Pe 17 iunie, un conflict violent izbucnea în Cernăuți, la Catedrala Pogorârii Sfântului Duh, un lăcaș de cult important pentru comunitatea românească din Ucraina, unde o parte din slujbele religioase erau ținute în română. Miza conflictului a fost controlul asupra catedralei, preluată de Biserica Ortodoxă a Ucrainei (PȚU*), dar revendicată în continuare și de Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ*), de care lăcașul de cult a ținut până anul acesta. Biserica Ortodoxă Ucraineană ține de Patriarhia Moscovei, deși afirmă că a întrerupt legăturile cu aceasta după invazia la scară largă din 2022. Biserica Ortodoxă a Ucrainei a fost înființată în 2018 ca biserică autocefală (recunoscută ca atare, în 2019, de Patriarhia ecumenică din Constantinopol, dar nu și de Patriarhia Moscovei). Această biserică este „preferată” și de statul ucrainean, în condițiile în care Patriarhia de la Moscova este strâns legată de regimul de la Kremlin, pe care îl susține ideologic, și chiar și-a exprimat sprijinul pentru războiul Rusiei.
Conflictul de la Catedrala Pogorârii Sfântului Duh are loc pe fondul mai multor dispute legate de bisericile din Bucovina de Nord. Tema a fost preluată de ani de zile și amplificată și de propaganda pro-rusă, dar și de suveraniști din România care au căutat să arate că problema Bisericii ar arăta natura opresivă a statului ucrainean și persecuțiile împotriva comunității românești. La fel ca și „problema Bîstroe”, legea ucraineană a minorităților, criza cerealelor, exodul refugiaților ucraineni și altele, tema bisericilor a fost folosită pentru a submina sprijinul pentru Ucraina în contextul agresivității ruse.
De multe ori, dezinformările și narațiunile false pleacă de la un sâmbure de adevăr, ca să pară și mai credibile. Este și cazul conflictului legat de Biserică și de cazul specific al catedralei din Cernăuți: Veridica** a constatat, la fața locului, că adevărul este undeva la mijloc.
Parohiile românilor din regiunea Cernăuți și disputa dintre Bisericile Ucrainei. Longin Jar, mitropolitul care promovează narațiuni similare cu cele ale propagandei rusești
La începutul anului, mai multe parohii din regiunea Cernăuți au trecut de la biserica istoric afiliată Moscovei (UPȚ) la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (PȚU). Legile din Ucraina interzic organizațiile religioase legate de Rusia, prima fiind în procesul desfacerii legăturilor canonice pentru bisericile cu astfel de conexiuni. De cealaltă parte, UPȚ acuză enoriașii PȚU de violențe, iar clericii și enoriașii săi spun că se tem că își vor pierde identitatea religioasă și culturală și acuză politizarea și instrumentalizarea religiei de către stat. Cea mai mare parte a credincioșilor de etnie română din regiunea Cernăuți sunt atașați UPȚ, care îi atrage inclusiv prin slujbe ținute în limba lor maternă.
Dintre ierarhii UPȚ din regiunea Cernăuți, cea mai mare notorietate o are Longhin Jar, cunoscut și sub numele de Mihai Jar, Mitropolit de Bănceni. A fost stareț al Mănăstirii Bănceni, pe care a fondat-o și a condus-o timp de aproape 3 decenii. Popularitatea lui Longhin Jar este dată, cel puțin parțial, de implicarea sa în diverse activități sociale. Este, de exemplu, fondatorul și coordonatorul unui important adăpost pentru copii din regiunea Cernăuți, care oferă îngrijire și sprijin pentru copiii bolnavi sau din medii defavorizate. În 2008, pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul social și religios, a fost decorat cu distincția „Erou al Ucrainei” de către președintele Viktor Iușcenko.
Longhin Jar este însă și cel mai controversat ierarh din regiunea Cernăuți. A fost acuzat de unii observatori și oameni politici de legături cu forțele pro-ruse și de promovarea influenței Moscovei în Biserica Ortodoxă Ucraineană. Unele din ieșirile sale publice din ultimii ani au generat controverse. A numit, de pildă, autoritățile ucrainene „slujitori ai lui Satan” și a afirmat că de vină pentru război ar fi „Europa blestemată”. A refuzat să binecuvânteze soldații plecați pe front pentru a lupta contra Rusiei. Un alt episod controversat legat de Linghin Jar a avut loc la începutul lui 2024, când acesta a fost internat în spital cu vânătăi în zona feței, pe care a afirmat că le-a căpătat după ce a fost bătut și a căzut. Susținători ai PȚU spun însă că e o minciună și că, în realitate, Longhin Jar a căzut după ce i s-a făcut rău, iar vânătăile le-a căpătat atunci când i s-au spart vase de sânge. Autoritățile locale au declarat, la momentul respectiv, că nu au primit nicio plângere din partea preotului.
Faptul că Longin Jar se erijează în apărător al intereselor comunității românești din regiunea Cernăuți nu înseamnă însă că Longin Jar promovează și apropierea de România și structurile religioase ale acesteia: mitropolitul este cunoscut și pentru opoziția sa față de apropierea bisericilor din satele cu populație românească de Biserica Ortodoxă Română, care în ultimii ani s-a arătat tot mai interesată de revenirea în acea zonă din care a fost alungată de sovietici.
În incidentele din 17 iunie au fost implicați preoți, susținători și enoriași ai ambelor tabere, iar în urma violențelor au ajuns la spital medici, polițiști și preoți. Conform relatărilor făcute de presă la vremea respectivă, precum și martorilor cu care Veridica a discutat ulterior, pe fondul refuzului clericilor UPȚ de a ceda catedrală, câteva zeci de tineri susținători ai PȚU au intrat în catedrală cu fețele acoperite și i-au bătut și alungat pe preoții UPȚ aflați acolo, încercând practic să preia cu forța controlul asupra catedralei. Între timp, în fața catedralei se adunaseră câteva sute de enoriași ai UPȚ, inclusiv etnici români. Autoritățile locale se așteptau, de altfel, la un conflict violent – transportul fusese restricționat în ziua respectivă, iar la intrările în oraș fuseseră instalate filtre pentru a-i opri pe susținătorii UPȚ. De altfel, aceștia au lansat ulterior acuzații că și poliția prezentă la fața locului a părut să îi favorizeze pe cei de la PȚU.
Credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu au putut fi însă opriți: au rupt gardurile din jurul catedralei, au intrat în aceasta și, practic, au recuperat-o – dar Biserica Ortodoxă a Ucrainei spune în continuare că, legal, catedrala îi aparține, astfel încât cei de la UPȚ se află ilegal acolo.
Violențele de la catedrală, alimentate de ambele tabere
Am ajuns în regiunea Cernăuți la câteva zile după violențele dintre enoriașii celor două Biserici. Am vrut să iau pulsul străzii, dar oamenii mi-au dat senzația că sunt reticenți să discute cu presa, devenind puțin comunicativi atunci când vedeau camera și microfonul. Toți m-au îndrumat spre catedrală.
Merg, așadar, la Catedrala Pogorârii Sfântului Duh din Cernăuți. Acolo, un domn cu un tatuaj mic pe mâna stângă (similar celor făcute în armată sau în închisori pe vremea sovietică) filtrează oamenii care intră.
La poartă apar și doi preoți cărora le arăt acreditarea de presă. Unul dintre ei se retrage pentru a da un telefon, apoi revine și îmi spune că nu îmi vor permite accesul pe teritoriul catedralei, fără să îmi dea alte explicații, apoi pleacă grăbit. În cele 15 minute în care am așteptat la porțile catedralei, enoriașii intrau și ieșeau pe lângă paznicului tatuat. O doamnă în vârstă trece pe lângă mine murmurând jigniri la adresa mea. O altă enoriașă cu batic pe cap scoate telefonul și mă filmează nemulțumită, în mod paradoxal, că eu filmam acolo. Acela nu a fost singurul moment în care am simțit că se încearcă intimidarea mea. De la amenințări online, până la manipulări emoționale, demersuri au fost făcute pentru a influența atât direcția editorială a acestui material cât și informațiile prezentate aici. Se pare că nu am fost singurul în această situație: mai multe surse locale mi-au spus, sub protecția anonimatului, că astfel de presiuni au fost făcute și asupra altor reprezentanți media. Aceste surse au declarat că, în unele cazuri, intimidările se fac prin violență fizică sau vandalism.
Până a doua zi, „rebeliunea mea” jurnalistică se viralizase rapid în comunitate; preoții și alții din comunitatea UPȚ cu care am vorbit erau în temă cu cele întâmplate cu o zi în urmă, spunându-mi că intrarea mea a fost refuzată întrucât existau temeri legate de persoanele venite din exterior, pe fondul huliganismului de acum câteva zile, în urma cărora doi preoți UPȚ au ajuns la spital.
Într-unul dintre saloanele spitalului îl întâlnesc pe părintele Vitalie, întins pe pat. Fața lui e plină de vânătăi și leziuni, unele dintre ele necesitând copci. Părintele Vitalie, care nu vorbește limba română, îmi spune că sunt singurul jurnalist care a venit să îl vadă și se bucură că poate să vorbească despre cele întâmplate. În ziua conflictului, un apropiat l-a sunat, spunându-i că niște persoane au venit pentru a prelua controlul asupra catedralei. „M-am îmbrăcat și am mers să verific ce se întâmplă. Am început o transmisiune live de pe pagină, și pe măsură ce m-am apropiat de gardul catedralei, am văzut pe teren trei băieți, care stăteau acolo”, îmi spune părintele Vitalie, făcând pauze frecvente, vizibil extenuat.
Părintele Vitalie, în spital. @Alex Craiu
„Am început să-i filmez live, ca să fie clar cine sunt. Unul dintre băieți s-a apropiat și mi-a spus: Îți iau acum telefonul. Eu i-am răspuns: Ia-l. El a zâmbit și a început să sară gardul. Am început să fug.
El a trecut gardul și a început să mă alerge. Apoi am simțit o lovitură în cap. Am căzut la pământ. Între timp, au început să mă lovească doi băieți. Am căzut și eram lovit cu picioarele”.
Conform declarațiilor preotului, răspunsul poliției a fost unul slab: ar fi acționat doar după ce femeile au început să țipe, șocate de cele întâmplate acolo. Însă ulterior, cei trei indivizi care l-au agresat ar fi fost văzuți liberi în curtea catedralei. „Înțeleg că au făcut toți acești pași doar ca să dea impresia că fac ceva, la cererea femeilor, pentru a justifica prezența lor”.
Din filmările pe care le-am văzut, cei trei indivizi erau percheziționați de către poliție, însă memoria preotului, conform declarațiilor sale, devenise încețoșată din cauza loviturilor primite. În prezent, nu e clar dacă atacatorii au fost arestați, deși există informații potrivit cărora ei au fost băgați în dubele poliției. Enoriașii UPȚ au acuzat poliția că a creat un culoar de protecție în jurul atacatorilor, părând că îi protejează. Unii martori cu care am stat de vorbă sunt însă de părere că autoritățile au protejat atacatorii pentru a preveni o escaladare și mai sângeroasă a conflictului, aceștia riscând să fie linșați, părintele Pavel (UPȚ) e de altă părere:
„Autoritățile de stat au facilitat, au fost de partea celor 50 de tineri. Și eu am fost agresat de poliție, eu care nu am provocat pe nimeni, nu am strigat ceva contra poliției sau ceva. Eram în acea valmășeală de lume, unde unui polițist i s-a părut ceva și m-a lovit”.
Poliția din Cernăuți nu a răspuns imediat solicitării Veridica de a oferi un punct de vedere întrucât o anchetă internă este în desfășurare.
În timp ce consecințele acestor violențe au fost documentate video și verificate de Veridica pe teren, enoriașii UPȚ evită să menționeze faptul că și cei din tabăra lor au fost văzuți participând la violențe.
Spre exemplu, într-un video primit de Veridica, câțiva bărbați aduc un susținător PȚU spre o bancă, cu mâinile la spate. El este izbit ulterior de bancă iar, după ce cade, doi bărbați îl lovesc, pe rând, în timp ce alții patru îl țin și îl filmează. Poliția nu intervine, întrucât forțele sunt concentrate în spate, unde violențele escaladează, iar enoriașii încep să arunce cu sticle de iaurt în forțele de ordine.
„Mâna lungă a Moscovei” agită apele la Cernăuți
„În luna februarie a acestui an, credincioșii din orașul Cernăuți, în special cei de la Catedrala Înălțării Sfântului Duh, au votat pentru ieșirea din jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Rusiei și au scris o cerere pentru a fi primiți în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Adunarea s-a desfășurat cu mulți credincioși, s-au înregistrat semnăturile, a fost redactat procesul-verbal și, după aceea, biserica a fost înregistrată în mod legal în organele de stat. Astfel, comunitatea Bisericii Înălțării Sfântului Duh aparține în totalitate Bisericii Ortodoxe a Ucrainei”, declară episcopul Theognost al PȚU în cadrul unei conferințe de presă în Cernăuți la care a participat și Veridica.
Ierarhul afirmă că PȚU nu dorește să ocupe bisericile prin forță, ci să le apere în mod legal și pașnic. El susține că statul și autoritățile trebuie să asigure respectarea legii pentru protejarea credincioșilor, evitând violența și acționând doar prin justiție. De asemenea, avertizează că cei care provoacă conflicte și destabilizează sunt motivați de interese externe și propagandă, nu de dorința de unitate. El îndeamnă la calm și le cere oamenilor să nu se lase manipulați.
În comunitatea vorbitoare de limbă română din Cernăuți, astfel de transferuri, deși legale, agită însă ape deja tulburi: există teama că aceste demersuri au ca scop înăbușirea identității minorităților din regiune. De aceea, acolo unde preoții UPȚ refuză să treacă la PȚU, enoriașii tind să se mobilizeze în jurul lor. Situația nu este însă una generalizată – există parohii care au trecut de la o Biserică la alta pașnic, așa cum s-a întâmplat cu cea din satul Boian. „Nu fugărește nimeni preoții. De ce pe preotul nostru Vasile nu l-a dat nimeni afară, nu au schimbat limba în biserică?”, îmi spune o localnică, undeva pe străzile satului, nu departe de biserica pe care mă invită să o vizitez. „Influența vine de la Bănceni, de la Longhin Jar. El niciodată nu a vrut să se dea de partea Ucrainei, el a fost cu Rusia. El influențează pe toată lumea”. Femeia îmi spune că există, în continuare, influențe rusești mari în UPȚ, motiv pentru care, în opinia ei, preoții nu vor să adere la structura autocefală, care nu e considerată canonică de UPȚ (și, evident, nici de Moscova), în ciuda faptului că a fost recunoscută de Constantinopol.
Într-un interviu acordat Veridica, episcopul Theognost a afirmat că aceste idei sunt alimentate de către Rusia și patriarhia sa. El a adăugat că situația bisericilor și a credincioșilor români și multe dintre incidente sunt prezentate distorsionat pentru că mass media ar fi manipulată:
„Este foarte important ca mass-media și jurnaliștii să analizeze obiectiv toate aceste evenimente și să nu fie influențați de tentativele manipulative, informații incomplete, pentru că astfel se incită la ură și dezbinare între popoare, între Ucraina și România”, declară episcopul, care sugerează că propaganda rusă se folosește de evenimentele petrecute aici pentru a deforma adevărul, promovând narațiuni false.
Un caz mai puțin mediatizat, care nu a ajuns în presa din România, e un conflict similar celui din Cernăuți, petrecut în luna mai a acestui an, la o scară mult mai mică în satul Ust-Putila din aceeași regiune Cernăuți. Acolo, biserica din sat a trecut oficial la noua structură autocefală aprobată de Kiev. În prima noapte după preluarea care PȚU susține că a fost legală și susținută de comunitate, enoriași UPȚ au venit înarmați cu topoare și ciocane, hotărâți să spargă ușa bisericii.
„Părintele Dumitru (UPȚ) s-a uitat așa, a ridicat brațul și a dat comanda bandei înarmate, spunând <<Taie tot și pe toți>>”, îmi povestește Mikola, 62 de ani, prins în altercația din acea noapte, la finalul căreia avea să ajungă la spital cu traumatism cranian și fractură de nas. Încruntat și pe un ton ridicat, îmi spune cum a fost lovit cu un obiect metalic atunci când cei din afara bisericii au reușit să împingă ușa pe care Mykola o ținea închisă cu propriile mâini. „M-au bătut, și preotul, și toți, și m-au lovit. La cei 62 de ani, astfel de cinism nu am văzut”.
Mykola. @Alex Craiu
În filmările pe care le-am văzut, un grup mare de săteni înarmați cu obiecte metalice dărâmă ușa bisericii, moment în care grupul începe să strige, marcând cu bucurie momentul. În dimineața precedentă, un susținător UPȚ adusese ceea ce părea a fi o grenadă cu potențial letal, amenințând că o va detona. Ulterior, s-a declarat că grenada ar fi fost de jucărie.
Potrivit lui Edgar, un blogger etnic român pe care l-am întâlnit în Cernăuți, astfel de atacuri nu ajung în presa internațională pentru că, deseori, influența unor fețe bisericești cu posibile conexiuni cu Rusia este suficient de mare aici în regiunea în care ambele tabere acuză abuzuri și corupție locală în rândul autorităților.
„Melety (n.r. Mitropolitul UPȚ din Cernăuți) are pașaport rusesc. Frații preotului Covalciuc din Storojineț sunt în Rusia acum, strângând bani pentru armata rusă. Cine susține preoții din UPȚ? Deputatul Dmitruc, care a fugit peste graniță și a oferit interviu corespondenților din Rusia. Sau businessman-ul (Vadim) Novinskîi care în 2023, când a început războiul, în Germania, în biserică rusă, tot acolo slujea”, argumentează Edgar ipotezele legăturilor dintre UPȚ și Rusia.
Edgar. @Alex Craiu
Pe o stradă din Cernăuți, Pavel, care este originar din satul Văncicăuți, îmi spune că Moscova încearcă să se folosească de disputele cu privire la biserici pentru a alimenta un conflict interetnic.
„Problema minorităților naționale nu este despre religie. Manipularea aceasta e o tehnică rusească, aplicată în regiunile din Donetsk și Lugansk, bazată pe limbă, pe identitate. Dar în general, lumea care locuiește în regiunea noastră n-are absolut nicio problemă legată de limbă; la noi, lumea vorbește în limba pe care o dorește. Noi, în regiunea noastră, noi suntem foarte liberi, avem identitatea noastră și în același timp noi înțelegem că trăim în țara Ucraina, care are legile ei și care dictează cum trebuie societatea să se poarte în stare de război.”
Pavel consideră că acest conflict are la bază o neînțelegere, și anume că odată cu venirea PȚU, românii își vor pierde slujbele în limba maternă. El ne spune că, în opinia lui, oamenii care sunt nesiguri în ceea ce privește aderarea noua structură sunt cei mai ușor de manipulat: „Eu cred că atunci când omul nu are o părere personală, ea va fi formată de oamenii care pot manipula. Ei au fost victimele multor manipulări, nefiind în stare să verifice unde e dreptatea”.
Ucrainenii spun că problema lor este doar cu rușii. Datele din teren arată însă că în numele „securității naționale” se fac și abuzuri împotriva românilor
Narațiunea persecutării Bisericii Ortodoxe Ucrainene este promovată demult de propaganda rusă (vezi, de pildă, fake news pe această temă demontate de Veridica aici și aici), mai ales că se mulează perfect pe teza mai amplă a asaltului asupra ortodoxiei și lumii pravoslavnice, al căror apărător este, desigur, Rusia. Evident că, pe acest fundal, un subiect ca acela privind bisericile din regiunea Cernăuți nu avea cum să le scape rușilor, așa cum nu le-a scăpat nici suveraniștilor români care abordează narațiuni similare cu cele promovate de Moscova.
Totuși, situația nu este chiar așa cum o prezintă partea ucraineană. Atât Biserica Ortodoxă a Ucrainei, cât și administrația civilă și politicienii (de la Kiev dar și în plan regionali), au arătat un exces de zel și chiar o intransigență în campania de extindere a influenței PȚU. Acest lucru se poate vedea și din relația PȚU cu o Biserica Ortodoxă Română, care nu poate fi acuzată, ca și UPȚ, că ar fi subordonată Moscovei.
Până în acest moment, Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut Biserica Ortodoxă a Ucrainei, deși au trecut deja șase ani de când patriarhia din Constantinopol i-a acordat autocefalia ultimei. În interviul acordat Veridica, episcopul Theognost a spus că lucrurile sunt însă pe un făgaș bun:
„În primul rând, trebuie explicat că Biserica noastră are autonomie și recunoaștere, fiind complet canonică și legitimă. De asemenea, în Ucraina, între Biserica Ortodoxă a Ucrainei și Patriarhia Română se poartă discuții și contacte atât la nivel de stat, cât și la nivelul bisericilor. Secretarii Sinodului ambelor Biserici dialoghează pentru a avansa în procesul de recunoaștere a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (PȚU). Credem că în curând, Biserica Română va recunoaște oficial autocefalia, ceea ce va consolida statutul ei canonic și autonomia deplină.”
Episcopul Theognost. @Alex Craiu
Theognost a dat, totodată, asigurări că PȚU face eforturi pentru a integra comunitatea românească din Ucraina și a menționat, în acest sens, vicariatul pentru etnicii români înființat în 2019, care are ca scop păstrarea culturii, tradițiilor și limbii române în timpul serviciilor religioase. Statutul său este, potrivit părții ucrainene, similar cu cel al vicariatului pentru credincioșii ucraineni din România. Inițiativa nu prea a avut însă succes, iar majoritatea preoților din regiunile cu comunități românești importante refuză categoric să treacă la PȚU.
Optimismul episcopului Theognost cu privire la relațiile cu Patriarhia română este contrazis chiar de BOR care, într-o reacție pentru presă apărută doar la câteva zile după discuția Veridica cu ierarhul ucrainean, a sugerat că nu are de gând să recunoască prea curând Biserica Ortodoxă a Ucrainei și a subliniat temerile românilor din Ucraina că, prin trecerea la PȚU și-ar pierde identitatea. Ulterior, Sinodul BOR s-a plâns și de faptul că Ucraina nu le permite comunităților românești de pe teritoriul său să se alăture Patriarhiei Române.
Enoriașii din patru sate românești din regiunea Cernăuți au votat ca bisericile lor să treacă în subordinea BOR, iar parohiile au pregătit documente în acest sens văzute și de Veridica. Trei din acele sate chiar au trimis documentele respective. Ulterior însă, cele trei parohii și-au retras cererile, iar a patra nu le-a mai trimis. Această „răzgândire” a intervenit în urma unor presiuni făcute de autoritățile ucrainene și, în special, a Serviciului ucrainean de informații, SBU. Surse locale mi-au spus, sub acoperirea anonimatului, întrucât le era teamă de consecințe, că unii primari au fost contactați direct de SBU care le-a cerut să îi forțeze pe preoții români să își retragă de la administrația regională cererile de aderare la BOR. În cazul lipsei cooperării, ar fi urmat razii în urma cărora bărbații apți pentru armată dar care nu s-au înregistrat în registrul militar (ceea ce reprezintă o încălcare a legii) ar fi urmat să fie înrolați, riscând să fie trimiși chiar pe front.
Kievul insistă că, în contextul războiului, orice legături cu Rusia sunt o potențială amenințare pentru securitatea națională a Ucrainei; această perspectivă poate explica atitudinea față de Biserica Ortodoxă Ucraineană și suspiciunile față de aceasta. Același context poate explica și alte măsuri luate de Kiev, de la protejarea spațiului informațional de media rusă și pro-rusă, la eforturile de de-rusificare și consolidare a limbii și identității ucrainene.
Măsurile adoptate de Ucraina au însă uneori implicații nepopulare pentru unele minorități, chiar dacă acele minorități nu sunt nici obiectivul și nici motivul pentru astfel de măsuri. Trebuie ținut cont și de faptul că experiența istorică justifică și anumite suspiciuni ale minorităților respective, care de-a lungul istoriei au fost ținta persecuțiilor și discriminării și au trecut prin destule momente în care dorința lor naturală de a-și proteja și exprima identitatea a fost privită cu ostilitate de la centru – fie că acel centru era la Moscova sau la Kiev.
Ceea ce se întâmplă acum la Cernăuți nu pare a fi un conflict între ucraineni și minoritățile etnice în mod explicit, ci unul împotriva susținătorilor Rusiei – sau cel puțin asta e poziția părții ucrainene. Este clar și că disputele religioase de aici sunt folosite de către propagandă pentru a alimenta ideea că Ucraina este în prezent ostilă față de etnicii români.
Totuși, dincolo de influențele rusești și necesitățile dictate de război, există o întrebare legitimă: unde se trasează linia fină dintre apărarea cu orice preț a securității naționale și anumite excese făcute în numele acesteia?
*Acronimele pentru cele două Biserici sunt cele din limba ucraineană.
** La acest articol a contribuit și Marin Gherman.
