Scandalul privind presupusa implicare a SUA în demiterea guvernului Bolojan nu reprezintă primul caz în care evenimente sau decizii majore care au implicat statul român sunt puse pe seama unor influențe externe. De la autostrada Bechtel până la gazele din Marea Neagră sau reactoarele de la Cernavodă, Veridica reconstituie câteva cazuri de proiecte asupra cărora planează încă suspiciuni de influență externă.
O frază spusă la o cină din Atena ajunge în Congresul SUA
Ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, ar fi spus pe 18 martie 2026, la o cină oficială la Atena, referindu-se la căderea a guvernului Bolojan: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”. Relatarea aparține publicației Wall Street Journal, iar data și contextul au fost confirmate ulterior de Financial Times.
Kimberly Guilfoyle a promovat Coridorul Vertical, prin care gazul lichefiat american adus în Grecia de consorțiul Atlantic-SEE (Aktor–DEPA) ar urma să ajungă, prin Bulgaria și România, până în Ucraina și Europa Centrală. Presa românească a relatat că ambasadoarea s-a întâlnit pe 31 martie 2026 la București cu liderul PSD, Sorin Grindeanu, și cu ministrul Energiei, Bogdan Ivan. Acesta din urmă ceruse încă din ianuarie un acord interguvernamental pentru cumpărarea de GNL american prin intermediarul Nova Power & Gas. Contractul a fost refuzat de Romgaz și de premierul Ilie Bolojan.
Nova Power & Gas este implicat și într-un proiect de energie nucleară american, deocamdată incert, în valoare de 6–7 miliarde de dolari, care ar urma să fie construit la Doicești. Un alt proiect controversat.
Guvernul Bolojan a căzut pe 5 mai 2026, prin moțiunea PSD-AUR. Nu există nicio dovadă că Washingtonul ar fi influențat inițiativa sau votul. Fraza atribuită ambasadoarei și alte afirmații pe care le-ar fi făcut la cina de la Atena au ajuns însă în atenția Congresului american.
Pe 1 octombrie, parlamentari americani democrați i-au cerut secretarului de stat Marco Rubio explicații despre presupusa amenințare la adresa Greciei, în care România ar fi fost invocată drept precedent.
Ulterior, Marco Rubio i-a luat apărarea ambasadoarei: „Ambasadoarea Guilfoyle a fost o susținătoare incredibil de eficientă a agendei președintelui în Grecia și în întreaga Europă. Președintele Trump și cu mine apreciem foarte mult activitatea esențială și leadershipul ambasadoarei în regiune. Ea a promovat cu succes interesele energetice ale SUA în Grecia și în sud-estul Europei prin proiecte regionale precum «Coridorul Energetic Vertical»”.
Scandalul Guilfoyle amintește și de alte situații controversate, cu sau fără implicarea SUA.
Bechtel și Autostrada Transilvania (2003): plată pentru intrarea României în NATO?
România a dat fără licitație unei companii americane un contract păgubos. După zece ani, România a plătit 1,1 miliarde de euro pentru 52 de kilometri de autostradă plus penalități de peste 37 de milioane de euro. Dosarul penal privind dispariția contractului original a fost clasat pentru prescriere.
Suspiciuni și controverse. Suspiciunea centrală a fost că autostrada ar fi fost prețul plătit pentru aderarea la NATO, obținută în martie 2004. O anchetă Foreign Policy arată că Ambasada SUA a ajutat compania să facă lobby pe lângă guvern, practică obișnuită în diplomația economică americană. Telegramele WikiLeaks confirmă că subiectul revenea constant în discuțiile bilaterale. Există și teza contrară. O analiză Contributors susține că responsabilitatea pentru clauzele păgubitoare aparține în primul rând negociatorilor români din 2003.
Miza proiectului. România avea o rețea de autostrăzi aproape inexistentă și se afla în ultima etapă a aderării la NATO. Relația cu Washingtonul era prioritatea strategică a momentului.
Cine era la guvernare. Contractul a fost atribuit în timpul guvernului Adrian Năstase (PSD). Ministru al Transporturilor era Miron Mitrea.
Roșia Montană (2013): guvernul Ponta aprobă exploatarea cu cianuri, dar presiunile străzii blochează proiectul
Guvernul a încercat să deblocheze printr-o lege specială, susținută de lobby-ul diplomatic canadian, o mină de aur cu cianuri contestată masiv în stradă. Proiectul a fost până la urmă respins în urma presiunilor străzii, dar Gabriel Resources a dat România în judecată și a cerut 4,4 miliarde de dolari despăgubiri. România a câștigat procesul. Proiectul de la Roșia Montană ar fi urmat să devină cea mai mare mină de aur la suprafață din Europa.
Suspiciuni și controverse. În acest caz, presiunea externă documentată vine din Canada. Fostul ambasador canadian Raphael Girard, devenit director în consiliului de administrație al Gabriel Resources, declara în 2005 că guvernul canadian susține proiectul și că ambasadele Canadei fac lobby pentru el. La audierile unei comisii parlamentare speciale din 2013 a reieșit că diplomați canadieni făceau presiuni asupra oficialilor români. Gabriel Resources ar fi făcut lobby și la Washington, prin firma Covington & Burling. Pe plan intern, criticii au acuzat o campanie intensă de lobby a companiei pe lângă politicieni și instituții.
Miza proiectului. Compania promitea locuri de muncă și extragerea a circa 300 de tone de aur. Opozanții invocau riscul cianurilor, exproprierile și distrugerea galeriilor romane, intrate în 2021 în patrimoniul UNESCO.
Cine era la guvernare. Proiectul de lege a fost aprobat de guvernul Victor Ponta.
Gazele de șist și Chevron (2012–2015): suspiciuni că rușii au finanțat protestele față de proiectul american
Compania americană Chevron a primit perimetre de explorare pentru gaze de șist în Moldova și Dobrogea. Prima sondă, la Pungești (Vaslui), a devenit în 2013 simbolul opoziției față de fracturarea hidraulică. În februarie 2015, Chevron a renunțat la proiectul din România. Explicația oficială a fost că proiectul era mai puțin important în comparație cu alte investiții ale firmei.
Suspiciuni și controverse. Suspiciunile privind încercările de a influența statul român au vizat atât SUA, cât și Rusia.
În opoziție, alianța USL (PSD-PNL) atacase guvernul Ungureanu pentru concesiunile acordate Chevron. Ajuns la putere, în mai 2012, guvernul Ponta a inclus în programul de guvernare un moratoriu care permitea explorarea, însă nu și exploatarea gazelor de șist. În iulie 2012, Ponta l-a numit consilier pe generalul american Wesley Clark, care lucra pentru o companie de gaze de șist.
De cealaltă parte, în iunie 2014, secretarul general NATO Anders Fogh Rasmussen a spus la Chatham House că Rusia s-a implicat în ONG-uri de mediu împotriva gazelor de șist, pentru a menține dependența Europei de gazul rusesc. În noiembrie 2014, New York Times scria de la Pungești că oficiali români cred că Gazprom finanțează protestele. Revista de specialitate Energynomics a scris, pe surse, că explorarea s-a încheiat în urma unui lobby puternic de care Gazprom „n-ar fi fost străin”.
Miza proiectului. Agenția americană pentru energie (EIA) estima că România are a cincea cea mai mare rezervă de gaze de șist din Europa.
Cine era la guvernare. Concesiunile au fost acordate sub guvernul Mihai Răzvan Ungureanu (PDL–UDMR–UNPR, februarie–aprilie 2012). Explorarea și protestele au avut loc sub guvernele Victor Ponta. Ministru delegat pentru Energie era Constantin Niță.
Legea offshore și plecarea ExxonMobil (2018–2022): Liviu Dragnea forțează plecarea investitorilor americani
O lege fiscală din 2018, schimbată peste noapte de Liviu Dragnea, a blocat ani la rând exploatarea gazelor din Marea Neagră și a contribuit la plecarea singurului investitor american din Neptun Deep. Legea introducea un impozit pe veniturile suplimentare de până la 70% și obliga producătorii să vândă cel puțin jumătate din gaz pe piața românească. Consecința a fost că ExxonMobil, partenerul american al OMV Petrom în Neptun Deep, și-a anunțat ieșirea din proiect în 2019.
Suspiciuni și controverse. Criticii au văzut în lege o lovitură dată de PSD investitorilor americani. Susținătorii legii invocau interesul național: resursele sunt ale statului, iar România trebuie să obțină o parte consistentă din profit. Interesul SUA pentru proiect a fost unul public. Pe 18 iunie 2018, la București, Wess Mitchell, șeful diplomației americane pentru Europa și Eurasia, spunea că SUA urmăresc îndeaproape evoluția legii și speră într-un regim fiscal care să încurajeze investițiile. La vânzarea participației Exxon, printre companiile interesate s-a numărat și compania rusească Lukoil, care ulterior s-a retras. În ianuarie 2020, Balkan Insight relata că interesul rusesc pentru proiect îngrijora guvernul de la București.
Miza proiectului. Neptun Deep ar urma să facă din România cel mai mare producător de gaze din UE. Gazul românesc concurează direct cu gazul rusesc în sud-estul Europei, iar prezența unui gigant american în Marea Neagră era privită și ca o garanție de securitate.
Cine era la guvernare. Legea a fost adoptată sub guvernul Viorica Dăncilă (PSD–ALDE), cu Liviu Dragnea lider al PSD. Ministru al Energiei era Anton Anton. Ieșirea Exxon din proiect (2019–2022) s-a produs sub guvernele Orban (PNL), Cîțu (PNL–USR PLUS–UDMR) și Ciucă (PNL–PSD–UDMR). Ministru al Economiei, apoi al Energiei, a fost Virgil Popescu.
Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă (2015–2020): iese China, intră SUA
România a încredințat cel mai mare proiect energetic al său unei companii chineze, pusă ulterior de SUA pe o listă neagră. După cinci ani, România a mutat proiectul la parteneri americani, fără să explice oficial de ce. În noiembrie 2015, Nuclearelectrica a semnat un memorandum cu China General Nuclear (CGN) pentru construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. În prima parte a anului 2020, premierul Ludovic Orban a anunțat ieșirea din acordul cu China, iar în iunie 2020 Ministerul Energiei a cerut Nuclearelectrica să închidă toate negocierile cu CGN. Proiectul a fost reorientat apoi către parteneri americani.
Suspiciuni și controverse. Ruptura a venit după ce, în august 2019, SUA au trecut CGN pe o listă neagră comercială, acuzând compania că ajută la obținerea de tehnologie americană pentru uz militar. Nici Nuclearelectrica, nici guvernul nu au explicat oficial anularea, iar presa a scris că „partenerii strategici” criticaseră CGN pe motive de securitate. De cealaltă parte, think tank-urile GlobalFocus și CEPA arătau că influența chineză în România a atins apogeul în mandatul lui Victor Ponta (2012–2015).
Miza proiectului. Cernavodă este singura centrală nucleară a României. Cele două reactoare de câte 700 MW erau cel mai mare proiect energetic al țării. Decizia a venit în plin război comercial și tehnologic SUA–China.
Cine era la guvernare. Memorandumul cu CGN a fost aprobat de acționarii Nuclearelectrica pe 22 octombrie 2015, sub guvernul Ponta. A fost semnat pe 9 noiembrie 2015, după demisia lui Ponta, în timpul guvernului interimar condus de Sorin Cîmpeanu, cu Andrei Gerea ministru interimar al Energiei. În 2019, premierul Viorica Dăncilă a semnat un memorandum de cooperare energetică cu SUA. Anularea parteneriatului cu compania chineză a fost decisă sub guvernul Orban (PNL), cu Virgil Popescu ministru al Economiei și Energiei.
Rețeaua 5G și excluderea Huawei (2019–2021): influența SUA, mai puternică decât lobbyul Chinei
România a exclus în 2021 furnizorii chinezi din 5G în baza unui memorandum semnat cu SUA, iar Huawei a acuzat-o că lasă Washingtonul să-i dicteze legislația. Decizia de excludere a pornit de la un memorandum semnat cu SUA în august 2019, care prevedea verificarea structurii de proprietate a furnizorilor și excluderea celor controlați de un guvern străin. Urmarea e că, din 2021, echipamentele 5G instalate în România au nevoie de aprobarea premierului, pe baza avizului CSAT.
Suspiciuni și controverse. Huawei a argumentat în fața Comisiei Europene că România lasă Washingtonul, nu Bruxellesul, să dicteze legea în Europa. Lobby-ul chinez a fost unul intens și în România. În 2021, parlamentarii au primit un val de petiții de la companii și asociații chineze. Mai mult, postul chinez de radio CRI a dus o campanie de mesaje împotriva legii.
Miza proiectului. Licitația 5G urma să aducă la buget circa 600 de milioane de euro, iar legea era o condiție pentru organizarea ei. România s-a numărat printre primele state UE care au urmat campania americană împotriva Huawei.
Cine era la guvernare. Memorandumul din 2019 a fost semnat în timpul guvernului Viorica Dăncilă (PSD–ALDE), cu Klaus Iohannis președinte. Proiectul de lege a fost inițiat în 2020 de Lucian Bode (PNL), ministrul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor din guvernul Orban. Legea a fost adoptată în 2021, sub guvernul Florin Cîțu (PNL–USR PLUS–UDMR). Forma ei finală a fost stabilită de doi miniștri USR PLUS: Cătălin Drulă, la Transporturi, și Ciprian Teleman, la Cercetare, Inovare și Digitalizare.
