Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și doctorand al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, expert (cercetător) în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Printre domeniile sale de interes se numără propaganda vizuală în (post)totalitarism; istorie militară; tehnica de luptă și arta militară contemporană. A susținut prezentări și conferințe pe subiecte de apărare, printre altele, la Hochschule für Wirtschaft und Recht Berlin (HWR Berlin) și la Universitatea Forțelor Armate ale Republicii Federale Germania, din München (Universität der Bundeswehr München).
La fel ca legionarii și comuniștii, suveraniștii au inventat „dușmani ai poporului și ai țării”, demonizați prin propagandă vizuală. Printre ținte – UE, Ucraina, Soros, CCR, LGBTQ+, Nicușor Dan și Mugur Isărescu.
„Lupta pentru pace”, denunțarea Occidentului rapace și a diasporei occidentalizate, asumate astăzi de suveraniști, erau promovate când comuniștii au preluat puterea în România ocupată de sovietici.
Lecțiile războiului din Ucraina au dus la o creștere a interesului producătorilor și cumpărătorilor de armament pentru sisteme ca avioanele stealth și drone tot mai performante și mai autonome.
Poziția inflexibilă a Rusiei, care practic cere capitularea Ucrainei, nu va permite încheierea rapidă a păcii. Soarta Ucrainei depinde în continuare de sprijinul occidental, dar în acest moment cel american e pus sub semnul îndoielii.
Frauda electorală și corupția clasei politice au fost probleme cu care s-a confruntat democrația românească de dinainte de comunism. Veridica vă arată cum au fost acestea ilustrate de caricaturiștii vremii.
Ucraina a renunțat la armele nucleare în schimbul unor garanții de securitate încălcate de Rusia odată cu invazia din 2014. Președintele Zelenski a declarat recent că țara sa ar putea să își refacă arsenalul nuclear.
„A avea un dușman e important nu numai pentru a ne defini identitatea, ci și pentru a ne procura un obstacol în raport cu care să ne evaluăm sistemul de valori și să ne arătăm, înfruntându-l, propria valoare. De aceea, atunci când dușmanul nu există, el trebuie construit”. Citatul îi aparține lui Umberto Eco și este parte a eseului “Cum ne construim dușmanul”. Aceste afirmații formează o teorie care se aplică, conform autorului, atât sistemelor totalitare cât și celor democratice. Șablonul poate fi transpus peste situația existentă în România unde, cel puțin în ultima jumătate de an, am asistat la o intensă ofensivă propagandistică pornită din zona suveranistă și care urmărea construirea unor tipologii de dușmani în direcția cărora să fie canalizată furia și nemulțumirea publică, de altfel legitimă.
Pe 24 februarie 2025 s-au împlinit 3 ani de la invadarea Ucrainei de către Federația Rusă, eveniment care a dat naștere celui mai mare și mai sângeros conflict desfășurat pe continentul european după cel de-Al Doilea Război Mondial. Ca orice încleștare majoră în care sunt implicate, direct sau prin „proxy”, puteri militare de primă mână, și aceasta a reprezentat un veritabil „laborator” de testare a tehnicii de luptă în vederea obținerii unor informații prin care să se atingă superioritatea în raport cu adversarul. Lecțiile învățate în acest conflict se văd în ofertele producătorilor de armament de la principalele târguri de profil din februarie.
Armele occidentale s-au dovedit a fi vitale pentru ucraineni. Atunci când au sosit la timp, i-au ajutat să respingă forțele ruse și să organizeze, cu succes, contra-ofensive. Când sprijinul militar occidental a întârziat, sau a fost insuficient, acest lucru i-a costat pe ucraineni oameni, echipamente și teritoriu.
Ucraina a renunțat la armele nucleare în schimbul unor garanții de securitate încălcate de Rusia odată cu invazia din 2014. Președintele Zelenski a declarat recent că țara sa ar putea să își refacă arsenalul nuclear.
Spionajul: de la sateliți orbitali la smartphone și roboți bionici
Deși au fost realizate pentru prima dată în secolul trecut, armele nucleare, dacă este să ținem cont de trendul tehnologic actual, se pare că sunt pe cale să își atingă maximul de potențial distructiv cândva pe parcursul acestui secol. Alăturarea inteligenței artificiale și a unor supercomputere puterii obliterante a atomului de uraniu transformă aceste arme în veritabile „dispozitive ale apocalipsei”.