La mijlocul lunii noiembrie, încă o întreprindere din domeniul apărării a fost ținta unui atac în Estonia: s-a încercat incendierea clădirii producătorului de drone Threod Systems. Ca răspuns la acest incident, guvernul a decis să închidă complet granița cu Rusia.
Nu este prima acțiune de acest gen – în luna august a fost incendiată întreprinderea din domeniul apărării Milrem Robotics. Poliția de securitate (KAPO) a calificat incidentul drept o acțiune planificată de serviciile secrete ruse, iar cetățenii letoni suspectați au fost reținuți imediat după comiterea faptei și extrădați în Estonia.
De data aceasta, acțiunea s-a dovedit la fel de nereușită: atacatorii au încercat să toarne lichid inflamabil printr-o fereastră spartă a întreprinderii, dar, după cum au precizat Poliția de securitate și Procuratura, încercarea de a provoca un incendiu și o explozie a eșuat datorită măsurilor de securitate luate în timp util la întreprindere. KAPO a acuzat de sabotaj Direcția Principală de Informații a Rusiei (GRU); suspecții au fost reținuți în Letonia și s-au dovedit a fi, încă o dată, cetățeni letoni.
La conferința de presă care a urmat, prim-ministrul Kristen Michal a anunțat că a dispus pregătirea tuturor măsurilor necesare pentru închiderea frontierei estono-ruse. În ciuda faptului că, în mare măsură, legăturile cu Rusia erau deja limitate, iar discuțiile privind închiderea inevitabilă a frontierei, după modelul Finlandei vecine, se purtau de mult timp, vestea a stârnit o avalanșă de emoții.
„O lovitură dureroasă” pentru Narva
Dacă majoritatea estonienilor au considerat că aceasta era singura soluție corectă și absolut logică în contextul geopolitic actual, în rândul vorbitorilor de limbă rusă părerile au fost împărțite, deși majoritatea au criticat decizia autorităților. În același timp, și printre estonieni s-au găsit personalități publice care nu au aprobat acțiunile autorităților. Astfel, de exemplu, estonienii din Narva, inclusiv fostul și actualul primar al orașului, s-au abținut să se pronunțe în favoarea planului guvernului.
„Închiderea frontierei dintre Estonia și Rusia nu a fost o mare surpriză, dar pentru orașul de frontieră Narva aceasta reprezintă o lovitură dureroasă. Oamenii au sperat tot timpul că acest lucru nu se va întâmpla”, a constatat pe rețelele sociale fostul primar al orașului frontalier, Katri Raik. „Seara de duminică a fost dificilă în multe gospodării din Narva, unde s-a discutat despre cum vor mai putea oamenii să-și viziteze părinții în vârstă sau copiii și nepoții din Rusia. Nu este cazul să ne indignăm acum, întrebându-ne de ce oamenii aceștia se află în Rusia: în zonele de frontieră se mențin întotdeauna mai multe legături cu țara vecină decât în interiorul țării”.
„Dacă granița dintre Rusia și Estonia va fi închisă, atunci, de fapt, ar trebui restabilit controlul la frontieră între Letonia și Estonia”, a declarat actualul primar al Narvei, Jaan Toots. Având în vedere că în ambele acte recente de sabotaj sunt bănuiți tocmai cetățeni europeni din Letonia, mulți au subliniat lipsa de logică a acțiunilor autorităților estoniene. „De venit, au venit din Letonia, dar granița o închid cu Rusia. Poate ar trebui să declarăm război şi Cubei, dacă tot e o varză în capul nostru!”, – scrie unul dintre comentatorii respectivei postări ironice.
Pentru mulți dintre cei care au fost nevoiți să stea zile întregi la coadă la frontiera estonă, călătoriile în Rusia reprezintă, în primul rând, o necesitate familială. „Un popor care a trăit pe propria piele opresiunea, despărțirea de familii, deportarea, nu manifestă prea multă empatie față de o suferință similară… În comentarii se observă isterie și încântare”, constată tot acolo un alt comentator.
Problema familiilor despărțite se pune cel mai acut în zonele de frontieră, deși mulți vorbitori de limbă rusă din Tallinn au în continuare rude apropiate în Rusia. Acum vor putea călători la ei, în cel mai bun caz, prin Letonia, Lituania, Kaliningrad și Belarus, sau chiar prin Istanbul. Vor trebui să-și schimbe traseul și cei care ajungeau în Rusia prin Estonia din țările scandinave.
Vor avea de suferit și afacerile legate de Rusia, deși de la începutul războiului acestea s-au redus la minimum. Totuși, până acum s-au menținut atât transportul cu autobuzul de pasageri, cât și micile magazine care comercializau produse rusești, iar la graniță, în mare parte datorită cozilor, înfloreau cafenelele și afacerile cu închirierea de locuințe. Cei care nu reușeau să treacă granița în cursul zilei erau nevoiți să-și ia o cameră la hotel. Acum, toate acestea se apropie de sfârșit: de la începutul lunii decembrie, granița se va închide atât pentru circulația auto, cât și pentru pietoni.
„Desigur, închiderea completă a frontierei reprezintă o lovitură economică pentru locuitorii din Narva. Transporturile de marfă, care în ultimii ani treceau prin frontiera de sud, vor dispărea complet. Urâta coadă de la frontieră aducea în oraș oameni care mâncau și înnoptau aici, se deplasau cu taxiul”, observă Katri Raik. „Închiderea frontierei, ca semnal, poate complica și mai mult decizia investitorilor de a investi în Narva și împrejurimile sale. Șomajul din Narva este deja de două ori mai mare decât media națională din Estonia”.
Ce-i este permis lui Jupiter…
Totuși, majoritatea politicienilor estoni consideră că închiderea frontierei era necesară cu mult mai devreme. Și acest punct de vedere este împărtășit nu doar de miniștrii actuali, ci și, de exemplu, de Martin Helme, liderul partidului conservator de opoziție EKRE. „Măi, măi! Deci, acum guvernul începe să închidă granița de est? Cu patru luni înainte de alegeri și-au găsit coloana vertebrală și mintea? A expirat contractul cu Stark Logistics sau ce?” – a scris Helme pe pagina sa de Facebook.
Ironia este mai mult decât evidentă: acum câțiva ani, scandalul care a izbucnit în jurul acestei companii – legată, prin intermediul unei firme de investiții, de soțul prim-ministrei de atunci, Kaja Kallas, și care a continuat să funcționeze în Rusia după începerea războiului – nu a dus la nicio demisie politică răsunătoare. De fapt, acesta nu a avut deloc consecințe politice semnificative, dacă nu luăm în calcul, desigur, promovarea lui Kallas într-o funcție mai înaltă în Uniunea Europeană. Partidele de la putere încearcă acum să nu-și amintească de acest moment incomod.
De atunci, situația din regiunea baltică a continuat să se agraveze: pe lângă sabotajele tot mai frecvente la întreprinderile din domeniul apărării, a crescut și numărul incidentelor legate de drone. Locuitorii din Narva pot observa, din propria casă, flăcările care se ridică din când în când deasupra orașului Ust-Luga. Iar foarte recent, în noiembrie, în Golful Finlandei, o navă militară rusă a fost atacată de drone ucrainene. Era vorba despre o navă nouă, capabilă să transporte rachete de lungă distanță „Kalibr” și rachete antinavă „Onyx”.
Fiecare atac ucrainean reușit din această regiune determină Rusia să lanseze acuzații la adresa țărilor baltice, pe care le acuză că ar pune la dispoziție coridoarele lor aeriene pentru atacuri. Autoritățile baltice neagă acest lucru, pregătindu-se să contracareze represaliile. În acest context, problemele umanitare ale locuitorilor din Narva cu rudele lor rusești sunt, eufemistic vorbind, lipsite de relevanță pentru autoritățile estoniene.
Cu atât mai mult cu cât amenințarea rusă, ca factor de solidarizare, a salvat de nenumărate ori partidele puterii de la o înfrângere inevitabilă la alegeri. Închiderea frontierei dezvăluie astfel atât o dimensiune politică internă, cât și una pur pragmatică, de obicei imperceptibilă pentru observatorii internaționali, dar destul de evidentă în interiorul țării. Totuși, de data aceasta, doar o minune ar putea salva partidele de la putere de la o înfrângere zdrobitoare la alegerile parlamentare din primăvară. Sau o agravare catastrofală a situației, pe care însă niciuna dintre părți nu și-o dorește.
