Anul acesta Estonia a obținut o poziție record în Indexul libertății presei publicat de organizația internațională Reporters Without Borders. Sărind patru locuri, și-a asigurat un onorabil loc secund, fiind depășită doar de Norvegia. Acest lucru s-a întâmplat pe fundalul unui declin global al libertăților democratice.
În mod tradițional, țările europene se poziționează sus în clasament, deși există câteva excepții neplăcute. Estonia s-a numărat și ea în mod constant printre primele douăzeci de țări cu cea mai mare libertate a presei, înregistrând cele mai bune rezultate de până acum în 2022, când s-a clasat pe locul 4. Și există un motiv întemeiat pentru această situație: Estonia are rezultate bune la toți cei cinci indicatori - politic, economic, juridic, socio-cultural și privind siguranța.
O emisiune politică pe un post presupus independent
În Estonia este normal ca investigațiile jurnalistice să ducă la demisii ministeriale – cum s-a întâmplat în martie anul trecut, când ministrul Justiției Kalle Laanet a demisionat după ce săptămânalul Eesti Ekspress a făcut dezvăluiri despre un contract imobiliar discutabil . În luna mai anul acesta acestuia i-a fost ridicată și imunitatea parlamentară.
De asemenea, nu se cunosc cazuri de concediere a unui jurnalist la cererea unui înalt funcționar al statului.
Asta nu înseamnă că toate instituțiile de presă din Estonia sunt complet independente din punct de vedere politic. De exemplu, cel mai vechi ziar din țară, Postimees, este deținut de unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri ai Estoniei, Margus Linnamäe, care susține în mod deschis cel mai mare partid conservator de opoziție de dreapta, Isamaa (Patria).
Pe lângă sprijinul financiar generos, magnatul le oferă politicienilor partidului acces la platformele sale media – liderul partidului, fost ministru de Externe și principalul candidat la funcția de prim-ministru, Urmas Reinsalu, moderează programul politic Shadow Government pe portalul Postimees din februarie – cu doar câteva luni înainte de alegerile municipale. În luna mai, Comisia de supraveghere a finanțelor partidelor politice a clasificat acest lucru drept o donație ilegală, solicitând politicianului să acopere costurile de producție ale programului.
În urmă cu câțiva ani, aproape întregul departament de jurnalism de investigație și-a dat demisia în semn de protest față de politicile ziarului. Printre aceștia s-au numărat mai mulți câștigători ai unor premii naționale de jurnalism și membri ai organizațiilor internaționale ale jurnaliștilor.
Cu toate acestea, acest grup media este aproape singurul exemplu de părtinire politică și dependență de proprietar în rândul mass-media estoniene, deși unul semnificativ, având în vedere cota mare de piață pe care o dețin posturile sale. Celelalte platforme media majore din țară nu au preferințe politice atât de pronunțate. În plus, radiodifuzorii publici din Estonia sunt independenți de circumstanțele politice.
Sprijin financiar din partea statului
Din punct de vedere economic, mediile de comunicare estoniene au cu ce să se laude: pe de o parte, mass-media publică în Estonia este modestă în comparație cu alte țări europene; pe de altă parte, marile instituții de presă private primesc finanțare de la stat pentru echipele lor editoriale în limba rusă. Prin hotărâre guvernamentală, începând cu 2022, Ministerul Culturii a alocat fonduri mass-mediei în limba rusă din Estonia pentru activități jurnalistice – aproximativ 1 milion de euro. Motivul, așa cum este ușor de ghicit, a fost războiul lansat de Rusia în Ucraina.
Dezvoltarea presei în limba rusă ca răspuns la amenințarea hibridă rusă nu este nouă pentru Estonia. În 2015, răspunsul la anexarea Crimeii a fost lansarea canalului public de televiziune în limba rusă ETV+. Din 2022, fondurile guvernamentale au fost folosite și pentru a sprijini locurile de muncă ale jurnaliștilor de opoziție din mass-media privată care au emigrat din Rusia după începutul războiului pe scară largă.
„În Rusia am asistat la toate etapele prăbușirii presei libere: sfârșitul legendarului Lenta.ru (portalul de știri și-a pierdut independența – Nr.), apariția legii agenților străini, interzicerea proprietății străine a mediilor de comunicare, achiziționarea fostului ziar independent Vedomosti de către structurile controlate de Igor Sechin, raiduri și arestări ale jurnaliștilor și, apoi, introducerea cenzurii militare – când a devenit interzis să numești războiul război și să te bazezi pe surse altele decât cele oficiale”, a declarat jurnalista Ekaterina Mereminskaya pentru Veridica.
Potrivit acesteia, în Estonia nu există așa ceva. "Aici, presa este cu adevărat cea de-a patra putere, care duce la schimbări reale. După expunerile jurnalistice, oficialii își pierd posturile - uneori chiar și guvernul se schimbă. Doar Kaja Kallas a reușit să reziste acestei presiuni - nu și-a pierdut postul de prim-ministru după dezvăluirile privind relațiile de afaceri ale soțului ei cu Rusia. A fost surprinzător", admite ea.
Politicieni ruși vs. jurnaliști ruși
Din perspectiva jurnalistului, presa estoniană poate critica liber politicienii fără a se teme de pierderea finanțării din partea statului. Dar din punctul de vedere al unui consumator media, situația nu mai e la fel de clară. O opinie larg răspândită este că jurnaliștii locali de limbă rusă, finanțați de stat, sunt angajați pentru propagandă estonă. Mass-media rusă a jucat un rol major în modelarea acestei narațiuni, susținând că „în ultimii ani, mass-media în limba rusă din Estonia a trecut prin una dintre cele mai dificile perioade din istoria lor de peste 190 de ani”.
Acest lucru duce adesea la agresiune verbală față de jurnaliști, în primul rând pe rețelele sociale: o poziție pro-ucraineană este suficientă pentru a fi acuzat că susții neonazismul. În același timp, amenințările fizice și atacurile reale sunt aproape inexistente — Estonia rămâne o țară sigură pentru presă, ceea ce se reflectă și în clasamentele internaționale.
„Este foarte dificil să schimbi părerea celor care văd mass-media drept propagandă. Aș spune că finanțarea de stat a mijloacelor de comunicare în limba rusă din Estonia este sprijinul pentru minoritățile mass-media”, notează Ekaterina Mereminskaya. „Piața este prea mică pentru ca acestea să se auto susțină. În același timp, este important pentru integrare ca cititorilor să li se ofere informații de calitate în limba lor maternă. Cred că este o mișcare politică de viitor.”
Dar nu toată lumea este de acord cu asta. De exemplu, deputatul Aleksandr Chaplygin din Partidul de Centru, de opoziție — care a condus timp de mulți ani ziarul orașului (de fapt, un ziar al partidului) Stolitsa — a înaintat o cerere ministrului Culturii, întrebând cum sunt cheltuite fondurile de stat alocate pentru sprijinirea presei în limba rusă.
De fapt, ancheta sa a acuzat cel mai mare portal în limba rusă din țară că publică conținut tabloid cu banii contribuabililor. El a primit un răspuns de la ministrul Eston al Culturii, Heidy Purga: „Presa din Estonia este independentă, iar ministerul nu se amestecă în independența instituțiilor media”. Același deputat a depus, de asemenea, o solicitare miniștrilor, întrebând care instituții de presă au fost finanțate de USAID, „impunând astfel” o agendă liberală Estoniei.
„În ceea ce privește propaganda, doar mass-media cu finanțare de stat 100% își poate permite – pentru că propaganda nu se vinde bine atunci când există o alternativă”, spune Mereminskaya. „Așadar, mass-media din Estonia, finanțată în mare parte printr-un amestec de subvenții guvernamentale, abonamente, publicitate etc., este ferită de așa ceva. Trebuie să atragă un public larg, ceea ce înseamnă că trebuie să ofere perspective diferite.”
Cazurile izolate de presiune politică asupra presei nu au un impact real atât timp cât provin doar de la politicienii de opoziție. Deși, având în vedere ratingurile în creștere ale partidelor conservator-populiste, această situație s-ar putea schimba în doi ani. Cu toate acestea, chiar și în condițiile creșterii ostilității față de jurnaliști în comparație cu nivelurile de dinainte de război, Estonia rămâne relativ sigură.
„Mă simt în siguranță. Nu mă mai aștept ca forțele de securitate să pătrundă noaptea în casa mea sau să fiu încolțită de subiecții supărați din articolele mele. În Rusia, cel mai mare risc din ultimii ani a fost să ajung la închisoare. Aici, în primul rând, nu există acuzații politice împotriva jurnaliștilor, iar în al doilea rând, închisorile în care s-ar putea ajunge nu sunt deloc înfricoșătoare”, recunoaște Ekaterina Mereminskaya.
