Alexander Maliarenko este expert în domeniul analizei macroeconomice și al proceselor de transformare din Europa de Est. A fost publicat pe scară largă ca autor și coautor a peste 20 de lucrări în importante publicații de tipul peer-reviewed. Vorbește frecvent la conferințe internaționale și scrie cu regularitate în principalele publicații din Lituania, Letonia, Estonia și Belarus. Alexander este membru asociat al grupurilor de experți și al centrelor de analiză din Lituania (BVART) și Franța (Eastern Circles) axate pe dezvoltarea economică în Europa de Est.
Rușii speră să obțină o relaxare a sancțiunilor și revenirea marilor branduri occidentale pe piața rusă. Este aceasta o perspectivă reală – sau pur și simplu o dorință colectivă deghizată în știri?
Încheierea războiului din Ucraina poate declanșa tulburări economice și sociale atât de profunde în Rusia, încât pacea ar putea prezenta riscuri mai mari pentru Kremlin decât conflictul în sine.
Ponderea cheltuielilor militare în PIB-ul statelor membre UE urmează să crească, readucând Europa într-o eră în care securitatea este garantată nu de investiții în educație sau economie verde, ci de numărul de tancuri, avioane și soldați.
Statisticile oficiale arată că economia Rusiei este în creștere în pofida războiului și a sancțiunilor occidentale. În realitate, problemele economice se acumulează și Rusia riscă recesiunea.
În ciuda ostilității sale față de SUA, Kremlinul tânjește după atenția Washingtonului, la fel cum au făcut-o sovieticii și țarii la vremea lor. Iar Putin descoperă acum și un numitor comun între regimul său și Trumpism.
Cu tinerii ruși pe front sau fugiți în afara țării, economia Rusiei are nevoie de migranți. Aceștia reprezintă însă o țintă pentru extremiști și politicieni populiști.
Ideea că pacea este în mod inerent mai bună decât războiul este larg acceptată, mai ales din punct de vedere umanitar. Cu toate acestea, logica geopoliticii răstoarnă adesea bunul simț. În cazul Rusiei, continuarea operațiunilor militare în Ucraina poate părea a fi alegerea rațională – cel puțin din perspectiva ordinii politice și economice actuale. În mod paradoxal, încheierea războiului, sau chiar întreruperea acestuia, prezintă provocări sistemice pentru o țară care a devenit profund ancorată într-o economie de război.
Lumea se schimbă rapid, iar cei pentru care puterea unei țări se măsoară în mod tradițional prin creșterea economică, inovație și bunăstarea cetățenilor sunt pe cale să se confrunte cu o nouă realitate. Ponderea cheltuielilor militare în PIB-ul statelor membre UE urmează să crească, readucând Europa într-o eră în care securitatea este garantată nu de investiții în educație sau economie verde, ci de numărul de tancuri, avioane și soldați.
„Economia Potemkin”: cum își maschează Moscova, cu statistici, problemele economice
În sfârșit, s-a întâmplat! Donald Trump l-a sunat pe Vladimir Putin, declanșând un lanț de reacții atât în Rusia, cât și în întreaga lume. Bursa rusă a explodat, în vreme liderii Europeni au reacționat cu un amestec de frustrare și acceptare - această nouă stare de lucruri a fost descrisă de prim-ministrul Lituaniei chiar drept „un meritat șut în dos”, de care Europa avea nevoie ca să se trezească. În ciuda ostilității sale față de SUA, Kremlinul tânjește după atenția Washingtonului, la fel cum au făcut-o sovieticii și țarii la vremea lor. Iar Putin descoperă acum și un numitor comun între regimul său și Trumpism. Dar ce au de fapt acești doi lideri în comun și cum afectează acest lucru percepția complexă și ambiguă de care se bucură America în Rusia?
Retorica anti-migrație a cuprins discursul public de o parte și de alta a Atlanticului. În SUA, a fost un atu folosit de Donald Trump pentru a ajunge din nou la Casa Albă, în timp ce în UE aceeași problemă a dominat campaniile electorale la toate nivelurile, alimentând ascensiunea partidelor de extremă dreapta. În Rusia, discuțiile sunt la fel de aprinse, migrația fiind unul dintre cele mai sensibile subiecte de dezbatere publică. Cu toate acestea, natura retoricii anti-migrație a Rusiei și rolul real al imigranților în această țară nu se aliniază întotdeauna cu tendințele care modelează politicile de migrație ale UE și S.U.A.
Inegalitatea a devenit una dintre cele mai presante probleme cu care se confruntă economia modernă. Tendința persistentă a celor bogați de a deveni mai bogați, chiar și în perioade de criză, în timp ce săracii se luptă pentru a scăpa de sărăcie, nu mai este o provocare unică a anumitor națiuni, ci este un fenomen economic global. În Rusia, o țară în care bogăția a fost întotdeauna concentrată în mod disproporționat în rândul celor extrem de bogați, războiul a complicat și mai mult peisajul economic deja distorsionat. În ciuda vremurilor tulburi, bogăția elitei Rusiei continuă să crească, lăsând majoritatea populației nu într-o sărăcie totală, dar în lipsa oricăror perspective de creștere a veniturilor.