Pe fondul incertitudinilor legate de garanțiile de securitate americane, Estonia este marcată și de o criză politică. Extrema dreaptă e singura care pare încântată de noile evoluții.
Coaliția la putere din Estonia s-a rupt în martie, când social-democrații au fost îndepărtați din guvern. În același timp, în plan extern avea loc cea mai gravă răsturnare geopolitică de când țara și-a recâștigat independența.
Schimbarea bruscă a politicii externe a SUA – presiunea asupra Ucrainei pentru a încheia pacea, dorința aparentă a administrației Trump de a-și îmbunătăți relațiile cu Rusia și amenințarea militară care se profilează asupra Europei de Est – este resimțită în mod deosebit de acut în Estonia.
Doar extrema dreaptă salută venirea lui Trump la Casa Albă
Elita conducătoare și susținătorii acesteia solicită o înarmare rapidă, temându-se că o pace în Ucraina nefavorabilă democrațiilor occidentale și pierderea Statelor Unite ca aliat puternic ar putea face din Estonia următoarea țintă a unui vecin agresiv. Predicțiile variază de la doi până la șapte ani.
Cu toate acestea, mulți sunt optimiști cu privire la aceste schimbări geopolitice, anticipând fie o revanșă, fie cel puțin restabilirea legăturilor economice și culturale cu Rusia. În special, acest sentiment al așa numitei „grupări pro-pace” este prezent nu numai în rândul rușilor locali, ci și printre etnicii estonieni. Conversațiile variază de la dezbaterea privind cele mai bune adăposturi împotriva atacurilor cu rachete până la speculații cu privire la o potențială variantă „URSS 2.0”. Unii caută discret case departe de linia de ruptură a civilizației, Spania fiind o alegere deosebit de populară.
„Politicienii și partidele din Estonia sunt la fel de derutate ca și toți ceilalți care urmăresc îndeaproape evenimentele la nivel global”, a declarat analistul politic Peeter Taim pentru Veridica. „Ne este aproape rușine de ceea ce face acum cel mai important aliat al nostru – care ne-a promis timp de 33 de ani că suntem alături de voi. Dar, în același timp, a-l critica deschis sau a ne distanța de el nu este o opțiune”. Taim spune că Partidul Național Conservator este o excepție notabilă: „Sunt extaziați, euforici față de acțiunile lui Trump, lăudându-l pentru multele decizii îndrăznețe pe care le-a luat în doar șaizeci de zile”.
Cei mai entuziaști susținători ai schimbării politicii americane sunt într-adevăr în cercurile de extremă dreaptă ale Estoniei. Liderul EKRE, Martin Helme, întors de la învestirea lui Trump, a fost întâmpinat cu pompă la aeroport. Până în martie, gradul de susținere pentru EKRE a depășit 17%, făcându-l al doilea cel mai popular partid din Estonia.
Varro Vooglaid, independent care a candidat pentru Riigikogu sub EKRE, pledează deschis pentru îmbunătățirea relațiilor cu Rusia, se opune confiscării bunurilor rusești și critică actualul guvern. În general, poziția sa se încadrează bine în narațiunea de politică externă a Kremlinului. În opinia sa, războiul din Ucraina a început din cauza extinderii NATO, iar fostul premier Kaja Kallas, care a susținut că Estonia este deja în stare de război, provoacă țara vecină. „Dacă scopul cuiva este să extindă războiul din Ucraina și să-l aducă în Estonia, atunci are sens să spunem că Estonia este deja în război și să numim țara împotriva căreia se presupune că luptăm un inamic în sensul literal al cuvântului... Dacă ne considerăm în război cu Rusia, nu ar trebui să fim surprinși dacă Rusia începe să privească relațiile cu Republica Estonia în același fel”, a scris Vooglaid .
„Ei s-au dat în vileag total – la urma urmei, marea lor admirație pentru metodele Kremlinului și ale lui Putin, abordarea lor față de guvernare și țară, se aliniază ideologic”, a spus analistul politic Peeter Taim despre politicienii conservatori.
Partidele de guvernământ sunt nepopulare
În fruntea clasamentelor politice, cu o marjă largă, se află un alt partid de dreapta din opoziție, Patria (Isamaa), care se bucură de sprijinul unei treimi din populația țării. Coaliția de guvernământ, per total, are o susținere de sub 20%. În vreme ce Partidul Reformist, condus de prim-ministrul Kristen Michal, este încă văzut ca o forță politică competitivă, partenerul său de coaliție Estonia 200 nu reușește în prezent să atingă pragul electoral.
Kristen Michal este criticat pentru că este aproape invizibil pe scena internațională, spre deosebire de Kaja Kallas. Între timp, Kallas este acuzată pentru atitudinea ei radical anti-rusă, care o împiedică să se angajeze într-o diplomație eficientă – nu numai cu administrația Trump, ci și cu colegii europeni. Vizita ei nereușită la Washington și faptul că Estonia nu a fost invitată la reuniunile liderilor europeni de la Paris și Londra – deși Kallas conduce acum diplomația europeană – au stârnit îngrijorări în rândul observatorilor estonieni.
Partidul Reformist însuși este, de asemenea, îngrijorat, în ciuda faptului că are un mandat de a guverna încă câțiva ani cu parteneri de coaliție la alegerea sa. Criza politică, provocată din senin și culminând cu expulzarea social-democraților din guvern, a fost văzută ca o încercare de a revigora ratingurile prin pasarea responsabilității privind majorarea impozitelor pe foștii parteneri. Oricum, principalul motiv al majorărilor e că țara are nevoie de fonduri pentru reînarmare, iar guvernul nu a reușit până acum să stimuleze creșterea economică, chiar dacă atât Partidul Reformist, cât și Estonia 200 au fost în mod tradițional văzute ca partide care susțin mediul de afaceri.
Regulile bugetare recent relaxate ale UE par să-i ofere guvernului șansa de a mări cheltuielile publice prin împrumuturi. „Obiectivele strategice ale Rusiei nu s-au schimbat în niciun fel. Agresiunea vecinului nostru estic amenință toate națiunile din jur, inclusiv pe cele din Europa și NATO. Pentru a ne asigura că Estonia este bine protejată, trebuie să ne adaptăm rapid și să ne creștem dramatic bugetul de apărare”, a declarat Prim-Ministrul Kristen Michal. „Scopul nostru este să facem imposibilă agresiunea militară rusă împotriva Estoniei. În acest scop, vom crește cheltuielile pentru apărare la cel puțin 5% din PIB”.
Deci, comenzile pentru muniție au fost plasate sau nu?
Dorința de înarmare a declanșat o nouă criză politică în Estonia, tulburând în mod semnificativ Partidul Reformist. La mijlocul lunii martie, Urmas Reinsalu, liderul partidului de opoziție Patria (Isamaa) și cel mai popular candidat pentru funcția de prim-ministru, a propus înlocuirea ministrului apărării Hanno Pevkur (Partidul Reformist).
„Actualul ministru al Apărării s-a dovedit a nu fi suficient de competent pentru a lua și implementa decizii de importanță critică pentru apărarea națională”, a declarat Reinsalu. Potrivit acestuia, în cadrul unei reuniuni speciale a comisiei parlamentare pentru buget a aflat că din cele 1,6 miliarde de euro alocate pentru procurarea suplimentară de muniție au fost cheltuiți exact 0 euro.
Acest atac asupra ministrului în exercițiu a fost susținut de fostul secretar adjunct al Ministerului Apărării Kusti Salm, care a demisionat anul trecut și a devenit CEO al companiei de tehnologie în domeniul apărării Frankenburg Technologies. "Ce e clar este că, în ciuda recomandărilor din toamnă ale comandantului Forțelor de Apărare de a procura muniție, ministrul apărării a comandat muniție în valoare de zero euro. În opinia mea, acest lucru este complet iresponsabil având în vedere situația actuală. Este o problemă existențială pentru Estonia", a scris Salm pe rețelele sociale.
A doua zi, însă, ministrul Apărării a infirmat aceste acuzații. "Toate cele 1,6 miliarde de euro au fost deja alocate pentru comenzi. Momentul livrărilor depinde de anumiți producători și de modul în care Centrul de investiții în apărare semnează contracte specifice", a clarificat Pevkur într-un interviu pentru Delfi. „De îndată ce a fost luată decizia în septembrie, am început să plasăm comenzi”.
Această controversă nu a sporit popularitatea Partidului Reformist, dar contrar așteptărilor, Pevkur și-a păstrat funcția în noul guvern, a cărui componență a devenit cunoscută la 22 martie. În ceea ce privește opoziția, aceasta și-a găsit deja o nouă țintă: s-a aflat că Igor Taro (Estonia 200), candidatul la funcția de ministru de interne, și-a scris dizertația în jurnalism la Universitatea de Stat din Moscova (MGU) pe tema înțelegerii reciproce Estonia – Rusia. Chiar dacă poziția sa anti-rusă nu este serios pusă la îndoială, rivalii săi au văzut o oportunitate de a exploata acest detaliu biografic.
Din păcate, unitatea și solidaritatea în fața amenințărilor externe rămân fragile în Estonia. Iar susținerea slabă de care se bucură coaliția de guvernământ, conform sondajelor, rămâne un factor de risc suplimentar într-o situație politică deja complicată.
