Alianța „Lista Unită”, condusă de premierul Andris Kulbergs, a obținut o victorie categorică în alegerile parlamentare din Letonia. Acest succes vine însă la pachet cu o mare responsabilitate: în timp ce țara își menține orientarea pro-occidentală, problemele economice amplifică o situație geopolitică din ce în ce mai tensionată.
Un triumf istoric pe fondul unei pasivități istorice
În scrutinul legislativ pentru Saeima (Parlamentul leton), desfășurat pe 3 octombrie, alianța „Lista Unită”, condusă de premierul Andris Kulbergs, a înregistrat un succes istoric: a obținut 35,29% din voturi și și-a asigurat 41 de mandate în Parlamentul bicameral de 100 de locuri. Este o performanță fără precedent, recordul anterior pentru numărul de mandate deținute de un singur partid aparținând fostei alianțe „Calea Letonă”, care câștigase 36 de locuri în 1993.
Celelalte formațiuni politice s-au clasat mult în urma „Listei Unite”. Partidul „Letonia pe primul loc”, situat pe locul al doilea, a obținut 17 mandate, deși orientarea sa geopolitică ridică semne de întrebare. Pe de o parte, susține că sprijină Ucraina, însă în rândurile sale se află politicieni care în trecut și-au exprimat public simpatiile pro-ruse. Printre alegătorii săi se numără atât letoni, cât și rusofoni (care reprezintă aproximativ 34% din populația Letoniei, deși doar o parte au drept de vot), a căror poziție față de Ucraina și Rusia este ambiguă. Alianța „Puterile suverane / Noii letoni”, cu 15 mandate obținute, susține deschis că Letonia ar trebui să rămână neutră în războiul Rusiei împotriva Ucrainei și să restabilească integral legăturile economice cu Rusia și Belarus, motiv pentru care este etichetată drept pro-Kremlin. „Alianța Națională” și formațiunea de stânga „Progresiștii” și-au adjudecat fiecare câte 10 mandate, în timp ce centriștii „obosiți” de la „Noua Unitate” s-au mulțumit cu șapte mandate.
Se pare că „Lista Unită” a absorbit voturi din toate aceste tabere în proporții diferite, făcând excepție doar „Puterile suverane / Noii letoni”. Mai mult, pentru prima oară în ultimul sfert de secol, tocmai valul de simpatie de care s-a bucurat „Lista Unită” a împiedicat partidul conservator „Uniunea Verzilor și Fermierilor” să intre în Parlament, blocând în același timp și accesul formațiunii „Schimbăm regulile”, care pleda pentru reformarea sistemului electoral.
Pe de altă parte, scrutinul va intra în istorie și printr-un record negativ: o prezență la urne de doar 51,8%v. Această cifră este cu atât mai șocantă în contextul geopolitic actual al Letoniei, unul extrem de volatil. În condițiile în care discuțiile despre un eventual atac fizic cu drone sau chiar rachete rusești ajung la ordinea zilei, te-ai fi așteptat ca cetățenii să dea dovadă de un interes sporit față de viitorul țării. S-a întâmplat însă exact opusul: lehamitea față de clasa politică și oboseala cronică și-au spus cuvântul, determinând o mare parte a cetățenilor cu drept de vot să absenteze de la urne.
Pentru cei care totuși s-au prezentat la vot, „Lista Unită” și Kulbergs au reprezentat chintesența schimbării, a speranței sau cel puțin a opțiunii de a alege „altceva decât vechea gardă, în privința căreia nu mai există nicio iluzie”. Oamenii s-au tot sfătuit în spațiul public cu cine să voteze, iar motivația principală n-a fost neapărat atașamentul față de o doctrină anume, ci dorința ca Letonia să rămână un stat pro-occidental, pro-ucrainean și pro-european. În acest peisaj, Kulbergs s-a dovedit a fi omul potrivit la locul potrivit și în momentul potrivit.
Ascensiunea politică a lui Kulbergs
Până la jumătatea lunii mai, Kulbergs era un simplu deputat în Saeima. S-a făcut remarcat printr-o prezență extrem de vizibilă, directă și tranșantă în dezbateri pe teme economice stringente, cum ar fi dezvoltarea proiectului feroviar „Rail Baltica”.
Intrat în Parlament abia în 2022, el era cunoscut anterior mai degrabă ca om de afaceri și pasionat de mașini și motociclete. Înainte de mai 2026, Kulbergs era abia la începutul carierei sale politice.
La mijlocul lunii mai 2026, guvernul condus de premierul Evika Siliņa s-a prăbușit, sufocat de o criză cronică și de dispute interminabile între partenerii de coaliție, ceea ce a dus la demisia politicienei din partidul „Noua Unitate”. Un rol decisiv l-a avut incapacitatea executivului de a gestiona o serie de dosare fundamentale: incertitudinea tot mai mare din jurul companiei aeriene naționale „airBaltic”, nemulțumirile venite din Estonia cu privire la stadiul proiectului „Rail Baltica” în Letonia, dar și eșecul răsunător din domeniul apărării în fața incursiunii dronelor rusești în spațiul aerian leton. Deși fostul Ministru al apărării, Andris Sprūds (din partea „Progresiștilor”), se lăudase anterior cu un așa-zis „zid de drone” național, la proba practică sistemul a crăpat, Letonia fiind incapabilă să doboare aparatele de zbor pe cont propriu. În plus, opinia publică ajunsese la saturație din cauza certurilor perpetue, a aroganței și a birocrației promovate de „Noua Unitate”.
În data de 28 mai, Kulbergs a preluat mandatul de prim-ministru, creând un cabinet tripartit format din „Lista Unită”, „Noua Unitate” și „Alianța Națională”, „Progresiștii” fiind lăsați pe dinafară. Kulbergs a adus un aer proaspăt: dinamic, extrem de activ în mediul online și necenzurat în exprimare, deși uneori chiar cu accente grosolane sau vulgare. Cu toate acestea, publicul l-a simpatizat tocmai pentru că reprezenta o alternativă plină de energie la rigiditatea „Noii Unități”. Popularitatea „Listei Unite”, care stagnase mult timp între 8% și 12%, a explodat, depășind pragul de 20%. Strategia lui Kulbergs și a aliaților săi a fost să conserve acest capital de simpatie până pe 3 octombrie, ziua alegerilor. Din acest motiv, subiecte sensibile precum „Rail Baltica” au fost puse în paranteză, iar deciziile privind infuziile de capital pentru „airBaltic” au fost tărăgănate. Iar planul le-a reușit.
O coaliție a forțelor pro-occidentale
Atât Kulbergs, cât și formațiunea pe care o conduce se înscriu ferm în tabăra pro-occidentală, pro-UE, pro-NATO și pro-ucraineană. Liderul „Listei Unite” și colegii săi au exclus în mod repetat orice formă de colaborare cu grupările pro-Kremlin sau cu cele cu o agendă ambiguă. Altfel spus, alianța „Puterile suverane / Noii letoni” este condamnată la o izolare totală în opoziție, fiind ocolită chiar și de alte partide care altfel n-ar intra la guvernare. La fel se va întâmpla probabil și cu „Letonia pe primul loc”, neatrăgătoare pentru niciun potențial partener de dialog (cu eventuala excepție a suveraniștilor).
De vreme ce „Lista Unită” și viitorii ei parteneri împărtășesc aceeași viziune pro-occidentală și pro-ucraineană, direcția geopolitică a Letoniei rămâne bătută în cuie. Cel mai probabil, partenerii de guvernare ai „Listei Unite” vor fi veteranii de la „Alianța Națională” (o formațiune național-conservatoare) și „Noua Unitate” (centristă). Totuși, având în vedere ponderea covârșitoare pe care „Lista Unită” o va avea în noul Parlament, care își va începe lucrările pe 3 noiembrie , responsabilitatea pentru destinul țării va apăsa în principal pe umerii acestei alianțe.
O conjunctură geopolitică marcată de turbulențe și riscuri economice majore
Provocările nu sunt deloc puține și nici ușor de gestionat. În primul rând, mediul de securitate rămâne extrem de fragil. Pe parcursul lunii septembrie, oficiali din mai multe state au avertizat în repetate rânduri că Rusia pregătește noi acțiuni de escaladare pe termen scurt, existând riscul unor atacuri mult mai violente îndreptate împotriva Statelor Baltice, Poloniei, Finlandei, Germaniei sau a altor țări. Deși au existat temeri că ziua alegerilor ar putea fi perturbată de atacuri cibernetice sau incursiuni de drone rusești, scrutinul s-a derulat în cele din urmă în liniște. Cu toate acestea, viitorul guvern condus cel mai probabil de Kulbergs se va confrunta inevitabil cu decizii capitale privind securitatea națională. Prin urmare, întărirea capacităților de apărare pe toate fronturile, securizarea frontierei, modernizarea armatei, apărarea cibernetică, parteneriatul cu NATO și vecinii regionali, alături de protecția civilă, va reprezenta testul de foc pentru noul executiv.
A doua mare prioritate este relansarea economică. Pe lângă aceasta, guvernul va trebui să gestioneze dosarele grele ale unor proiecte mamut care pun la încercare finanțele publice ale Letoniei: este vorba despre situația companiilor „airBaltic” și „Rail Baltica”. La mijlocul lunii septembrie, guvernul a aprobat o injecție financiară suplimentară de 257 de milioane de Euro pentru „airBaltic”, contractată la o dobândă anuală uriașă, de 25%. Tot mai mulți experți trag însă un semnal de alarmă privind sustenabilitatea unor asemenea costuri pentru bugetul statului (care deține 88,37% din acțiuni). De asemenea, este nevoie de claritate absolută în privința proiectului „Rail Baltica”, a cărui implementare a intrat în impas, nefiind neclar când se vor relua lucrările efective și de câți bani va mai fi nevoie de la buget.
Nu în ultimul rând, problemele cronice din sistemul de sănătate, din educație și din alte domenii esențiale își cer în continuare rezolvarea.
Va apune steaua lui Kulbergs?
Învestirea lui Kulbergs în fruntea noului guvern în luna noiembrie este o certitudine, dat fiind capitalul său de popularitate. Pentru a trece de votul de învestitură, el are nevoie de sprijinul a cel puțin 51 de deputați, în timp ce „Lista Unită” dispune singură de 41 de mandate. Speranțele uriașe investite în el vin însă la pachet cu așteptări extrem de ridicate, poate chiar nerealiste. Întrucât cabinetul său va fi nevoit să ia măsuri nepopulare încă din primele luni, scăderea în sondaje a lui Kulbergs și a partidului său va fi greu de evitat.
De asemenea, nu pot fi excluse nici șocurile externe venite dinspre evoluțiile geopolitice regionale, deși este imposibil de anticipat în acest moment cum vor influența acestea scena politică letonă. Totul va depinde de natura amenințărilor, de impactul lor direct asupra țării și de reacția promptă a guvernului.
Pe plan intern, cele mai mari pericole ar putea veni nu atât de la partidele din opoziție, cât din interiorul propriei formațiuni, având în vedere puterea copleșitoare pe care a dobândit-o „Lista Unită”. Întrebarea este dacă partidul va ști să gestioneze acest succes fără a cădea pradă luptelor interne care să-i fractureze grupul parlamentar, fără a se lăsa absorbit în mlaștina birocratică și, cel mai important, dacă liderii săi își vor păstra capul limpede, evitând capcana aroganței. Istoria politică recentă a Letoniei arată că nu mulți au trecut cu bine testul puterii. A venit acum rândul „Listei Unite” să treacă prin această probă de foc. În plus, eterogenitatea membrilor adunați sub această siglă, care au, de exemplu, viziuni divergente pe tema minorităților sexuale, va face din menținerea coeziunii interne o misiune dificilă.
Aceste trei coordonate vor decide cât timp va reuși „Lista Unită” să rămână o forță politică redutabilă în Parlament și cât timp va rezista Kulbergs - nu doar ca „vedetă” a momentului, ci în funcția de Prim-Ministru.
