La 22 mai, Lukașenko le-a ordonat funcționarilor săi să fie atenți la ce spun oamenii pe rețelele sociale : „Voi sunteți imaginea mea pe teren. Toate greșelile voastre se reflectă asupra președintelui”, a spus Lukașenko, reacționând la valul de videoclipuri TikTok care denunțau lipsa cartofilor din magazine și piețe. Era evident supărat de manifestarea nemulțumirii publice, care a început în februarie 2025 pe rețelele sociale. Belarușii adoră cartofii – sunt cei mai mari consumatori pe cap de locuitor din lume, cu o medie anuală de 162 de kilograme pe persoană – și aceasta a fost prima dată în istoria modernă când țara s-a confruntat cu o problemă legată de aprovizionarea cu cartofi.
Lukașenko a vorbit pentru prima dată despre criza cartofilor la 28 februarie, când le-a spus oficialilor: „Nu ați făcut nimic și veți fi trași la răspundere pentru asta! Se pare că nu avem cartofi. Cu cât a crescut prețul cartofilor noștri? Cât crește prețului cartofilor în afara sezonului? Nu putem produce cantitatea necesară de cartofi, să îi depozităm în pivniță și apoi să îi vindem populației?”
Colhozurile în stil sovietic și reglementarea prețurilor: cum a distrus regimul belarus agricultura
Problema nu este doar producția, chiar dacă, potrivit Comitetului Național de Statistică din Belarus, în 2024 țara a recoltat cea mai mică cantitate de cartofi din ultimii 10 ani. Recolta totală a fost de 3.110,9 mii tone de cartofi, cu 22,7% mai puțin decât în 2023. Dar asta reprezintă oricum mai mult decât dublul cererii interne.
Sistemul agricol din Belarus contribuie, de asemenea, la criza actuală. Principalii producători sunt fermele colective de stat, care și-au păstrat chiar și denumirea sovietică: „colhoz” (fermele private asigură doar 3 % din producție). Prost gestionate și subdezvoltate, colhozurile nu reușesc uneori să recolteze, să prelucreze și să depoziteze legumele. Ceea ce înseamnă că motivele crizei cartofilor nu sunt legate doar de scăderea recoltei. Autoritățile centrale le agravează problemele spunându-le ce să cultive, adesea fără să aibă habar despre agricultura modernă. Este de notat și că în colhozuri e folosită munca forțată a deținuților politici.
Începând din ianuarie 2022, regimul Lukașenko a reglementat prețurile pentru o serie de bunuri, inclusiv produse alimentare. Drept urmare, în același an, autoritățile au fost nevoite să introducă limite temporare pentru exportul diferitelor produse agricole din Belarus, pentru a obliga producătorii să le vândă către așa-numitele „fonduri de stabilizare”, depozite care furnizează legume piețelor de stat în afara sezonului. Desigur, acest lucru a dus la refuzul întreprinderilor agricole private de a cultiva anumite tipuri de legume sau la reducerea semnificativă a volumelor. În ciuda directivelor statului, colhozurile și-au schimbat și ele politica de însămânțare pentru a păstra cel puțin un anumit nivel de rentabilitate și a putea vinde ceva fondurilor de stabilizare. De asemenea, deși exporturile au fost reglementate oficial, Belarusul are nevoie de valută străină, astfel încât autoritățile financiare au încurajat producătorii să-și vândă marfa pe piețele externe.
În acest context, în 2025, Ministerul anti-monopolului și comerțului a primit în repetate rânduri plângeri cu privire la probleme legate de livrările din fondurile de stabilizare în cadrul contractelor deja încheiate – s-a dovedit că fondurile erau pur și simplu goale. Atât producătorii de stat, cât și cei privați au explicat că pur și simplu nu este rentabil pentru ei să livreze legume și fructe către fonduri la prețul oferit de stat. Prin urmare, ei fie vând marfa la un preț mai mare direct pe piețe, fie o trimit la export.
În timp ce belarușii erau nemulțumiți fie de lipsa cartofilor din piețe, fie de prețul ridicat al legumelor disponibile, la 4 mai presa rusă relata că Belarus devenise cel mai mare furnizor de cartofi al Rusiei, devansând Egiptul și China. În total, 193,8 mii de tone de cartofi au fost expediați din Belarus în Rusia. În noiembrie 2024, mass-media rusă a raportat că vânzările de cartofi din Belarus au crescut cu 60,8%. În același timp, mass-media moldovenească relata că piața principală din Chișinău era literalmente inundată de cartofi de înaltă calitate din Belarus. Conform Eurostat, în 2025 companiile din Belarus au efectuat mai multe livrări de cartofi în Moldova: în ianuarie (1,68 mii tone) și februarie (1,37 mii tone).
În aprilie, regimul a dat undă verde pentru o creștere a prețurilor la cartofi, varză și ceapă. Cartofii s-au scumpit cu 122% față de aprilie 2024. În luna mai, prețurile legumelor autohtone au continuat să crească: varza albă (+45,2% față de aprilie), ceapa (+39,5%), sfecla (+32,3%), morcovii (+26,5%), cartofii (+26,3%).
„Bătălia pentru recoltă” este pierdută
Imaginea unui „stat agrar” este unul dintre pilonii principali ai ideologiei regimului belarus. Lukașenko, fost șef al unei cooperative agricole, promovează personal această agendă propagandistică: vizitele la colhozuri, inspecțiile pe câmpuri și la unitățile de producție reprezintă o parte importantă a activității sale publice. El vorbește mereu despre agricultură ca fiind coloana vertebrală a economiei belaruse, deși ponderea acesteia în PIB a fost de numai 6 % în 2024. De 30 de ani de când Lukașenko se află la putere, Belarusul a fost descris în mod constant ca o „țară a colhozurilor”, lucru de care dictatorul este mândru. În timp ce definiția sovietică a „luptei pentru recoltă” este un meme printre belaruși, ea este folosită în mod serios de mass-media de stat și de oficiali. Desfășurarea „campaniei de recoltare” este tema principală a surselor locale de propagandă și este mediatizată zilnic. Așadar, problemele din acest sector sunt cu adevărat dureroase pentru Lukașenko și imaginea sa, cu atât mai mult cu cât chiar și cel mai bun prieten al său, Vladimir Putin, glumește public pe seama situației și întreabă: „Se aude că Belarusul a rămas fără cartofi. Ce se întâmplă?”
În acest context, regimul a fost nevoit să anuleze unele dintre „contramăsurile” introduse ca răspuns la sancțiunile UE împotriva regimului Lukașenko și a oficialilor săi. La 27 mai, canalul Telegram al guvernului Belarusului a publicat următorul mesaj:
„La 22 mai 2025, Parlamentul European a aprobat un proiect de decizie privind introducerea unor taxe vamale majorate la importul de produse agricole din țara noastră în UE. Ca răspuns, Guvernul a ridicat interdicția privind importul și vânzarea pe teritoriul Republicii Belarus a cartofilor, cepei, verzei albe proaspete, merelor provenite din țări ne-prietene, inclusiv din toate statele membre ale UE... Belarus demonstrează încă o dată deschidere, pace, promovarea principiului bunei vecinătăți și, prin analogie cu decizia privind intrarea fără viză în țara noastră pentru cetățenii unui număr de state, inclusiv țările UE, relaxează restricțiile impuse produselor agricole din țările ne-prietene.”
Astfel, propaganda regimului Lukașenko prezintă eforturile de a opri criza alimentară ca un semn al respectării „principiului bunei vecinătăți”. Este foarte posibil ca în curând rafturile piețelor din Belarus să fie pline de legume poloneze și românești.
În cele din urmă, la 10 iunie, Lukașenko a găsit răspunsul la întrebarea lui Putin. Era ușor de ghicit că va da vina pe adversarii săi politici și pe mass-media pentru întreaga situație: „Avem destul din toate. Când Comitetul de Control al Statului a verificat unele cifre, s-a dovedit că această situație ține exclusiv de politică. Erau destui cartofi, dar au fost reținuți undeva pentru a arăta că președintele a intervenit în politica de stabilire a prețurilor, așa că iată rezultatul. Și când a venit cu cătușe și le-a pus pe masă, cartofii au apărut”.
Jan Pietrzak, actor, comic și scriitor polonez, glumea în 1980 spunând că: „[dacă cineva ar] introduce socialismul în Sahara [...] în două săptămâni nu ar mai fi nisip acolo”. Exact asta se întâmplă în Belarus în acest moment. Se pare că regimul Lukașenko a pierdut bătălia pentru recoltă.
