2023 a arătat cât de serioasă e problema schimbărilor climatice. Deși s-au făcut eforturi pentru trecerea la energii verzi și reducerea emisiilor, criza e departe de a fi rezolvată.
2023, un an al fenomenelor meteo extreme
Era previzibil: și 2023 a fost un an al recordurilor negative în domeniul climatic. Ca și 2022, la vremea lui. Ca și 2021 – și așa mai departe. N-a surprins pe nimeni când 2023 a fost declarat cel mai călduros an din istorie. Se știa încă din iunie, care tocmai devenea cel mai călduros iunie din istorie. De fapt, oriunde te-ai întoarce, de la aerul atmosferic la apa oceanelor, totul și-a mărit temperatura. În general, temperatura fiecărui luni din 2023 a crescut cu aproape un grad Celsius față de luna sa corespondentă din anii ‘90. Gheața de la poli a atins în acest an cele mai scăzute niveluri. Incendiile au avut proporții nemaiîntâlnite în Canada. Secetele prelungite cu anii în Africa și-au atins apogeul în 2023. La fel și inundațiile, care de data aceasta în Libia au reclamat mii de victime.
Noi recorduri și în domeniul emisiilor poluante. Emisiile de dioxid de carbon rezultate din arderea combustibililor fosili depășesc în 2023 cu peste 1% cantitatea din anul precedent. Dacă Europa și Statele Unite sunt oarecum staționare în domeniu, chiar ușor în retragere, China și India au o rată de creștere semnificativă, cu 4, respectiv 8 la sută mai mult față de 2022.
Efectele asupra naturii sunt vizibile. La ora actuală, un milion de specii de animale sunt amenințate cu dispariția, solurile își pierd fertilitatea, iar sursele de apă seacă. La acestea, se adaugă poluarea cu plastic, care continuă să ajungă, constant și în cantități uriașe, în sol, aer și apă. În 2023, omenirea a produs peste două miliarde de tone de deșeuri solide municipale, dintre care aproape jumătate nu sunt controlate.
Eforturile de combatere a schimbărilor climatice dau rezultate, dar deocamdată acestea nu produc schimbări masive
În acest tablou descurajant, se pot distinge însă unele nuanțe de optimism. Investițiile în domeniul energiei verzi au atins în 2023 un nivel record, de 1.700 de miliarde de dolari americani. Nu ar fi fost mare știre, în ciuda numerelor astronomice greu de urmărit, dacă nu am preciza că, în același interval, investițiile în energia bazată pe combustibilii fosili au fost de o mie de miliarde de dolari și că, de fapt, din 2016 încoace investițiile în energia verde le depășesc constant pe cele din energia pe bază de combustibili fosili. Un exemplu: în 2015, capacitatea instalată de producere a energiei din sursă solară era de 230 de GW. În 2022, aceasta a fost 1050 de GW. Sau: în 2014, doar 12% din energia produsă pe bază de combustibili fosili intra în schema de compensare a carbonului, iar prețul unei tone era de șapte dolari americani; azi, aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră intră în această schemă, iar prețul e de 32 de dolari pe tonă.
Acesta este unul dintre principalele argumente pentru care Agenția Internațională pentru Energie (IEA), organizație interguvernamentală cu sediul la Paris, și-a revizuit anul acesta estimările privind emisiile de dioxid de carbon. La vremea celebrei conferințe de la Paris din 2015, unde s-a adoptat pentru prima oară cadrul ONU de combatere a schimbărilor climatice, IEA declara că emisiile de carbon vor continua să crească până în 2040. Astăzi ea arată că vârful carbonificării va fi atins „în câțiva ani”, după care curba va urma o pantă descendentă.
O altă revizuire în bine a estimărilor lansate inițial în timpul conferinței de la Paris. S-a spus atunci că dacă politicile aflate la acel moment în vigoare nu se schimbă, temperatura medie globală în anul 2100 va fi cu peste trei grade Celsius mai mare decât cea din era preindustrială. În 2023 însă, la conferința climatică anuală la care vin mii de delegați de frunte din toată lumea – COP 28, care s-a ținut în Dubai, în decembrie – perspectiva a fost alta. Dacă actualele politici nu se schimbă, temperatura medie globală în 2100 va crește cu 2,5, maximum 2,9 grade Celsius. Tot e mult, extrem de mult și de periculos pentru miliarde de oameni, dar e în același timp o îmbunătățire remarcabilă a prognozei, mai ales că tendința este ca aceste politici să fie în cotinuare optimizate în vederea decarbonificării atmosferei.
Tot anul acesta, un raport al mai multor organizații științifice a arătat că stratul de ozon care protejează Pământul de radiațiile ultraviolete este pe cale să se redreseze în următoarele patru decenii. Estimarea este că în Antarctica, scutul solar al planetei ar putea atinge valorile din 1980 până în anul 2066, iar în Arctica, până în 2045. Este un exemplu clar că o acțiune mondială coordonată poate conduce la obținerea unor procese reversibile în domeniul climatic: totul a început odată cu Protocolul de la Montreal din 1987 care-și propunea eliminarea treptată, la nivel mondial, a substanțelor chimice care afectează stratul de ozon.
Succesul relativ în cazul refacerii stratului de ozon nu putea veni fără o susținere constantă din partea guvernelor. Dacă e să luăm tot 2015 ca an de referință, în acel an o singură țară își propunea ca într-un număr asumat de ani să nu mai emită deloc dioxid de carbon; astăzi sunt o sută una astfel de țări, iar numărul lor continuă să se mărească, fie și sub o anume presiune civică. În februarie 2023, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care cere Curții Internaționale de Justiție o opinie cu privire la obligația legală a guvernelor de a aborda schimbările climatice și la eventualele consecințe legale ale „inacțiunii climatice” a acestora. Experții spun că avizul Curții, care este în curs, nu va fi obligatoriu din punct de vedere juridic, dar va avea o certă greutate morală. Rezoluția a venit în momentul în care un număr tot mai mare de oameni din întreaga lume s-au adresat instanțelor pentru a obliga guvernele și companiile să acționeze împotriva schimbărilor climatice. Un studiu ONU, publicat mai târziu în cursul lui 2023, a constatat că numărul proceselor legate de climă s-a dublat față de 2017.
În aceste condiții, să fie COP 28 în domeniul decarbonificării ceea ce Montreal a fost în 1987 pentru reozonificarea atmosferei? La conferința din decembrie 2023 din Dubai, aproape două sute de state s-au angajat să renunțe treptat la energia pe bază de combustibili fosili. Petrolul și mai ales cărbunele vor mai fi folosite o vreme, dar angajamentul este clar: nu pentru multă vreme. Celelalte două ținte majore ale conferinței au fost legate de căile de reducere a altor emisii periculoase, în special de metan, și de crearea unui cadru financiar pentru decarbonificare și pentru promovarea producerii de energie curată. Chiar dacă la conferința din Dubai președintele SUA nu a mers (a fost la precedentele COP, 27 și 26), mai important este că Joe Biden, împreună cu liderul chinez Xi Jinping, au creat conferinței un impuls spectaculos semnând o înțelegere prin care SUA și China se angajează să reducă emisiile de metan și să își tripleze până în 2030 capacitatea de producție de energie verde.
2023 a arătat clar că schimbările climatice sunt o problemă globală
Chiar dacă tendințele din 2023 sunt promițătoare, ele nu sunt nici pe departe suficiente pentru stoparea efectelor schimbărilor climatice. Acestea nu mai sunt de domeniul viitorului, ci sunt prezente aici și acum. Nu mai vorbim doar de evitarea lor într-o măsură mai mică sau mai mare, ci de adaptarea la situația pe care ele deja o creează. Sunt măsuri preventive, dar și reactive, de compensare a unor pagube deja create. În acest sens, 2023 rămâne anul în care Uniunea Europeană a ajuns la un acord privind promovarea unei legi de protejare a naturii. Proiectul stabilește ca obiective principale refacerea a cel puțin 20% din suprafețele terestre și maritime ale UE până în 2030 și refacerea tuturor ecosistemelor afectate până în 2050. Este un proiect major, în premieră mondială la scara la care se angajează, proiect care va presupune și o regândire a bugetelor naționale ale statelor membre.
Măsurile de reducere a emisiilor în atmosferă a gazelor cu efect de seră pot fi aplicate și de mâine; dar problema gazelor deja emise rămâne. Chiar dacă am reuși peste noapte să suprimăm toate emisiile poluante, planeta va continua să se încălzească din cauza emisiilor istorice. Ce facem cu ele? Aici se deschide o întreagă dezbatere, care are în prim-plan controversata tehnologie a geoingineriei solare. Aceasta presupune practic captarea artificială a dioxidului de carbon din atmosferă, prin injectarea unei substanțe speciale în stratosferă. Chestiunea este că nu există nici pe departe un consens privind efectele secundare ale acestei acțiuni, printre care și cel asupra stratului de ozon. Dar interesant e că în dezbatere și în acțiunea de căutare a celei mai bune soluții de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă se implică și marile companii petroliere – această strategie le-ar putea ajuta afacerea în cele din urmă, căci dacă vom ști cum să eliminăm carbonul, renunțarea la combustibilii fosili nu va mai fi așa de presantă. Lupta pentru decarbonificare este presărată cu astfel de paradoxuri. S-a spus că inteligența artificială are potențialul de a dezvolta modalități care să schimbe tot peisajul în domeniul combaterii schimbărilor climatice; numai că și ea funcționează momentan tot prin consumul de energie „murdară”. Sau, tranziția la energia verde depinde în mare măsură de litiu, dar extragerea acestui element nu este „curată”. Cum obținem deci litiu fără să poluăm? Iarăși un cerc vicios căruia îi căutăm portița de ieșire.
Ce pare evident din experiența anului 2023 este acreditarea caracterului global al preocupării climatice. Schimbările climatice afectează întreaga omenire, indiferent că este vorba de muntenii din Wyoming mândri de izolaționismul lor tradițional, de indienii din mahalalele din Calcutta, de bucureștenii din Pantelimon sau de cosmopoliții londonezi din City. Indiferent de regimul politic în care trăiesc azi oamenii, că sunt chinezi comuniști sau francezi capitaliști, sudanezi anarhiști sau ruși naționaliști, toți simt pe pielea lor că se întâmplă ceva cu clima și că ar trebui să îi intereseze. „Trăim într-un sat global”, s-a spus de mai multă vreme și de mai multe ori. Dar de data aceasta expresia ar trebui luată la propriu. Viitura climatică afectează tot satul. Este poate pentru prima oară în istorie când omenirea se confruntă cu o problemă într-adevăr globală în sensul că e simultan comună tuturor. Și tot pentru prima oară, ea are rolul de a acționa ca o specie cu adevărat dominantă și responsabilă pentru o întreagă planetă. Nu e sigur deloc că va ști însă să-l joace.