip în care pare că un candidat acceptă mită? Sau dacă un site de știri piratat publică un articol fabricat care sugerează sprijin străin pentru un anumit candidat ? Viteza cu care se răspândesc astfel de falsuri ar putea fi suficientă pentru a influența percepția publicului înainte ca autoritățile să le poată demonta. Și dacă răspunsul Poloniei rămâne mai degrabă reactiv decât preventiv, campania de dezinformare poate avea succes înainte ca adevărul să fie și el prezentat.
În cele din urmă, întrebarea nu este doar dacă alegerile din Polonia vor fi o țintă, ci dacă țara va fi pregătită atunci când acest lucru se va întâmpla. Dacă nu este pregătită, rămânem cu un scenariu îngrijorător: s-ar putea să nu fie polonezii cei care își decid următorul președinte, ci mai degrabă o narațiune a Kremlinului, rostită cu pricepere la adăpostul penumbrelor digitale.
