La trei ani de la începerea conflictului dintre Rusia și Ucraina, statisticile oficiale prezintă o imagine a rezilienței și forței economice. În 2024, PIB-ul Rusiei a crescut cu 4,1%, venitul real disponibil a crescut cu 7,3%, rata șomajului s-a situat la un minim record de 2,5%, iar datoria externă a scăzut cu 8,7%. Mass-media controlată de stat evidențiază capacitatea Rusiei de a ocoli sancțiunile, orientarea sa de succes către Est și Sudul Global și stabilitatea socio-economică generală. Dar ce se ascunde în spatele acestei fațade a prosperității economice? Este economia Rusiei cu adevărat suficient de solidă pentru a rezista nivelului actual de sancțiuni și turbulențelor de pe piețele globale, mai ales pe măsură ce noua administrație americană condusă de Donald Trump prinde contur?
De la satele Potemkin la o economie Potemkin
Se spune că, în timpul călătoriei sale în Crimeea din 1787, Ecaterina cea Mare a văzut doar orașe pline de viață, o agricultură înfloritoare și unități militare cu personal bine pregătit. Aceste scene impresionante, aranjate special de favoritul ei, Prințul Grigori Potemkin, s-au dovedit a fi nimic altceva decât recuzită temporară - fațade pictate și populații relocate, aduse special pentru a crea iluzia prosperității.
Imperiul Rus și succesorul său, Uniunea Sovietică, au dispărut de mult, dar tradiția satelor Potemkin rămâne o caracteristică definitorie a guvernării ruse. Astăzi, această tendință se extinde dincolo de simpla imagine a satelor, și anume la sectoare economice întregi. Când evaluăm cifrele economice extrem de optimiste ale Rusiei, nu avem cum să nu fim sceptici. O privire mai atentă a datelor relevă fragilitatea din spatele puterii economice aparente.
Economia Rusiei în al treilea an de război
Ca urmare a invaziei pe scară largă a Ucrainei din 2022, Rusia s-a confruntat cu perturbări economice grave - inflație în creștere, înghețarea rezervelor Băncii Centrale și sancțiuni fără precedent. Mulți analiști au prezis un colaps rapid al economiei ruse. Cu toate acestea, contracția PIB-ului în 2022 a fost mai mică de 2%, iar până în 2023, statisticile oficiale pretindeau o creștere de 4,1%, cifră care s-a repetat în 2024.
Conform Rosstat, sectoarele de mai jos au reprezentat principalii factori de creștere a PIB-ului în 2024:
- Informații și comunicații (+11,9%), cu o creștere a dezvoltării de software (+18,0%);
- Ospitalitate și restaurante (+9,6%), determinate de o creștere de 9% în sectorul de servicii alimentare;
- Industrial (+7,6%), cu o creștere semnificativă a produselor metalice (+35,3%), echipamentelor de transport (+29,6%) și electronice (+28,8%).
- Comerțul cu ridicata și cu amănuntul (+6,9%), susținut de o creștere de 6,8% a comerțului cu ridicata și de 7,2% de creștere a comerțului cu amănuntul, alimentat de cererea de bunuri de larg consum și utilaje
- Alte sectoare care au înregistrat o expansiune notabilă au fost finanțele (+16,5%), cultura și sportul (+8,4%) și producția de energie electrică (+1,9%). Creșterea a fost determinată în mare măsură de creșterea cererii interne (+4,8%), deoarece exporturile nete au continuat să scadă.
Deși aceste cifre sugerează reziliență economică, ele ascund niște slăbiciuni fundamentale, care ar putea provoca probleme Rusiei în viitorul apropiat.
O creștere economică alimentată de cheltuieli militare în detrimentul cheltuielilor sociale și pentru investiții
Cel mai important motor al expansiunii economice a Rusiei sunt cheltuielile pentru apărare. Finanțarea complexului militar-industrial (CMI) a crescut vertiginos cu 60% în 2024 și urmează să crească cu încă 25% în 2025. Această injecție masivă de fonduri publice în economie creează creștere pe termen scurt, dar nu se traduce în stabilitate pe termen lung. Producția de arme nu generează valoare economică durabilă, inovație sau îmbunătățiri ale infrastructurii – este o expansiune bazată mai degrabă pe consum decât pe investiții.
În plus, sectorul apărării nu funcționează în condiții de piață. Întreprinderile CMI se bazează în mare măsură pe finanțarea guvernamentală directă și împrumuturile preferențiale. Atunci când alocările bugetare sunt insuficiente, guvernul emite credite subvenționate, crescând povara generală a datoriei și alimentând inflația. Acest ciclu nesustenabil de creștere finanțată prin datorii face ca stabilitatea economică a Rusiei să fie extrem de fragilă.
Expansiunea rapidă a cheltuielilor militare, care consumă acum peste 40% din bugetul federal al Rusiei, a redus semnificativ finanțarea pentru sănătate, educație și infrastructură. Pe măsură ce resursele sunt direcționate către apărare, programele sociale se micșorează, afectând în mod disproporționat pensionarii și lucrătorii din sectorul public care se bazează pe sprijinul statului.
La nivel regional, deficitele bugetare tot mai mari obligă guvernele locale să reducă furnizarea de servicii esențiale, să întârzie proiectele de infrastructură și să reducă asistența socială. Între timp, sancțiunile au făcut ca finanțarea datoriei externe să fie aproape imposibilă, limitând capacitatea Rusiei de a strânge capital la nivel internațional și crescând dependența de împrumuturile interne.
Schimbul este clar: pe măsură ce cheltuielile militare cresc, spitalele, școlile și serviciile publice suferă, iar populația trebuie să suporte povara economică a unei economii conduse de război.
Creșterea economică încetinește
Deși PIB-ul Rusiei a crescut oficial cu 4,1% în 2024, economia și-a pierdut din avânt de pe la jumătatea anului. Creșterea rapidă inițială, alimentată de investițiile statului și de cheltuielile militare, a mascat vulnerabilități mai profunde, care acum devin evidente. Un factor cheie a fost oprirea programelor de credit preferențial, care susținuseră anterior cheltuielile de consum și activitatea de afaceri. Odată cu retragerea subvențiilor, creșterea costurilor îndatorării și inflația au slăbit cererea în sectorul privat, încetinind atât cheltuielile consumatorilor, cât și dezvoltarea afacerilor.
Sectoare precum comerțul cu amănuntul și construcțiile, cândva motoare majore de creștere, se confruntă și ele cu mari probleme. Expirarea programelor de credite ipotecare subvenționate a dus la o scădere a cererii imobiliare, în timp ce creșterea prețurilor pune presiune asupra bugetelor gospodăriilor, limitează achizițiile și încetinește vânzările cu amănuntul. În perspectiva anului 2025, creșterea este de așteptat să se diminueze în continuare, pe măsură ce capacitatea guvernului de a injecta noi măsuri de stimulare scade. Chiar și oficialii recunosc acum că o creștere de 1-2% a PIB-ului este o țintă mai realistă, semnalând sfârșitul revenirii economice de scurtă durată a Rusiei.
Creșterea inflației și a poverii fiscale
Inflația a devenit una dintre cele mai grave provocări economice pentru Rusia, punând o presiune imensă atât asupra gospodăriilor, cât și asupra întreprinderilor. În timp ce rata oficială este de 9,5%, mulți experți susțin că cifra reală este mult mai mare, în special pentru bunuri esențiale precum alimente, utilități și transport, unde prețurile au crescut cu mult peste estimările guvernamentale. În vreme ce salariile se luptă să țină pasul, puterea de cumpărare se erodează, făcând cheltuielile zilnice din ce în ce mai inaccesibile pentru milioane de ruși.
În același timp, guvernul a apelat la impozitarea agresivă în încercarea de a compensa deficitele bugetare în creștere. Întreprinderile au fost afectate în mod deosebit de puternic, impozitul pe profitul corporativ crescând de la 20% la 25%, în timp ce întreprinderile mici se confruntă acum cu o nouă taxă pe valoarea adăugată (TVA) care se adaugă la presiunea financiară existentă. Reglementările financiare mai stricte au sporit, de asemenea, controlul asupra veniturilor personale, creând și mai multă presiune economică asupra populației.
Pentru a combate inflația, Banca Centrală a Federației Ruse a stabilit o rată cheie extrem de ridicată, de până la 21%. Acest lucru face împrumuturile inaccesibile atât pentru populație, cât și pentru întreprinderi, ucigând efectiv investițiile.
Această povară fiscală în creștere are un efect extrem de neplăcut asupra economiei. Multor întreprinderi, în special întreprinderilor mici și mijlocii, le e din ce în ce mai greu să rămână profitabile. Investițiile încetinesc, activitatea antreprenorială stagnează, iar din ce în ce mai multe întreprinderi sunt împinse în economia subterană pentru a evita impozitarea excesivă. În loc să stabilizeze economia, aceste politici riscă să înăbușe creșterea pe termen lung și să agraveze provocările economice ale Rusiei.
Piața muncii se luptă cu deficitul de forță de muncă
Economia Rusiei se confruntă cu o penurie severă de forță de muncă, industrii cheie precum producția, construcțiile și serviciile făcând eforturi mari să găsească lucrători. Un factor major este transferarea forței de muncă calificate în sectorul militar-industrial, unde contractele de apărare finanțate de stat au absorbit mii de muncitori, lăsând alte industrii fără personal. În același timp, emigrarea specialiștilor, în special din IT și inginerie, a secat economia de forța de muncă specializată atât de necesară, slăbind și mai mult dezvoltarea tehnologică și competitivitatea afacerilor.
La această tensiune se adaugă și teama de un alt val de mobilizare, care i-a determinat pe mulți bărbați tineri să evite cu totul angajarea formală. Având în vedere riscul de a fi recrutați, mulți dintre cei apți de muncă preferă să lucreze neoficial sau în sistem liber profesionist, ceea ce agravează și mai mult deficitul de forță de muncă în multe sectoare. Drept urmare, întreprinderile nu pot menține nivelurile de producție, activitatea economică încetinește, iar perspectivele de creștere pe termen lung devin din ce în ce mai incerte.
Exporturile din sectoare cheie sunt în criză
Economia dependentă de exporturi a Rusiei este supusă unor mari presiuni, în timp ce industriile cheie care au alimentat în trecut dezvoltarea– petrol, gaze, metale și materii prime – se confruntă cu mari dificultăți sub greutatea sancțiunilor și a dinamicii schimbătoare a comerțului global. Pierderea piețelor occidentale, cândva cele mai mari consumatoare de energie rusă, a forțat Moscova să apeleze la cumpărători alternativi precum China și India. Dar aceste țări, conștiente de opțiunile limitate ale Rusiei, cer reduceri mari, ceea ce scade semnificativ profitabilitatea exporturilor de petrol și gaze. Această schimbare a slăbit unul dintre principalele fluxuri de venituri care au susținut mult timp economia rusă.
Alte sectoare ale comerțului exterior resimt, de asemenea, tensiunea. Industria metalurgică și cea a lemnului, cândva contribuitorii principali la crearea excedentelor comerciale, au avut de suferit în urma sancțiunilor europene și a majorării tarifelor la export, condiții în care producătorilor ruși le este din ce în ce mai greu să rămână competitivi. În același timp, și industria cărbunelui înregistrează un declin, deoarece China și India, doi dintre principalii clienți ai Rusiei, au impus noi restricții, reducând și mai mult veniturile din export. Pe măsură ce piețele externe devin din ce în ce mai inaccesibile sau neprofitabile, capacitatea Rusiei de a genera valută și de a susține creșterea economică se diminuează rapid, împingând țara către o incertitudine financiară mai profundă.
Dependența în creștere față de China
Pe măsură ce Rusia se distanțează de Occident, China devine partenerul său economic dominant, dar această dependență în creștere are un preț. Deși Beijingul a devenit un cumpărător cheie de petrol, gaze și alte materii prime rusești, cumpără toate acestea la prețuri cu reduceri mari, diminuând semnificativ veniturile din export. Având acces limitat la piețele occidentale, Moscova nu prea are loc de negocieri, fiind forțată să accepte condițiile comerciale impuse de China, care favorizează Beijingul mult mai mult decât beneficiază Rusia.
În ciuda acestui parteneriat în dezvoltare, China nu poate înlocui pe deplin rolul economic pe care l-a jucat odinioară Europa. Cererea din partea cumpărătorilor chinezi nu este suficientă pentru a compensa pierderile din comerțul cu Europa, în special în sectoare cu valoare ridicată precum energia și industria producătoare avansată. Între timp, încercările Rusiei de a procura tehnologie critică din China nu au reușit să compenseze pierderea componentelor occidentale. Importurilor de tehnologie din China le lipsește sofisticarea alternativelor occidentale, lărgind și mai mult decalajul tehnologic al Rusiei și încetinind dezvoltarea industrială.
Această relație economică dezechilibrată riscă să transforme Rusia într-un furnizor de materii prime pentru China, erodându-i suveranitatea economică. În loc să fie un jucător global puternic, Moscova alunecă într-o poziție de partener minor, fiind din ce în ce mai dependentă de deciziile strategice și economice ale Beijingului. Pe măsură ce trece timpul, această dependență ar putea lăsa Rusia cu mai puține opțiuni de a-și modela propriul viitor economic.
Dificultățile economice îi fac pe oameni să se îndrepte către supranatural?
Pe fundalul presiunilor economice în creștere, în Rusia a apărut o tendință neașteptată – o creștere a cererii pentru servicii ezoterice și bunuri de natură mistică. Confruntați cu incertitudinea și instabilitatea financiară, mulți ruși apelează la astrologie, ghicit și ritualuri mistice pentru a-și liniști temerile. Datele de piață reflectă această schimbare, vânzările de tobe șamanice crescând vertiginos cu 95%, de păpuși voodoo cu 66%, iar cheltuielile pentru servicii astrologice și de ghicit ajungând la 2,4 trilioane RUB.
Acest fenomen subliniază o anxietate socială profundă care stăpânește țara. Pe măsură ce sursele tradiționale de stabilitate, cum ar fi creșterea economică și sprijinul guvernului, devin mai puțin fiabile, oamenii caută modalități alternative de a se pregăti pentru un viitor incert. Sondajele arată că unul din patru ruși crede în misticism, un sentiment care pare să crească pe măsură ce presiunile financiare și politice se intensifică. Creșterea cheltuielilor pentru elemente ezoterice este mai mult decât o tendință trecătoare – reflectă o societate care se luptă cu instabilitatea, în care credința în supranatural devine un substitut pentru încrederea în viitor.
Concluzie: un boom temporar și o recesiune care se profilează
Creșterea economică a Rusiei în 2024 se bazează pe cheltuielile militare determinate de stat, taxele în creștere și stimularea artificială a cererii. În straturile profunde, inflația, deficitul de forță de muncă, scăderea exporturilor și dependența excesivă de China prezintă riscuri serioase pe termen lung.
Pe măsură ce ceața războiului se va limpezi, crăpăturile din economia Potemkin a Rusiei vor deveni și mai evidente. Adevărata întrebare nu este dacă Rusia poate susține creșterea, ci cât mai durează până ca iluzia să se destrame.
