Jurnalist la Belsat TV, prima televiziune independentă din Belarus, analist în domeniul securității și apărării naționale. Este specializat în război informațional, propagandă, operațiuni psihologice, precum și în politică internațională. Studiază tactica războiului modern.
Alegerile din Belarus au fost marcate de lipsa candidaților opoziției și a observatorilor independenți și de o campanie de dezinformare menită să insufle frică. Opoziția a reușit, totuși, să-și transmită mesajul către cel puțin o parte a electoratului și, în ciuda eforturilor autorităților, prezența la vot a fost sub așteptări.
Aleksandr Lukașenko a părut slăbit și izolat la a șaptea ceremonie de învestire ca președinte al Belarusului, consumat de vechile obsesii și bazându-se pe propria dinastie. Ceremonia a spus mai multe despre situația actuală a regimului decât a lăsat să se înțeleagă dictatorul.
Din ce în ce mai multe tipuri de conținut sunt catalogate drept „extremiste” în Belarus, de la unele justificate, de tipul Mein Kampf al lui Hitler, până la melodii rock pe care autoritățile le consideră critice la adresa regimului Lukașenko.
Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.
O mănăstire ortodoxă din Minsk colectează fonduri de ani de zile pentru a sprijini invadarea Ucrainei de către Rusia. O parte din bani provin din activități desfășurate în țări din UE.
Izolat de comunitatea internațională pentru abuzurile regimului său, liderul autoritar al Belarusului se comportă din ce în ce mai mult ca un simplu guvernator al uneia dintre provinciile Rusiei.
E posibil ca Aleksandr Lukașenko să îl pregătească pe șeful administrației sale prezidențiale, Dmitri Krutoi, pentru a-i fi succesor. Krutoy este considerat a fi ferm pro-rus.
Din ce în ce mai multe tipuri de conținut sunt catalogate drept „extremiste” în Belarus, de la unele justificate, de tipul Mein Kampf al lui Hitler, până la melodii rock pe care autoritățile le consideră critice la adresa regimului Lukașenko.
Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.
În Occident, Mănăstirea Sf. Elisabeta nu vorbește niciodată despre activitățile, poziția politică și activitatea sa ideologică. De obicei, reprezentanții mânăstirii spun oamenilor că banii strânși din vânzări la târguri sunt direcționați pentru „sprijinirea oamenilor din Ucraina”. Cu toate acestea, nu precizează la cine anume ajung banii. Pare că acești oameni au uitat de cuvintele „Să nu furați, să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții” (Cartea Leviticului, 19:11).
Statele occidentale nu îl recunosc pe Lukașenko drept conducător legitim al Belarusului, iar oficialii occidentali la nivel înalt refuză să se întâlnească cu oficialii belaruși, dar regimul caută modalități alternative de legitimare prin intermediul întâlnirilor la nivel internațional.
În prezent, în presă s-a vehiculat numele lui Dmitri Krutoi, șeful administrației prezidențiale, cel care îl însoțește adesea în deplasări și care chiar i-a ținut locul dictatorului în vârstă de 70 de ani la unele întâlniri cu oficiali ruși. Așadar, cine este Krutoi și este el cu adevărat persoana potrivită care să-i calce pe urme lui Lukașenko?
Belarusul simte efectul sancțiunilor occidentale, așa că se pare că regimul Lukașenko încearcă să îmbunătățească relațiile cu Occidentul „dând la schimb” niște prizonieri politici. O parte a opoziției din Belarus consideră că Occidentul ar trebui să facă niște concesii dacă asta ar duce la eliberarea mai multor prizonieri. Alții resping o astfel de mișcare, spunând că dacă Lukașenko eliberează prizonieri, asta înseamnă că presiunea asupra regimului funcționează.
De data aceasta într-un interviu pentru un proiect cu titlul sugestiv "Fără termen de valabilitate. Un front fără o linie de front"
Recent, Rusia a intensificat în mod intenționat difuzarea de rapoarte false care compară Uniunea Europeană cu Germania nazistă. Declarațiile constante conform cărora Europa urmărește o politică agresivă împotriva Moscovei și încearcă să declanșeze un conflict militar pe continent (ca în cel de-al Doilea Război Mondial) pot indica faptul că Rusia planifică o nouă rundă de escaladare și trebuie să își pregătească populația pentru o nouă mobilizare - atât la propriu, cât și la figurat.
Președintele rus Vladimir Putin, în discursul său de la congresul Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Rusia din 18 martie, a decis să facă o glumă despre țările G7. Se pare că pe harta economică a lumii Rusia este cea care nu prea arată a mare putere, iar Putin a râs de el însuși, în niciun caz de țările G7.
Ľuboš Blaha, consilier al prim-ministrului slovac Robert Fico și, de asemenea, eurodeputat, a efectuat o vizită la Moscova, în timpul căreia a acordat un amplu interviu agenției TASS.
Serviciul de Informații Externe al Rusiei îndeplinește nu numai funcțiile sale directe, ci acționează din ce în ce mai frecvent ca un difuzor de propagandă care diseminează informații „din interior”.
Se poate observa continuarea represiunii împotriva persoanelor suspectate de diseminarea de informații care diferă de ideologia oficială a regimului Lukașenko.