Interimatul din Serbia: sistemul se întoarce împotriva oamenilor lui Vučić

Susținători ai „Listei Studenților” sărbătoresc călcând în picioare o pancartă pe care apare Aleksandar Vučić, candidatul la funcția de prim-ministru din partea Partidului Progresist Sârb (SNS), după alegerile parlamentare, la Belgrad, Serbia, 25 octombrie 2026.
© EPA/MARKO DJOKOVIC   |   Susținători ai „Listei Studenților” sărbătoresc călcând în picioare o pancartă pe care apare Aleksandar Vučić, candidatul la funcția de prim-ministru din partea Partidului Progresist Sârb (SNS), după alegerile parlamentare, la Belgrad, Serbia, 25 octombrie 2026.

Imediat ce partidul lui Aleksandar Vučić a fost zdrobit în alegeri, a fost lansată o campanie de „curățenie” împotriva unora dintre cele mai controversate figuri ale regimului Vučić. Această campanie nu are vreo legătură cu noua putere: e purtată chiar de aparatul de stat care, în trecut, a lucrat pentru Vučić.

Un val de anchete și de arestări

Regimul lui Aleksandar Vučić a căzut pe 25 octombrie, după paisprezece ani la putere, însă sistemul clientelar pe care l-a creat a rămas neatins. Lista Studenților, care a obținut peste 52% din voturi, față de 39% Partidul Progresist Sârb, și va deține în jur de 140 din cele 250 de mandate din Parlament, nu a preluat încă vreun minister, vreo agenție sau vreun parchet. Guvernul interimar, în care oamenii fostului regimul ocupă funcțiile-cheie, se află în continuare la putere. Cu toate acestea, schimbările se desfășoară într-un ritm la care mulți membri din tabăra opoziției nu au îndrăznit să spere, de teamă să nu aducă ghinion.

În decurs de aproximativ o săptămână, un site care monitorizează evoluțiile post-electorale a înregistrat 185 de asemenea evenimente începând din 27 octombrie, printre care 26 de rețineri, 79 de demisii sau solicitări de demisie și 80 de plângeri penale. Opinia publică vorbește deja despre o trezire a Serbiei, însă, de vreme ce învingătorii nu controlează încă nimic, toate acestea au fost puse în mișcare de procurori, șefi de poliție și autorități de reglementare numiți chiar de vechiul regim. Faptul că arestările sunt operate de aceiași indivizi care și-au slujit stăpânii pe parcursul întregului mandat al fostului regim cântărește mai mult decât orice caz individual, iar cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind prăbușirea Băncii Alta.

Prăbușirea băncii favorite a regimului

Banca Alta era controlată de Davor Macura, un nou oligarh în ascensiune asociat fără echivoc de opinia publică cu regimul. Dezvoltarea băncii sale din ultimii ani a fost de-a dreptul frapantă (și asta pentru că nu a avut la bază o concurență liberă și corectă). Totalul activelor băncii a crescut cu 60% în 2025, ajungând la aproximativ 1,82 miliarde de euro în iunie 2026, cu 170 de milioane mai mult decât cu șase luni în urmă. Deținând o cotă de aproximativ 3% din piața bancară a Serbiei, Alta Bank păstra în casierii rezerve neobișnuit de mari de numerar. Timp de doi ani, instituțiile europene au cerut clarificări privind sursa acestui capital și eficiența controalelor sale privind evaziunea fiscală. Pe 14 octombrie, un membru al Congresului SUA i-a cerut Secretarului de Stat să impună sancțiuni împotriva lui Macura, iar în aceeași zi Muntenegru i-a interzis intrarea pe aeroportul din Podgorica, invocând motive de securitate națională. La Belgrad, regimul s-a făcut că plouă.

La o săptămână după ce regimul a suferit o înfrângere umilitoare și fondurile băncii fuseseră deja deturnate, Banca Națională i-a retras licența. Pe 2 noiembrie, Macura a fost reținut sub suspiciunea că a scos din seifuri aproximativ 45 de miliarde de dinari în numerar (în jur de 383 de milioane de euro), iar pe 3 noiembrie banca a intrat în faliment. Concluzia e greu de evitat: banca ar fi funcționat și astăzi dacă rezultatul alegerilor ar fi fost altul.

Banca Națională, condusă din 2012 de un membru al Partidului Progresist și care de la prăbușirea băncii nu a oferit nicio declarație publică în această privință, era instituția însărcinată tocmai cu supravegherea acestei activități. Cei patru viceguvernatori ai săi susțin că au aflat de starea reală a băncii Alta abia în cadrul unei ședințe de urgență convocate în seara de 30 octombrie, și că aceasta era radical diferită față de rapoartele primite anterior. Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, înseamnă că timp de luni de zile supraveghetorilor le-au fost livrate date fictive, iar aceștia fie au ratat semnele de alarmă, fie au evitat să se întrebe de ce o bancă adună atâta capital sub formă de numerar. Sute de milioane de euro nu ies din seifurile unei bănci licențiate fără ca cineva să observe, iar dacă fondurile au fost eliberate după pierderea alegerilor, înseamnă că cineva a închis ochii. Peste 40 de regii autonome și alte zeci de companii de stat aveau conturi la Alta. Mai mult, la jumătatea anului 2025, cetățenilor sârbi li s-a cerut să-și achite facturile la energie în contul furnizorului deschis la Alta, în locul Trezoreriei statului, o decizie care i-a asigurat băncii un aflux de lichidități uriaș, dar artificial. Banca a crescut pe spinarea banilor publici și ai clientelei de partid, iar funcționarii care au direcționat aceste fonduri își ocupă în continuare fotoliile până la instalarea noului executiv.

Oamenii lui Vučić, în vizor

Climatul tensionat al acelor zile istorice a fost ilustrat perfect pe 3 noiembrie de un zbor Air Serbia cu destinația Moscova. La bord se aflau fostul ministru Aleksandar Vulin, directorul de cursă lungă al Srbijagas, Dušan Bajatović, și ministrul fără portofoliu Nenad Popović. Aeronava se afla deja adânc în spațiul aerian lituanian, când echipajul a primit ordin să se întoarcă la Belgrad, se pare din cauză că Vulin se îmbarcase fără a fi trecut prin filtrul de securitate obligatoriu. Acest trio de apropiați ai Kremlinului a fost umilit public prin intermediul unor oficiali care, deocamdată, sunt aceiași ca înainte.

Între timp, justiția a intrat în alertă maximă. La trei zile după scrutin, procurorul general Zagorka Dolovac a dispus un control al dosarelor din toate cele 87 de parchete, inclusiv cel specializat în crimă organizată, iar a doua zi a ordonat intervenția poliției pentru a bloca distrugerea de documente în instituțiile statului, bănci și servicii secrete. Pe 1 noiembrie, doi șefi din poliție au fost arestați: Marko Kričak (șeful Direcției de Poliție Judiciară, bănuit de abuz în serviciu și rele tratamente) și Boško Sekulović (șeful Serviciului de Combatere a Criminalității). Kričak a fost reținut, se pare, chiar de subalternii săi din direcție, el fiind cunoscut opiniei publice drept „mâna de fier” a lui Vučić în structurile polițienești. De asemenea, directorul Institutului Hidrometeorologic a fost arestat sub acuzația de evaziune fiscală, prejudiciul fiind de cel puțin 650.000 de euro. Un înalt funcționar din Novi Sad a fost de asemenea reținut pentru un prejudiciu adus bugetului de stat în valoare de 83 de milioane de dinari. Bajatović este la rândul său trimis în judecată într-un dosar de accident rutier, în baza unui rechizitoriu întocmit în aprilie 2025, care abia acum a fost făcut public.

Dorință reală de reformă, sau o încercare de a intra în grațiile noii puteri?

Motivațiile acestor mișcări pot fi privite din trei perspective: fie vorbim de profesioniștii de bună-credință, ținuți cu anii în șah, care au primit în sfârșit mână liberă; fie aparatul loial fostului regim încearcă să intre în grațiile noilor autorități și să-și spele imaginea; fie diverse facțiuni ale vechiului regim, ținute altădată în șah de conducerea partidului, care arbitra disputele pentru resurse, își reglează acum conturile, odată ce arbitrul a fost scos din joc. Dovezile înclină balanța spre a doua și a treia ipoteză. Dolovac, care ani de zile a ignorat munți de sesizări, a emis prima ordonanță importantă (pe tema fraudelor electorale) cu doar cinci zile înainte de vot, iar restul a decurs în mod firesc după deznodământul alegerilor. O echipă operativă alcătuită din experți ai poliției, fiscului și oficiali din structurile anti-fraudă, subordonată parchetului anti-mafia, fusese desființată tocmai în septembrie 2025, când era pe cale să scoată la iveală probe privind acuzațiile de corupție legate de tragedia din Novi Sad, iar cererea de reactivare a acestei structuri a fost depusă abia acum. Noua majoritate nu a transmis niciun fel de instrucțiuni acestor oameni, care totuși acționează de parcă a fost astfel mandatată. Aparatul de stat construit sub vechiul regim s-a specializat în a ghici dorințele conducerii înainte ca acestea să fie articulate. Cadrele alese pe sprânceană pentru acest talent vor anticipa la fel de prompt și preferințele viitorilor șefi, motiv pentru care această subită „independență” a instituțiilor trebuie privită cu multă prudență.

Și trusturile de presă anterior aservite regimului s-au repliat după aceeași rețetă, uneori cu accente comice involuntare. În ziua alegerilor, un ziar de scandal al regimului titra „Valul de violențe al protestatarilor continuă”, pentru ca a doua zi același autor să semneze articolul „Srdanović cere încetarea violențelor”, referindu-se la liderul Listei Studenților, Ilija Srdanović. Televiziunea publică din Voivodina și-a cerut scuze public pentru partizanat a doua zi după scrutin (iar redactorul-șef și directorul și-au dat demisia). Două zile mai târziu, a urmat și demisia directorul postului național (RTS). Într-o monitorizare efectuată în septembrie pe patru televiziuni naționale, Centrul pentru cercetare, transparență și Responsabilitate (CRTA) a arătat că autoritățile au beneficiat de două treimi din spațiul de emisie alocat subiectelor politice, că Lista Studenților a fost prezentată negativ în 91% din materialele dedicate ei și că spațiul de emisie alocat de RTS puterii și opoziției indică un raport negativ de 82 la 18. Dincolo de câteva demisii de fațadă la vârf, armata de jurnaliști responsabili pentru aceste cifre a rămas intactă, un scenariu tras la indigo după căderea lui Milošević din 5 octombrie 2000, care a lăsat mass-media într-o criză de credibilitate.

Problema „resetării”: cei care au greșit trebuie să plătească, dar e imposibil să înlocuiești un întreg aparat administrativ

Oricare ar fi resorturile din spatele lor, arestările celor suspectați de abuzuri sub vechiul regim sunt binevenite, dar ele nu vor avea valoare decât dacă se vor solda cu condamnări definitive și cu recuperarea integrală a prejudiciilor. O instituție care acționează doar sub presiunea noului context politic va redeveni la fel de comodă de îndată ce atenția se va muta în altă parte. În plus, această efervescență febrilă ascunde un risc major: rechizitorii lansate exclusiv de dragul titlurilor din presă și soldate cu achitări în instanță, care ar oferi vechii tabere muniție gratuită pentru a poza în victime ale persecuției politice. Vučić susține că nu și-a pus semnătura pe niciun document care implic aceste fonduri și că nu i se poate imputa nimic, însă responsabilitatea revine oricui a dat ordinele și a controlat din umbră culisele afacerilor anchetate astăzi, indiferent dacă există sau nu o semnătură olografă pe un document. La rândul lor, instituțiile vor trebui să dea socoteală: Banca Națională, pentru dezastrul de la Alta, iar parchetele, pentru dosarele uitate prin sertare ani de zile. În acest peisaj, lamentările vechiului regim despre o presupusă represiune exercitată de un executiv care nu a preluat încă frâiele puterii, în timp ce oamenii lor controlează absolut toate pârghiile administrative, par de-a dreptul absurde.  

Lista Studenților a evitat cu discreție să-și asume vreun merit pentru aceste evenimente, amintind că nu se află încă la guvernare și că statul de drept rămâne piatra de temelie a programului său de guvernare. Fiind o mișcare civică, și nu un partid tradițional, ea nu dispune de o rețea de cadre cărora funcționarii din instituții să le fie datori vânduți, ceea ce deschide o fereastră unică pentru promovarea unor oameni cu adevărat integri. Pe de altă parte, Serbia nu are la dispoziție rezerve de mii de polițiști, procurori sau magistrați, iar o epurare generală ar fi deopotrivă inechitabilă și inaplicabilă. Va trebui astfel trasată o linie de demarcație fină între infractori, cei care au tăcut complice și puținii care au avut curajul să se opună când miza era mare. Pericolul real este ca funcționarii care încearcă acum să intre în grațiile noului guvern să îl saboteze de îndată ce se vor simți din nou la adăpost. Perioada de tranziție se va încheia odată cu investirea noului executiv, cel mai târziu la sfârșitul lui noiembrie, speră toată lumea, fiind urmată de alegerile prezidențiale programate pentru finele anului. Până atunci, miza se reduce la cine va prelua controlul efectiv asupra acestor instituții, odată ce noul executiv își începe mandatul. Adevărata față a actualilor procurori, șefi de poliție și autorități de reglementare va fi dezvăluită abia în clipa în care nou guvern va deține pârghiile oficiale pentru a îi numi și revoca din funcție.

Timp citire: 9 min