Lucrează pentru instituții europene și oameni politici, la Bruxelles, prin intermediul propriei firme, Comanescu & Partners. A trecut la consultanță după o carieră de succes în media, de peste 15 ani, în locuri ca PRO TV, Evenimentul zilei sau Mediafax. Are un blog premiat de două ori, Comanescu.ro. A scris mai multe cărți, dintre care una despre presa clasică, new media și branduri personale (Cum să devii un Nimeni Humanitas, 2009) și biografia celui mai influent personaj de culise al țării (Mihnea Constantinescu, omul care a schimbat România fără ca noi să știm, Curtea Veche, 2019). Când nu face toate acestea traduce și redactează pentru Humanitas titluri de istorie, știință și current affairs, pentru a rămâne informat și a-i informa pe alții.
Cel mai important moment din discursul „Starea Uniunii Europene” al Ursulei von der Leyen este intenția Comisiei de a coopta Canada în calitate de „membru asociat” al Uniunii Europene, intenție care pune UE pe un curs de coliziune cu Statele Unite.
Pentru România, recentul incident cu drona distrusă de F-16 în apropierea Neptun Deep este o reamintire a faptului că țara noastră este una dintre cele mai expuse incursiunilor ostile dinspre Est. Dincolo de protecția NATO și acțiunile militare proprii, cu ce poate ajuta Uniunea Europeană statele-membre și cu ce le ajută, efectiv?
La o întâlnire a ambasadorilor țărilor UE de săptămâna trecută (COREPER), un număr de 10 state au luat poziții împotriva propunerii de buget lansate de Comisia Europeană acum un an, în ideea „bani pentru reforme” și cu accent pe priorități strategice ca apărarea sau competitivitatea.
O victorie a liderului Rassemblement National (RN) la alegerile prezidențiale din Franța, din aprilie 2027, riscă să submineze capacitatea de acțiune comună, geopolitică a Uniunii Europene.
Pachetul legislativ al Bruxellesului privind Inteligența Artificială (Omnibus) e menit să descurajeze folosirea „malefică” a IA – dezinformare, pornografie deepfake (inclusiv cu copii) etc. UE pare să neglijeze însă inițiativa europeană în domeniul IA, văzut ca unul cheie pentru viitorul tehnologic și economic.
Salutată cu entuziasm și la Budapesta, și la Bruxelles, victoria categorică a lui Péter Magyar și a formațiunii sale TISZA la alegerile din Ungaria e cu siguranță o veste bună pentru lumea Europa și pentru lumea democratică în sine. Cât de bună e ea rămâne însă de văzut.
Pentru România, recentul incident cu drona distrusă de F-16 în apropierea Neptun Deep este o reamintire a faptului că țara noastră este una dintre cele mai expuse incursiunilor ostile dinspre Est. Dincolo de protecția NATO și acțiunile militare proprii, cu ce poate ajuta Uniunea Europeană statele-membre și cu ce le ajută, efectiv?
O victorie a liderului Rassemblement National (RN) la alegerile prezidențiale din Franța, din aprilie 2027, riscă să submineze capacitatea de acțiune comună, geopolitică a Uniunii Europene, suferindă oricum. Faptul că succesorul lui Marine LePen a pornit în ceea ce a fost numit o ofensivă de șarm și se repoziționează declarativ mai aproape de centrul politic al Europei e de natură să liniștească spiritele doar parțial.
Simion are un discurs extern diferit de cel intern: mai puțin miros de tămâie, mai puțină revoltă și mai puține mesaje duioase adresate necăjiților, mai multă grijă de a se poziționa pe harta globală, măcar declarativ.
Semnalele date de SUA cu privire la Ucraina și la intenția de a menține sau respecta angajamentele trans-atlantice de apărare îi forțează pe europeni să-și regândească securitatea. Construirea unei capacități de apărare independente la nivel european implică însă costuri de sute de miliarde și se poate confrunta cu boicotul extremiștilor.
O fantomă bântuie prin Europa – nu una roșie, ca pe vremuri comunismul, ci portocalie. Donald Trump e prezent în mai toate discuțiile Bruxelles-ului instituțional, dar nu și în declarațiile (oficiale ale) liderilor europeni. Măsurile și pozițiile radicale, uneori scandaloase și inconsecvente, adoptate de președintele american în cele mai diferite domenii, de la inteligența artificială la Gaza, au blocat în aceste zile Uniunea Europeană într-un soi de consternare expectativă. E drept, Parlamentul European discută tot felul de rezoluții pe această temă, dar se știe cât contează acesta în materie de atitudine geopolitică. Diplomat, pacifist și procedural, Bruxelles-ul este probabil cea mai uimită și blocată mare instanță politică din lume acum, iar asta nu se întâmplă din motive conjuncturale sau din cauza prezenței unui personaj oarecare într-o poziție sau alta. E vorba de o diferență profundă, ideologică, între felul de-a face și vedea lucrurile al lui Trump și cel al Uniunii Europene.
Viktor Orbán amenință în mod repetat că va bloca sancțiunile impuse Rusiei de UE. În Austria, extrema dreaptă, adică FPÖ – Partidul Libertății, cu al său Herbert Kickl – s-a pus pe treabă ca să formeze guvernul. Alt Partid al Libertății, PVV din Olanda, al scandalosului Gert Wilders, se află deja la putere, într-o coaliție. În Parlamentul European, Diana Șoșoacă provoacă scandal cu o botniță, după care este sancționată prin excluderea de la plen timp de șapte zile, iar în Germania, Elon Musk dă apă la moara AfD, Alternativa pentru Germania, apărând într-un video la o întrunire a acestui partid. Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?
(Re)câștigarea Casei Albe de către Donald Trump ar putea da un imbold, pe termen lung, extremei drepte din Europa dar, totodată, ar putea și să încurajeze UE să se bazeze mai mult pe ea însăși.
Ursula von der Leyen declară că ar trebui să fie un număr egal de comisari femei și bărbați, dar prioritățile politice și „griparea” motorului franco-german al UE pun paritatea de gen în plan secund.
Creșterea dreptei radicale în unele state membre nu va avea consecințe în anii următori, dat fiind că Parlamentul și Comisia rămân dominate de centriști. Pe termen lung, pot apărea curente care să reconfigureze UE.
Comisia Europeană va fi, probabil, formată în urma consensului moderaților – populari, socialiști și ALDE/Renew – dar virajul Europei spre dreapta, chiar radicală, este indiscutabil.
Listele, dominate de europarlamentari remarcați prin absenteism și „premiați” pentru anti-performanță și de nou-veniți care mizează pe scandaluri și notorietate TV.
Liderii celei mai puternice familii politice europene se întâlnesc la București. Deciziile lor vor influența UE și România pe viitor dacă PPE câștigă, din nou, alegerile europarlamentare.