Experți juridici apropiați de partidele iliberale din Polonia și Ungaria încearcă să se asigure că, după ce acestea pierd puterea, rețelele pe care le-au construit rămân intacte și conectate la stat până la următoarele alegeri.
Rusia, la fel ca alte țări cu zăcăminte importante de petrol, a economisit o parte din veniturile sale petroliere pentru generațiile viitoare și pentru stabilitate. După 2022, Moscova a început să-și utilizeze fondul suveran creat în acest scop pentru a finanța un război care generează instabilitate pe viitor.
La 40 de ani de la explozia de la accidentul de la Cernobîl, reactorul nuclear rămâne un pericol, în condițiile în care, din 2022, rușii au transformat zona centralei într-un teatru de război.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat în cadrul unei emisiuni la postul public de televiziune că Rusia pregătește o nouă mobilizare, care ar putea fi urmată de un atac asupra Statelor Baltice. Afirmația a declanșat un puternic – și neobișnuit – răspuns negativ în Estonia.
Înfrângerea lui Viktor Orbán în alegerile din Ungaria și problemele tot mai mari cu care se confruntă regimul Erdoğan în Turcia sunt câteva din exemplele care arată că decuplarea de la Occident nu funcționează așa de bine cum spun populiștii suveraniști.
La patru ani de la începutul războiului, relațiile comerciale dintre UE și Rusia au fost radical remodelate, dar nu au dispărut.
Benjamin Netanyahu este cunoscut pentru abilitatea sa de a profita de crize – inclusiv războaie – pentru a se menține la putere. S-ar putea însă ca, de data aceasta, războiul cu Hezbollahul să nu îl mai ajute pe Bibi să câștige, din nou, alegerile.
Prin victoria sa categorică, Radev pune punct unei lungi perioade de blocaj politic în Bulgaria. Pericolul, acum, este ca el să devină un nou Orban, iar UE să se confrunte cu un alt lider pro-rus și o democrație „iliberală”.
Evenimentele – și chiar imaginile – de zilele acestea de la Budapesta amintesc de un film de Martin Scorsese. Exponent al unei noi generații, Péter Magyar îl detronează pe „lupul bătrân” Viktor Orbán și promite să dărâme sistemul corupt clădit de acesta, fără a se dezice însă de ideologia de dreapta a fostului său șef.
Alegerile din 19 aprilie se anunță a fi cele mai importante din ultimii ani și au loc într-un climat politic cu totul diferit, caracterizat de dinamici și actori noi.
Partidul președintelui Alexander Vučić continuă să câștige confruntările electorale din Serbia deși se confruntă cu cele mai mari proteste din istoria țării. Guvernarea profită că studenții din fruntea protestelor nu au o strategie clară și privesc cu suspiciune opoziția pro-europeană, care deține experiența politică necesară.
Viktor Orbán și partidul său Fidesz au recurs în campania electorală la narațiuni false, o armată de boți (unii folosiți anterior în alegerile din România), programe de inteligență artificială și pagini de internet clonate. Totul cu ajutorul „prietenilor” din Rusia.
Un raport OSCE denunță multiple încălcări ale drepturilor omului în Georgia, comise atât în timpul reprimării protestelor anti-guvernamentale, cât și prin adoptarea unor controversate legi de către parlamentul dominat de Visul Georgian. Este o nouă lovitură pentru partidul oligarhului Bidzina Ivanișvili, intens criticat în ultimii ani pentru regresul democratic al Georgiei și deteriorarea relațiilor cu UE și SUA.
Viktor Orbán a direcționat fonduri importante spre maghiarii din România, iar aceștia au votat masiv Fidesz, în timp ce UDMR s-a aliniat politicilor Budapestei. O victorie a lui Péter Magyar în alegeri ar putea duce la fisuri în angrenajul clădit de Orban în Transilvania.
Rusia și Serbia sunt angrenate în operațiuni online similare, iar mesajele lor se amplifică deseori reciproc. Există însă o diferență semnificativă: campania online a Rusiei e o dimensiune a politicii sale imperiale, în timp ce regimul de la Belgrad vizează publicul intern din Serbia.
Știrea recuperării coifului de la Coțofenești a mobilizat imediat „patrioții” care văd peste tot conspirații. Aceștia au explicat că, de fapt, ni se va da înapoi o copie iar Olanda o face ca să-și acopere deficitul bugetar și să inunde România cu gay. În plus, momentul a fost ales pentru a abate atenția de la scandalul Pfizer.
---copie-image.webp)
Rusia a invadat Ucraina pentru a o readuce în orbita sa. După ani de război, rușii s-ar mulțumi chiar și cu obținerea unor teritorii. Ar fi însă o victorie a la Pirus, întrucât Rusia nu are resursele pentru a reconstrui și administra eficient zonele devastate de război.
Cel mai important motiv pentru care președintele Zelenski nu este deloc bine prizat în Washingtonul trumpist este acela că lupta ucrainenilor a pus capăt mitului super-puterilor atotputernice.
După ce a demisionat din funcția de președinte, Rumen Radev – care are un discurs populist și conciliant față de Rusia – a înființat „Bulgaria Progresistă”, partid pe care sondajele îl dau favorit la alegerile anticipate din 19 aprilie. Strategia de campanie a lui Radev a fost una ciudată: s-a ținut în mare parte departe de discursuri politice.
În luna martie, Estonia a revenit în atenția presei: pe rețelele sociale au apărut grupuri dedicate unei entități fictive, „Republica Populară Narva”, iar o dronă care a intrat în țară la granița estică s-a prăbușit în apropierea unei centrale electrice de lângă Narva.
Autoritățile sovietice au interpretat unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 printr-o lentilă strict penală și ideologică, transformându-o dintr-un act politic și istoric într-o pretinsă „infracțiune contrarevoluționară”. În anchetele NKVD, inclusiv în dosarul preotului Alexandru Baltaga, votul din Sfatul Țării și contextul unirii sunt prezentate drept „răsturnare a puterii sovietice” și „trădare a Rusiei Sovietice”, marcând astfel procesul prin care un eveniment fondator al istoriei Basarabiei a fost criminalizat retrospectiv în logica represiunii politice sovietice.
Comunismul ungar a fost tolerat pentru că le-a oferit oamenilor siguranță și câteva mici libertăți. Așa a apărut o mentalitate în care mai bine optezi pentru ce e familiar și tolerabil decât să riști ceva ce poate fi mai rău. Apelul la acest instinct stă la baza campaniei electorale a lui Viktor Orbán.
În pofida faptului că partidul prezidențial are, pe hârtie, majoritatea absolută în Radu Supremă, mașinăria de vot a început să dea rateuri. Printre cauze se numără tensionarea relațiilor cu președintele Zelenski, dar și uzura cauzată de război și de amânarea alegerilor.
Blocada strâmtorii Ormuz a afectat țările UE chiar dacă acestea nu depind de petrolul și gazele exportate din Golf.
Republica Srpska este principalul cap de pod al Rusiei în Balcani. Pentru a și-l păstra, Moscova e interesată ca Bosnia și Herțegovina să fie într-o criză permanentă, pe care are grijă să o mențină liderul sârbilor bosniaci, Milorad Dodik.
Regimurile autoritare au prosperat ocolind sau încălcând regulile internaționale. Odată ce SUA au început să facă același lucru, autocrațiile au învățat că o lume fără reguli este mult mai periculoasă pentru ele decât și-ar fi imaginat.
Înarmarea Poloniei cu ajutorul fondurilor SAFE e pusă sub semnul întrebării din cauza opoziției președintelui Karol Nawrocki. În spatele acesteia se află disputa dintre pro-europeni și naționaliștii euro-sceptici, dar și vechea competiție pentru putere între guvern și președinție.
Războiul din Iran îi dă bătăi de cap Ankarei, care e îngrijorată de criza energetică, un posibil nou val de refugiați și o potențială revoltă a kurzilor. Conflictul arată, totodată, că deși Recep Tayyip Erdoğan se erijează în lider regional în Orientul Mijlociu și Caucazul de Sud, Statele Unite rămân puterea dominantă.
Iranul are în arsenal rachete capabile să atingă teritoriul României, dar acesta e protejat de o „umbrelă” anti-aeriană operată de forțe naționale și internaționale, precum și de un scut format din mai multe țări NATO.
În era Putin, Iranul a devenit unul dintre cei mai semnificativi aliați ai Rusiei și un element-cheie pentru ambițiile Moscovei în Orientul Mijlociu. Ceea ce Rusia nu poate face însă este să își și protejeze aliatul, iar asta spune multe despre adevărata forță „imperiului” pe care și-l dorește Vladimir Putin.
Opoziția a denunțat cazul ca fiind motivat politic și susține că este vorba de o tentativă de a suprima disidența. Procesul are loc pe fondul unei crize politice prelungite în Georgia, al disputelor privind rezultatele alegerilor și al unui conflict tot mai intens între guvern și forțele de opoziție.
Care este legătura dintre o cabană izolată din nord-vestul înzăpezit al Bulgariei și practicile budiste alternative, versiunile oficiale vagi despre două scene ale morții și scurgerile de informații senzaționaliste către mass-media, un proiect de lege privind interzicerea ONG-urilor și schimbarea tendințelor electorale înaintea alegerilor anticipate din 19 aprilie?
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
