Nu voi analiza cauzele acestui eșec răsunător al doctrinei MAGA și a lui Donald Trump în aceste alegeri. Este clar că agresivitatea administrației față de alegătorii săi, promisiunile din cursa pentru Casa Albă, dovedite a fi minciuni sfruntate și, nu în ultimul rând, rezultatele politicii per ansamblu tradusă în prețul istoric al carburanților la pompă, au dus la această prăbușire; ca de multe ori, s-a arătat a fi validă sintagma că „it’s the economy, stupid!”, care spune că situația economică dictează comportamentul alegătorilor americani.
De la 1 ianuarie 2027 noul Congres va intra în pâine și cu un legislativ majoritar democrat, ultimii doi ani la Casa Albă ai lui Donald Trump vor fi reconfigurați. Brooking Institution, una dintre cele mai importante organizații de cercetare și analiză din SUA, vede mai multe scenarii posibile. Primul ar fi război total între Casa Albă și Congres. Inițiativele legislative majore ale administrației republicane vor fi complet înghețate. Democrații vor folosi majoritatea din ambele camere pentru a bloca orice decontări bugetare sau reforme conservatoare (de exemplu, tăieri suplimentare de taxe sau modificări de politici sociale). În replică, orice lege aprobată de noul Congres democrat va fi cel mai probabil respinsă de președintele Trump prin dreptul său de veto. Analiștii acestui think-tank nu văd decât compromisuri minore menite să evite blocarea guvernului.
Un al doilea scenariu se referă la o ofensivă agresivă de anchete a democraților. Cu alte cuvinte, Casa Albă va fi asediată de citații și audieri publice. Preluarea comisiilor cheie din Camera Reprezentanților le va permite democraților să aibă puteri depline de investigație. Se anticipează deja anchete privind cheltuielile publice, politicile privind imigrația și potențialele conflicte de interese din cadrul executivului. De asemenea, controlul Senatului le va permite democraților să blocheze nominalizările lui Trump pentru funcții de judecători sau în administrație. Aparent, lui Donald Trump îi rămâne politica externă. Spun aparent pentru că banii sunt la Congres. Numai legislativul poate tăia sau condiționa finanțările pentru apărare și operațiuni militare externe. Să nu uităm că toate aceste scenarii se vor derula pe fondul logicii electorale, pentru că 1 ianuarie 2027 nu înseamnă numai preluarea de către democrați a Congresului, ci și startul cursei pentru Casa Albă din 2028.
JD Vance & the tech bros, o alternativă la Trump pe care mulți vor să o evite
În această logică electorală, lansarea unei proceduri de destituire a președintelui Trump nu i-ar avantaja pe democrați. În primul rând, democrații au câștigat Senatul, dar nu dețin două treimi din cele 100 de locuri, adică 67 câte ar fi necesare pentru ca liderul de la Casa Albă să fie destituit. Cu cele 52 de mandate ar avea nevoie de o susținere bipartizană substanțială. Întrebarea se pune dacă merită ca democrații să se concentreze pe procedura de „impeachment” , așa cum au făcut și în primul mandat al lui Trump, când nu doar că nu au ajuns la vreun rezultat, ci din contră, într-un fel chiar i-au ridicat mingea la fileu unui Trump gata oricând să se victimizeze.
Să admitem însă că o masă critică a republicanilor din Senat ar asigura această majoritate și președintele ar fi demis. Atunci, vicepreședintele, în cazul de față JD Vance, ar deveni automat președinte asigurându-și o platformă pentru posibila alegere a sa în 2028. Pentru mulți democrați – dar și pentru republicani care vor ca sistemul să nu sufere schimbări majore – Donald Trump, mai ales un Donald Trump slăbit, este preferabil unui JD Vance aflat în relații strânse cu Peter Thiel, un personaj-cheie în grupul așa-numiților „tech bros”, foarte bogații și tot mai influenții potentați din zona IT. Mulți dintre ei, în frunte cu Elon Musk, îl ascultă cu atenție pe Peter Thiel și i-au îmbrățișat, cel puțin parțial, ideologia.
Relația dintre JD Vance și miliardarul Peter Thiel reprezintă una dintre cele mai puternice și influente alianțe din politica americană modernă. Peter Thiel nu este doar un simplu donator, ci este considerat mentorul intelectual, protectorul financiar și arhitectul ascensiunii politice a lui JD Vance. Thiel este cel care în 2021 a venit personal cu JD Vance la Mar a Lago pentru a-l prezenta pe Vance lui Trump. Atât el, cât și Vance sunt influențați de gânditori radicali precum Curtis Yarvin, care pledează pentru o guvernare mai autoritară, tehnocratică sau de tip corporatist, eficientă, capabilă să distrugă „bula” birocratică de la Washington. De altfel aceste idei se regăsesc în ideologia mișcării „Noua dreaptă” al cărui pilon principal este Peter Thiel.
În ultimii doi ani, miliardarul și-a exprimat deseori neumulțumirea față de ritmul administrației Trump și nu a ascuns dificultățile pe care le-ar putea avea JD Vance pentru o eventuală succesiune la Casa Albă în 2028. „Habibi”, cum l-a numit ironic primul senator musulman din istoria Americii, Abdul el Sayed, ales în Michighan, pe JD Vance, rămâne principalul exponent al intereselor și filozofiei lui Peter Thiel la cel mai înalt nivel al puterii executive din SUA. E un scenariu sumbru pe care probabil că democrații l-au luat deja în calcul.
Imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor intermediare, bursele americane și cele europene au înregistrat creșteri masive. Cu alte cuvinte, lumea a răsuflat ușurată pentru că incertitudinea politică a fost eliminată. Dacă înainte de alegeri Donald Trump se lăuda că va deveni „mister Veto”, față-n față cu cifrele, mult peste așteptările magaioților, Trump și-a temperat discursul. A recunoscut public victoria democraților ceea ce a eliminat temerile investitorilor privind o posibilă contestare agresivă a rezultatelor.
Euforia investitorilor a fost însă de scurtă durată – optimismul privind stabilitatea politică a lăsat loc pesimismului privind frânarea avântului AI (democrații ar putea bloca construirea de centre de date, căreia i se opun mulți alegători îngrijorați de impactul lor asupra mediului), iar acțiunile companiilor tehnologice au scăzut, antrenând pierderi totale de 2500 de miliarde de dolari. Este o veste care nu prea le convine tech bros, care în ultimii ani au trecut cu arme și bagaje în tabăra lui Donald Trump; doar Elon Musk, cel mai vizibil dintre ei, a donat în această campanie aproape 450 de milioane de dolari pentru sprijinirea candidaților republicani. Rămâne de văzut dacă tech bros au învățat că oricâți bani ar avea, aceștia nu pot cumpăra un electorat iritat de atitudinea lor, sau dacă vor decide să pompeze și mai multe fonduri pentru a-și asigura „prietenia” clasei politice.
Efecte ale înfrângerii MAGA: suveraniștii europeni își pierd ancora, Ucraina răsuflă ușurată
Dar Donald Trump și apropiații săi nu au pierdut doar majoritatea în Congres. Votul americanilor a dat de pământ cu mișcarea MAGA la care se aliniaseră formațiunile „suveraniste” sau extrema dreaptă europeană. Fără „ancora” de putere de la Washington, discursul naționalist-izolaționist își pierde din legitimitatea globală, forțând aceste mișcări să își reevalueze strategia. Este vorba mai ales de partidele europene care se pregătesc pentru propriile alegeri majore, cum este Adunarea Națională în Franța pentru prezidențialele din 2027, și doresc să evite eticheta de sateliți ai unui curent politic american aflat în declin. Liderul Adunării Naționale, Jordan Bardella a adoptat deja un discurs mult mai reținut. În Germania, Elon Musk s-a implicat direct în campania electorală de anul trecut care a făcut din AFD a doua forță politică din țară. Dar extrema dreaptă germană a reușit să rupă cordoanele sanitare abia la localele din această toamnă doar după ce s-a distanțat de MAGA.
Este clar însă că după ce a fost terfelită de toanele și amenințările lui Donald Trump și a majorității sale republicane din Congres, Europa, odată cu acest rezultat va intra într-o altă dinamică și va trebui să își reconfigureze traseul în relația cu Washingtonul.
Teoretic, democrații ar trebui să deblocheze ajutoarele pentru Ucraina pentru că noua majoritate democrată va deține puterea asupra bugetului militar al SUA. Noul Congres ar putea să îl oblige pe președinte să ia măsuri prin cheltuieli, legislație și supraveghere. „Legea Graham”, care impune sancțiuni ample Rusiei din cauza războiului din Ucraina, a fost adoptată în septembrie 2026, dar administrația a amânat punerea sa în practică. Având în vedere că susținerea Ucrainei se bucură de un sprijin bipartizan atât de puternic în Congres, acesta este un domeniu în care este cel mai probabil să apară majorități rezistente la un eventual veto prezidențial. De asemenea, ar putea efectua investigații privind „acordul diesel” cu Rusia și modul în care a fost dezactivat accesul Ucrainei la Starlink și l-ar putea obliga pe Elon Musk să se prezinte în fața unei comisii de anchetă.
Rezumând, noul Congres va sprijini ferm Ucraina, cu noi pachete de asistență militară și financiară și va pune presiune pe Rusia și va investiga eventualele concesii secrete sau acorduri nefavorabile pe care administrația Trump ar fi încercat să le facă în relația cu Moscova.
Câștigarea Congresului de către democrați ar putea stabiliza relația trans-atlantică, afectată de tarifele lui Trump și de amenințările de retragere din NATO
Pe de altă parte, presiunea exercitată de facțiunea Vance-Thiel pentru retragerea parțială a SUA din arhitectura de apărare europeană își pierde fundamentul legislativ. Noul Congres va folosi pârghiile constituționale pentru a bloca orice tentativă a Casei Albe de a slăbi angajamentele din tratatul NATO. Democrații reasigură capitalele europene că vor folosi pârghiile legislative pentru a împiedica orice tentativă executivă de slăbire a articolului 5. Ei insistă pe menținerea legislației care interzice președintelui să retragă unilateral SUA din Alianță sau să scadă contingentul militar american staționat în Europa sub pragul critic existent.
Asta nu înseamnă că peste noapte se va reveni la status quo-ul de dinainte de începerea mandatului lui Donald Trump. Democrații atrag atenția, de altfel, că următorii doi ani vor fi marcați de o luptă instituțională dură la Washington, iar Europa va trebui să continue să își asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare.
Democrații au transmis mesaje clare partenerilor europeni prin care promit să acționeze ca o „frână constituțională” în calea deciziilor imprevizibile ale președintelui Donald Trump. Totuși, aceștia avertizează că sistemul american va intra într-un blocaj instituțional, ceea ce înseamnă că deciziile se vor lua mult mai greu. Ei nu pot anula direct tarifele deja impuse prin ordin executiv de către Trump, însă aceștia au declarat că vor pune presiune masivă pe administrație pentru a negocia scutiri și reduceri de taxe vamale pentru aliații europeni, încercând să evite escaladarea unui război comercial total.
It’s the economy, and the Middlea East, stupid!
Înfrângerea de acum a republicanilor le-a reamintit multora despre cea pe care au suferit-o, tot la mijlocul mandatului, în 2006, când președinte era George W. Bush. SUA era angrenată atunci într-un război în Orientul Mijlociu, în Irak. Tot un război în Orientul Mijlociu, cel din Iran, se numără printre cauzele care l-au adus pe Donald Trump în fața acestui dezastru electoral. Americanii se opun războiului cu Iranul mai ales din cauza consecințelor economice ale acestuia. Cu toate acestea, în timp ce democrații se pregătesc să ceară explicații administrației Trump, trebuie luată în seamă și prelungirea războiului și relansarea operațiunilor militare majore. Lui Trump nu îi place să piardă, așa că ar putea încerca să forțeze Teheranul să facă anumite concesii pentru a putea pretinde apoi nu doar că a câștigat războiul, ci și că a mai pus capăt unui conflict.
Ca să forțeze încetarea operațiunilor militare americane, Congresul va demara audieri prin care să expună strategia eșuată și va face eforturi legislative pentru a limita orice războaie viitoare. Prioritatea Congresului de a expune corupția administrației ar putea include o verificare a acordurilor de investiții care implică parteneri din Golf. Apoi, există Israelul.
Democrații vor urmări să impună limite serioase ajutorului militar pentru statul evreu și ar putea merge și mai departe dacă în Israel Benjamin Netanyahu va reuși cumva să formeze un guvern Netanyahu 7. Politologii americani spun că ar putea exista o confruntare iminentă cu Casa Albă dacă Congresul impune restricții asupra notificărilor de cheltuieli ale Administrației și folosește procesul de alocare a fondurilor pentru a impune constrângeri asupra politicii din Orientul Mijlociu. Dar, ca întotdeauna atunci când vine vorba de chestiuni legate de Orientul Mijlociu, it’s complicated, iar aici nu e vorba doar de ce se întâmplă în regiune, ci și de raportarea la aceasta. Da, o parte din democrații nou-aleși au pledat în campanie pentru reducerea sau chiar tăierea sprijinului pentru Israel dar, pe de altă parte, majoritatea moderaților, care încă domină partidul, sunt susținători ai statului evreu. Situația este similară la republicani – mulți susțin în continuare Israelul, dar o tabără importantă, din care face parte și JD Vance, își exprimă tot mai deschis criticile la adresa acestuia. Donald Trump este, ca de obicei, oscilant – considerat a fi unul dintre președinții cu cele mai strânse relații cu Ierusalimul, el a anunțat chiar în ziua alegerilor că a decis ca, începând cu 2027, să taie ajutorul militar anul de aproape 4 miliarde de dolari pentru Israel.
Urmează, așadar, o perioadă complicată și imprevizibilă atât în Statele Unite cât și, datorită rolului global al acestora, în plan internațional. Celebra butadă „welcome to the Middle East” ar putea fi foarte bine schimbată în „welcome to U.S. politics”.
