Adolescenți și tineri ucraineni din teritoriile ocupate de Rusia au fost uciși sau condamnați la ani grei de închisoare pentru că și-au exprimat atașamentul față de Ucraina. Jurnalistele ucrainene Inna Kubai și Victoria Novikova au documentat* câteva din aceste cazuri, pe care Veridica le aduce în atenție.
Bunica lui Tigran Ohanesian, Raisa, părăsește orașul în fiecare săptămână. În Berdiansk, aflat sub ocupație rusă, există mai multe cimitire. Într-un colț izolat, departe de șirurile de pietre funerare, se află un mormânt singuratic, marcat doar de o plăcuță neagră. Pe ea e scris un simplu număr — fără nume, fără fotografie. Raisa speră că acolo își doarme somnul de veci nepotul ei, Tigran, un băiat de 16 ani, ucis cu brutalitate de forțele de securitate ruse pentru că s-a opus ocupației.
În Rusia, astfel de plăcuțe negre acoperă mormintele celor declarați „teroriști”. Astăzi, asemenea morminte apar și în teritoriile ocupate. Acuzațiile de „terorism” la adresa adolescenților ucraineni se înmulțesc, iar închisorile încep să se umple cu copii.
Este extrem de ușor să ajungi în vizorul autorităților de ocupație. E de ajuns să nu îți arăți loialitatea față de războiul împotriva Ucrainei sau să îți exprimi deschis convingerile pro-ucrainene pe teritoriile pe care Rusia le numește „noile sale regiuni”: Crimeea, Donbas, Herson sau Zaporojie. Pentru astfel de convingeri au fost persecutați eroii acestui articol.
Fără nume, fără mormânt: cronica unei execuții la Berdiansk
Istoria tragică a protestului lui Tigran Ohanesian și a prietenului său, Mikita Hanganov, a făcut înconjurul lumii. Băieții au trăit începutul ocupației alături de familiile lor în regiunea Zaporojie – în orașul de coastă Berdiansk, pe care trupele rusești l-au capturat la 1 martie 2022 și îl țin încă sub control.
Tigran Ohanesian și Mikita Hanganov. Foto: MIHR (Inițiativa media pentru drepturile omului)
Ca în toate teritoriile ocupate, Rusia a început imediat să formeze o structură administrativă cu sarcina principală de a controla populația civilă și de a subordona domeniile sociale – medicina, educația, serviciile. A început o tranziție rapidă la standardele rusești în școli și universități. Cărțile ucrainene erau confiscate și distruse, iar convingerile pro-ucrainene deveniseră practic ilegale.
„Tigran s-a comportat întotdeauna cu îndrăzneală. Nu s-a temut niciodată de militarii ruși care scotoceau străzile în căutarea următoarelor victime", povestește mama băiatului, Oksana. Ambii adolescenți – Tigran și prietenul său Mikita – și-au demonstrat deschis convingerile pro-ucrainene încă de la începutul ocupației. Au refuzat categoric să studieze în școala de ocupație, nu au recunoscut noua putere și au evitat orice contact cu administrația rusă.
Tigran Ohanesian. Foto: arhiva familiei
Curând, forțele de securitate rusești i-au acuzat pe băieți de sabotaj pe căile ferate. În casele familiilor lor s-au efectuat numeroase percheziții, adolescenții fiind amenințați cu ani de închisoare. Din 2022, serviciile speciale rusești caută persoane implicate în mișcarea de rezistență pe transportul feroviar. Adolescenții au devenit o țintă ușoară în această campanie – este mai simplu să îi forțezi să mărturisească în fața camerei decât să te ocupi de partizanii adevărați.
În timpul interogatoriilor de la secția de poliție din Berdiansk, rușii au încercat să îi forțeze pe Tigran și Mikita să mărturisească. Le-au promis o presupusă „posibilitate de a părăsi teritoriul Rusiei" în schimbul unei „recunoașteri sincere" în fața camerei, după un scenariu pregătit dinainte.
De cel puțin două ori băieții au fost duși la calea ferată, unde s-au desfășurat așa-numitele „experimente de anchetă”. Acolo, pe video, ei au fost forțați să mărturisească participarea la sabotarea liniei de cale ferată. În plus, de la adolescenți au fost prelevate fără explicații probe biologice, inclusiv păr.
Mama lui Tigran a încercat de mai multe ori să îl scoată pe fiul ei din zona ocupată, dar încercările ei nu au avut succes. La punctele de filtrare, militarii ruși au anunțat că dosarul lui Tigran era „marcat cu roșu” – evacuarea era practic imposibilă.
În seara de 24 iunie 2023 s-a întâmplat ceva de nereparat: Mikita a fost ucis cu un glonț în cap, Tigran – cu un glonț în inimă. Puțin mai târziu în publicațiile rusești a apărut informația că „doi teroriști au fost lichidați”. Circumstanțele morții sunt extrem de dificil de stabilit din cauza ocupației. Bunica lui Tigran, Raisa, a vizitat de mai multe ori locul unde s-a întâmplat uciderea. Rudele sunt convinse: băieții au fost uciși de militarii ruși.
Corpurile nu le-au fost date rudelor. După un an de rătăciri prin morgi, interogatorii, secții de miliții, băieții au fost înmormântați în secret la marginea cimitirului sub plăcuțe negre fără nume. Autoritatea de ocupație nu a furnizat nici certificate de deces, nici concluzii despre cauza morții.
Mormântul lui Tigran Ohanesian. Foto: arhiva familiei
Dosarul privind uciderea a fost transmis pentru „investigație” aceluiași anchetator al Comitetului de Anchetă al Rusiei care anterior se ocupase de „dosarul” sabotajului.
Tineri ucraineni din regiunea Herson în mâinile FSB-ului
În regiunea Herson, alți doi adolescenți ucraineni au fost declarați „teroriști” de organele de ocupație. Evgheni Hess și Danilo Miroșnicenko din Ghenicesk au fost prieteni din copilărie, au învățat la aceeași școală-internat. Când a început invazia la scară largă, ei aveau șaptesprezece și șaisprezece ani respectiv. Au rămas în ocupație, fiecare din motivele sale: unul se temea să plece, iar celălalt credea că este ceva temporar. Ambii știau ferm cine sunt.
Evgheni s-a înscris la Institutul de Aviație din Harkiv, studia la distanță, învăța engleza, lucra în domeniul IT. Rudele lui își amintesc: băiatul se bucura de fiecare lovitură împotriva trupelor rusești și nu își ascundea poziția pro-ucraineană. Acest lucru s-a dovedit suficient pentru a atrage atenția atentă a FSB. Agentura l-a chemat în repetate rânduri pe băiat la discuții, a încercat să îl forțeze, prin amenințări și șantaj, să coopereze.
Evgheni Hess. Foto: arhiva familiei
La începutul anului 2023, Evgheni și Danilo au fost reținuți pe stradă și au dispărut fără urmă. Rudele au căutat cu disperare prin morgi și secții de miliție. După o zi, Evgheni a reușit să dea un telefon scurt: „Totul e bine, mă întorc curând”. Însă, în loc să ajungă acasă, a fost dus direct în arest pentru zece zile, apoi plasat în arest la domiciliu, sub supravegherea strictă a unui curator de la FSB. Orice mesaj, apel sau deplasare era posibil doar cu aprobare prealabilă.
Cei doi au fost obligați să „joace” rolul de spioni: să scrie scrisori fictive către SBU, să solicite „sarcini” și să pretindă loialitate față de Ucraina. Totul, sub amenințarea unei condamnări reale. „Evgheni rezista, nu voia să colaboreze, dar i s-a spus clar: ori joci după regulile noastre, ori mergi la închisoare”, își amintește mătușa sa, Natalia.
Pe 10 aprilie 2024, în Gheniceskul ocupat, s-a desfășurat ceea ce Rusia a numit „un proces”. Evgheni și Danilo au fost acuzați de sabotaj, colaborare cu serviciile speciale ucrainene și deținere de explozibili. Judecătorii nu au fost interesați nici de lipsa probelor, nici de circumstanțele reale ale cazului. Evgheni a primit o sentință de 8 ani și 6 luni într-o colonie cu regim strict, iar Danilo – 5 ani. Procesele-verbale, „mărturiile”, „cartușele cu trinitrotoluen” – totul părea tras la indigo. Avocații au fost numiți de FSB, așa că tinerii nu au avut dreptul la apărători independenți.
Evgheni Hess și Danilo Miroșnicenko Foto: presa rusă
„Asta e politica Rusiei. În sala de judecată nu ai nicio șansă”, i s-a spus mamei când a încercat să caute dreptate.
După pronunțarea sentinței, Evgheni a fost transferat mai întâi în arest preventiv la Ceongar, apoi la Simferopol, Krasnodar, Volgograd și Ulianovsk. În prezent, locul său de detenție este necunoscut. Singura legătură a fost o scrisoare scurtă, din care reieșeau epuizarea și disperarea tânărului. „Lumea lui e distrusă”, spune Natalia.
Despre soarta lui Danilo se știe și mai puțin. Informațiile preliminare indică faptul că ar fi într-o colonie din nordul Rusiei.
În Ucraina, ambii băieți sunt desemnați oficial drept ostatici civili. Însă Rusia refuză aproape sistematic să returneze civilii, în ciuda obligațiilor impuse de dreptul internațional umanitar.
Tineri sub acuzație: Rusia pedepsește adolescenții pentru gânduri și glume
Zeci de alți adolescenți și tineri au devenit ținta mașinăriei represive de ocupație doar pentru convingerile lor. În mai 2023 la Kahovka din regiunea Herson rușii l-au răpit din casă pe Kiril Rozumei, în vârstă de 18 ani. Pretextul a fost găsit în corespondența personală, unde băiatul îi lua în râs pe ocupanți. După torturi și presiune psihologică el a „mărturisit” spionajul. Sentința a fost de 11 ani de colonie.
Anna Elțova. Foto: social media
Ivan Semikoz în vârstă de 20 de ani din Bilovodsk a fost condamnat la 8,6 ani pentru transferul a 50 de grivne către fondul militar ucrainean „Azov”, iar studenta Anna Elțova din regiunea Herson – la 10 ani pentru o postare pe Instagram unde se bucura de eliberarea Hersonului de ocupația rusă. Toți trei au trecut prin torturi, izolare, acuzații fabricate și procese la Rostov - acolo unde acum sunt judecați Hess, Miroșnicenko și zeci de alți adolescenți ucraineni.
12 ani de pușcărie pentru compasiune. Povestea unui student ucrainean, condamnat pentru o donație
Un alt tânăr ucrainean declarat de Rusia „trădător de stat” este Danilo Efimov din Snijne, regiunea Donețk. Avea doar 18 ani când forțele de securitate ruse l-au reținut pe aeroportul din Volgograd, după ce au descoperit că donase peste 120 de dolari unui fond ucrainean destinat sprijinirii civililor. Pretextul – „trădare de stat”. Sentința – 12 ani de colonie cu regim strict.
Până la arestare, Danilo studia de peste un an la o universitate din Rusia. Locuia în cămin, refuza să participe la „evenimente patriotice”, condamna public războiul inițiat de Putin. Îndrumătorii din universitate și colegii s-au plâns în repetate rânduri pe „retorica sa antistatală”, iar la proces chiar colegul său de cameră a depus mărturie împotriva lui.
Danilo Efimov. Foto: social media
După arest, Danilo a fost acuzat inițial de „huliganism”, timp în care a fost interogat de FSB-ul local. Avocatul i-a fost impus de autorități. În arestul preventiv a fost bătut, forțat să semneze mărturisiri. În celulă era obligat să strige, alături de colegi, „Slava Federației Ruse” în fața portretului lui Putin.
Sub presiunea torturii și a izolării, Danilo a fost nevoit să-și recunoască vina. În iulie 2024, tribunalul din Rostov i-a pronunțat sentința. A fost transferat în colonia nr. 10 din Saratov. De acolo a trimis un mesaj cutremurător: „Am auzit destule povești despre torturi, execuții, foame, frig, umilințe. Dumnezeu a fost încă foarte milostiv cu mine.”
Astăzi, Danilo este un ostatic civil, pierdut în hățișul represiunii. Fratele său, Kiril, spune: „Aceasta este soarta unui ucrainean de pe teritoriile ocupate. Și până când despre aceste istorii se va tăcea – vor fi și mai multe”.
Judecat de Rusia pentru un act terorist inventat
O altă poveste tragică este cea a lui Vladislav Vidlatsky, acuzat de Rusia de „terorism”. Avea doar 17 ani când a fost reținut de forțele de securitate ruse în Melitopolul ocupat, împreună cu o fată. Urmează câteva zile de tăcere totală. Apoi, un mesaj scurt pe Telegram – o înregistrare făcută sub presiune. Pe video, Vlad pare că citește de pe foaie: „Sunt acasă, totul e bine”. În realitate, se afla în arestul preventiv nr. 2 din Ceongar, apoi a fost transferat la Mariupol.
A fost acuzat că pregătea un act terorist. Odată cu el, alți adolescenți au fost răpiți: frații Semikopenko și Konstantin Zinovkin. Un singur dosar pentru toți, judecat la tribunalul de ocupație din Rostov. Vlad este bolnav, ținut izolat, iar familia lui așteaptă sentința cu teamă și neputință. El nu are acces la medicamente – e nevoie de rețete emise de medici ruși, iar celor fără pașaport rus nu li se acordă asigurare.
„Nu e doar persecuție politică. E o nouă formă de pedeapsă pentru identitatea ucraineană”, spune Valeria, sora lui Vladislav.
Represiunea rusă împotriva tinerilor ucraineni
Nu se știe cu exactitate câți ostatici civili se află astăzi în închisorile din Rusia și în teritoriile ocupate. Potrivit Avocatului Poporului din Ucraina, Dmytro Lubineț, numărul lor depășește 16.000. În ultimii trei ani, doar 168 de persoane au fost eliberate.
Totuși, persecuția tinerilor ucraineni nu a început odată cu invazia din 2022, ci încă din 2014 – odată cu apariția primelor dosare fabricate împotriva adolescenților. Unul dintre cele mai vechi cazuri este cel al elevilor din Iasinovataia, regiunea Donețk: cinci băieți cu vârste între 15 și 17 ani au fost condamnați de reprezentanții autoproclamatei Republici Populare Donțek la pedepse de până la 15 ani de închisoare, pentru presupuse atacuri cu bombă și colaborare cu serviciile speciale ucrainene. Singurul dintre ei care a refuzat „grațierea” și a declarat că vrea să trăiască doar în Ucraina – Bohdan Kovalciuk – a rămas în detenție, cu pedeapsă prelungită, suferind de afecțiuni pulmonare.
Aceste povești nu sunt excepții. Ele nu vorbesc despre „cazuri” izolate, ci despre o practică sistematică. Rusia lovește intenționat în identitatea ucraineană a adolescenților – a celor care au avut curajul să nu tacă, să nu se supună, să nu trădeze. Sunt pedepsiți ca niște adulți pentru crime inexistente, condamnați ca „teroriști”, iar lumea încă nu le știe numele.
*Acest text a fost pregătit, pentru Veridica, împreună cu Marin Gherman.
