Distrugerea programului nuclear iranian – dacă va fi finalizată – rezolvă o problemă existențială pentru Israel și îl ajută pe Benjamin Netanyahu să abată atenția de la Gaza, dar și de la problemele sale interne.
Iranul, principala amenințare la adresa Israelului și marea obsesie a lui Netanyahu
Nu se punea problema dacă, ci când va ataca Israelul Iranul la o asemenea scară. Israelienii, indiferent din ce generație ar face parte, sunt de acord asupra amenințării principale pe care Iranul o reprezintă pentru Israel. Iranul pledează constant pentru raderea statului evreu de pe fața pământului așa că nimeni nu își dorește cu adevărat să vadă un Iran înarmat nuclear.
Pentru Benjamin Netanyahu, însă, Iranul înseamnă mai mult. Înseamnă stâlpul pe care se sprijină aproape întreaga sa carieră politică. Dacă privim înapoi, practic, nu există nici o campanie electorală a sa fără tema amenințării iraniene. Și în 2009, când a revenit la putere, Iranul a devenit punctul principal al agendei sale. În următorii câțiva ani, Netanyahu a insistat asupra problemei Iranului, transmițând clar că acesta era singurul subiect demn de discuție în regiune, mai degrabă decât situația palestinienilor. Strategia a eșuat prin propriile sale măsuri. În ciuda pregătirilor frenetice pentru un atac militar și a opoziției neobosite a Israelului față de compromisurile necesare în diplomație, puterile occidentale au mers pe cartea negocierilor.
În campania pentru alegerile din 2015, tema iraniană a revenit și asta pentru că „Bibi” se confrunta cu o amenințare serioasă din partea Uniunii sioniste. Sunt practic două decenii de când Benjamin Netanyahu trage continuu semnale de alarmă legate de Iran. În tot acest timp, operațiunile israeliene au fost la scară mică, punctuale și asta pentru că aproape niciodată, până acum, circumstanțele nu i-au permis să plece la atac de unul singur. În mandatele anterioare de premier, analiștii militari au declarat că spațiul său de manevră cu Iranul a fost limitat de temerile că un atac ar declanșa represalii instantanee din partea intermediarilor regionali ai Teheranului, Hamas în Gaza și Hezbollah în Liban, temeri greu de controlat.
Războaiele cu Hamas și Hezbollah au pregătit terenul pentru atacarea Iranului
Atacul Hamas din 7 octombrie 2023 a schimbat însă totul. Masacrul comis de teroriști i-a permis lui Benjamin Netanyahu să pornească războiul împotriva Hamas și să distrugă o mare parte din Hezbollah un an mai târziu, în doar câteva zile. Iranul, ca sponsor principal al terorismului împotriva Israelului, a intrat nu de puține ori în coliziune cu Israelul, chiar dincolo de retorică. Anul trecut, după ce Israel l-a eliminat pe liderul politic al Hamas, Ismail Haniyeh chiar la Teheran, Iranul a lansat la începutul lui octombrie rachete balistice asupra unor ținte din Israel. Regimul de la Teheran spunea atunci că este un act de „autoapărare”. Riposta israeliană a venit trei săptămâni mai târziu când au fost lovite nu mai puțin de 20 de ținte din Iran.
Amintesc acest episod pentru că este decisiv în ceea ce avea să urmeze. Operațiunea din 2024 i-a dat încredere lui Benjamin Netanyahu în puterea acțiunii sale militare. Atacurile au dezactivat patru dintre sistemele de apărare aeriană de fabricație rusească ale Iranului, inclusiv unul poziționat lângă Natanz, un important sit nuclear iranian care acum a primit lovitura decisivă. Netanyahu, care în 2018 susținea decizia lui Donald Trump, aflat la primul său mandat la Casa Albă, de retragere din acordul nuclear cu Iranul, acum, a fost luat prin surprindere de același Donald Trump care a inițiat discuții directe cu Teheranul, peste capul său. Luni, 9 iunie, cei doi au avut o convorbire telefonică și potrivit Axios, Trump i-ar fi spus lui Netanyahu că încă vrea să dezamorseze criza din Iran prin discuții, nu prin bombe. Convorbirea dintre cei doi a avut loc cu doar câteva zile înainte de expirarea termenului limită de două luni pe care Trump l-a dat Iranului pentru a ajunge la un acord. Adică joi 12 iunie și Netanyahu a intervenit militar. Acum, după atacul israelian, Donald Trump scrie pe Truth social că : „Iranul trebuie să facă o înțelegere, înainte să nu mai rămână nimic, și să salveze ceea ce a fost odată cunoscut sub numele de Imperiul Iranian.” Asta mă face să cred că prietenia dintre Netanyahu și Trump există, iar Bibi face acum treaba murdară care să forțeze mâna Teheranului să accepte acordul prin care programul nuclear iranian să fie abandonat.
Atacarea Iranului, o criză din care Netanyahu are de câștigat pe termen scurt. Pe termen lung, problemele premierului israelian rămân
Care e câștigul lui Netanyahu? Alintat „Regele Bibi” de către susținătorii săi, Netanyahu a trecut prin câțiva ani dificili, iar la 75 de ani, timpul curge în defavoarea sa. Imaginea lui de lider dur, care ține sub control Orientul Mijlociu, a fost grav afectată de atacul Hamas din 2023 dacă ținem cont de sondajele de opinie care arată că majoritatea israelienilor îl învinovățesc pentru eșecurile de securitate care au permis cel mai sângeros atac de la fondarea națiunii, acum mai bine de 77 de ani.
Ulterior, el a fost pus sub acuzare de Curtea Penală Internațională pentru posibile crime de război legate de invazia israeliană din Gaza, care durează de aproape 2 ani și care a transformat o mare parte din teritoriul palestinian în ruine. El respinge acuzațiile împotriva sa.
Sondajele arată că majoritatea israelienilor cred că războiul din Gaza durează prea mult, Netanyahu prelungind conflictul pentru a rămâne la putere și a amâna alegerile pe care sondajele spun că le va pierde.
De altfel, joi, cabinetul său a supraviețuit la limită unei moțiuni de cenzură în Knesset. La asta se adaugă procesul său de corupție care se prelungește.
În ce îi privește pe israelieni, chiar dacă Iranul este dușmanul de moarte declarat al Israelului, totuși aceleași sondaje arată că ei sunt mai preocupați de criminalitate, de costurile vieții, iar acum de eliberarea ostaticilor, promisă de Netanyahu și eșuată până acum.
Și în acest context, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Pentru studiul securității naționale, s-a înregistrat o creștere a procentului de public israelian care este foarte îngrijorat de posibila izolare internațională a Israelului. 64% cred asta în sondajul actual realizat în luna mai, comparativ cu 55% în iulie 2024.
Din cauza războiului din Gaza, Israelul este acum la cel mai de jos nivel al popularității din cei 77 de ani de existență. Această adevărată cădere a imaginii Israelului este instrumentată de extremiști și a ajuns să alimenteze și antisemitismul în Occident. Iar tot mai mulți israelieni – inclusiv din respectatul aparat de securitate – și comentatori externi care, altfel, sunt văzuți drept prieteni ai Israelului, îi impută această stare de lucru lui lui Benjamin Netanyhau.
Premierul israelian a arătat, de-a lungul carierei sale politice, o capacitate remarcabilă de a folosi crizele în favoarea sa – pentru a rămâne la putere sau pentru a-și recâștiga popularitatea. Și criza declanșată odată cu atacarea Iranului îi poate oferi unele avantaje lui Netanyahu. Pe de-o parte, ar putea muta atenția de la catastrofa din Gaza, care este denunțată în termeni tot mai vehemenți, inclusiv de aliați ai Israelului. Pe de altă parte, în cazul unei replici puternice a Iranului, se poate miza pe o mobilizare a israelienilor în fața unui inamic extern comun, ceea ce reduce din presiunea internă la care este supus Bibi. Nu în ultimul rând, Netanyahu poate intra în istorie ca politicianul care a îngenunchiat triada de adversari ai Israelului – Iran, Hezbollah și Hamas.
Planetele par să se fi aliniat acum pentru Netanyahu. Nu este clar cât va ține această aliniere. Iar unele probleme – cele interne, pe justiție, cele externe, legată de ce se întâmplă în Gaza – pot fi amânate, dar asta nu înseamnă că ele dispar.
