9 mai a fost așteptat cu anxietate la Chișinău: o lege recentă interzice afișarea simbolurilor armatei ruse și invadării Ucrainei, panglica Sf. Gheorghe și literele Z și V, iar filo-rușii spuseseră că vor ignora legea. Existau temeri că vor fi tulburări. N-au fost, iar manifestarea a părut mai degrabă cea a unor nostalgici comuniști decât una de solidarizare cu Rusia.
9 mai va fi altfel decât de obicei: sărbătorirea sa poate fi considerată o celebrare a agresiunii ruse. În așteptarea evenimentelor de la Moscova și de aiurea, Veridica și-a propus să afle ce (mai) înseamnă 9 mai în fosta URSS și în țările ex-comuniste și a apelat la corespondenții săi din țările respective.
Un sondaj realizat de un centru independent după prima lună a războiului din Ucraina arată susținerea masivă a rușilor pentru așa-numita „operațiune specială” și pentru regimul Putin. Această susținere s-ar putea însă eroda pe măsură ce populația simte impactul conflictului și al sancțiunilor internaționale.
Pe măsură ce se apropie 9 mai, zi în care în Rusia și alte țări ex-sovietice este marcată victoria împotriva Germaniei naziste, crește numărul de incidente în punctele nevralgice ale Republicii Moldova. În Găgăuzia sau la Bălți, se pledează pentru încălcarea legii care interzice simbolurile armatei ruse asociate cu invadarea Ucrainei. În Transnistria au avut loc mai multe „atacuri” nerevendicate.
Dependența europeană de hidrocarburile importate din Rusia împiedică adoptarea unor sancțiuni care să priveze Moscova de venituri semnificative, pe care le poate folosi pentru a-și susține mașina de război. Occidentul caută surse alternative, însă acestea sunt, în general, „Rusii mai mici” – regimuri autoritare acuzate și ele de încălcarea drepturilor omului.
Din dorința de a trimite sprijin militar Ucrainei, prim-ministrul Kiril Petkov se confruntă cu nenumărate provocări, inclusiv ruperea relației cu omul care l-a adus în politică, președintele Radev. Mai mult decât atât, Rusia a sistat livrările de gaze către Bulgaria, sporind dificultățile pe care guvernul trebuie să le rezolve.
Un general rus menționa recent Transnistria ca unul din obiectivele celei de-a doua faze a războiului din Ucraina. Se va opri Rusia în Transnistria sau va vrea să ajungă și la Chișinău, aflat la o aruncătură de băț? Și ce ar trebui să facă România în acest caz? Anul 1940 este invocat tot mai des…
Susținerea fără echivoc a Poloniei față de Ucraina au făcut uitate, pentru moment, fricțiunile dintre Varșovia și aliații săi occidentali. Problemele ar putea reveni însă, având în vedere că Partidul Lege și Justiție al lui Jarosław Kaczyński nu pare să renunțe la politicile sale ultra-conservatoare sau la eforturile de a controla agenda publică și instituțiile statului.
Tot mai mulți observatori se întreabă acum dacă liderii turci, în frunte cu Recep Tayyip Erdoğan, sunt capabili de o schimbare. Unele semne indică faptul că acest lucru ar fi posibil, dar analiștii experimentați rămân sceptici, insistând că o revenire a regimului la agenda reformistă din primii săi ani de guvernare (2002-2009) este imposibilă.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat emoții și la Chișinău, unde s-a vorbit de riscul ca Republica Moldova să fie următoarea țintă a Moscovei, lucru sugerat și de propaganda rusă. Pe de altă parte, momentul poate fi exploatat de Republica Moldova pentru a se desprinde definitiv de Rusia și a își accelera integrarea în lumea occidentală.
Presa și unii politologi ruși au început să îndemne deschis Moscova să penalizeze Republica Moldova pentru „ieșirile” guvernării din ultimul timp, precum interzicerea simbolurilor „Z”, „V” și, în special, a panglicii Sf. Gheorghe – primele asociate direct cu agresiunea asupra Ucrainei, ultima considerată un simbol al armatei ruse.
Rusia pretinde că Ucraina a bombardat ținte de pe teritoriul său. Lipsa unei importanțe strategice a respectivelor ținte, precum și similitudinile cu dezinformările lansate în trecut de propaganda rusă, sugerează însă că Moscova caută pretexte pentru a-și intensifica bombardamentele asupra Ucrainei.
De la masacrele din fosta Iugoslavie și genocidul din Rwanda la crimele de război ale Rusiei în Ucraina, comunitatea internațională a trebuit să găsească o cale pentru a-i trage la răspundere pe cei vinovați. Pentru Iugoslavia și Rwanda s-au înființat Tribunale internaționale. În cazul Rusiei, putere nucleară cu drept de veto în Consiliul de Securitate ONU, identificarea și judecarea celor responsabili de masacre precum cel de la Bucea ar putea fi mai complicată, însă există și aici soluții.
Ucraina s-a arătat dispusă, la negocierile cu Rusia, să renunțe la aspirațiile sale de a se alătura Alianței Nord-Atlantice dacă va primi garanții de securitate pe care încearcă să le prezinte populației ca pe un „NATO propriu”. Soluția este puțin fezabilă acum, când părțile par să negocieze mai degrabă pentru a câștiga timp.
Republica Moldova își intensifică eforturile de combatere a propagandei rusești. Parlamentul de la Chișinău a adoptat, în primă lectură, o serie de acte normative prin care, pe de-o parte, sunt interzise simboluri asociate cu armata rusă și invadarea Ucrainei, iar pe de altă parte instituțiile statului primesc noi instrumente pentru a opri propaganda în mass-media audio-vizuală și mediul online.
În ciuda faptului că în ultimii opt ani propaganda rusă a țintit în special Ucraina, Kremlinul nu a uitat de Statele Baltice și Letonia. Pe de-o parte narațiunile au vizat chiar Letonia, pe de altă parte au fost promovate și dezinformările cu privire la Ucraina sau NATO.
Rusia, stat succesor al URSS, și-a asumat și a promovat, sub Vladimir Putin, și multe din miturile acestuia, în special cele cu privire la forța sa și a armatei sale. Miturile respective se găsesc în imaginarul colectiv din întreg spațiul ex-sovietic; invadarea Ucrainei a început însă să spulbere multe din ele, inclusiv cele cu privire la armata victorioasă, soldatul eliberator și popoarele înfrățite.
În ciuda superiorității covârșitoare a forțelor sale, Rusia nu a atins vreun obiectiv notabil în Ucraina, în primul rând din cauza rezistenței înverșunate a urainenilor. Această rezistență se vede și în teritoriile ocupate de armata rusă, în care populația refuză să accepte forțele de ocupație și puținii colaboratori locali pe care acestea încearcă să îi impună la conducere.
Republica Moldova a intrat în ultimele săptămâni sub o mare presiune din partea Ucrainei. Kievul cere tot mai insistent măsuri din partea Chișinăului pentru ca acest stat să se ralieze campaniei internaționale de sancționare a Rusiei în plan economic. Republica Moldova nu a dorit din rațiuni economice și de dependență față de Rusia pe zona securității energetice să impună astfel de sancțiuni Moscovei.
Partidul Progresist al lui Vučić a obținut suficiente voturi pentru a forma cu ușurință un nou guvern, împreună cu Partidul Socialist al Serbiei pe post de vioara a doua. Cu toate acestea, președintele Vučić a sugerat că este posibil ca SNS să își aleagă un alt partener de guvernare în locul Socialiștilor, astfel încât în acest moment, cea mai mare incertitudine este legată de structura viitorului cabinet de la Belgrad.
Echipa Proekt, declarată de anul trecut organizație nedorită pe teritoriul Federație Ruse, revine cu o amplă investigație despre problemele de sănătate ale lui Vladimir Putin. The Insider scrie cum, înainte de a fi asasinat, politicianul Boris Nemțov a fost urmărit de agenți FSB implicați ulterior în otrăvirea lui Alexei Navalnîi. De asemenea, publiciștii ruși analizează șansele ca Putin să fie judecat de Tribunalul de la Haga pentru crime de război.
Zelenski a pledat cauza Ucrainei în fața a numeroase legislative și foruri internaționale. Mesajele principale au fost, de fiecare dată, că Ucraina are nevoie de ajutor și Rusia trebuie oprită. Discursurile care au îmbrăcat aceste mesaje au fost adaptate la cei cărora le erau adresate prin trimiteri la personalități și momente istorice, locuri comune și valori-cheie pentru ei.
Kremlinul, mass-media de stat și bloggerii afiliați puterii repetă aceleași teze despre invazia rusă în Ucraina: „operațiunea specială” este necesară pentru a alunga naziștii, sancțiunile internaționale reprezintă noi posibilități pentru Rusia. Cum să manipulezi populația rusă, să calmezi poporul și să generezi avânt patriotic? Administrația prezidențială a alcătuit în acest scop mai multe manuale de instrucțiuni.
Viktor Orbán este cel mai longeviv premier din istoria Ungariei și, după trei cicluri electorale la putere, încă se bucură de un sprijin masiv. Asumarea iliberalismului, suspiciunile de corupție și apropierea de Rusia nu par să afecteze semnificativ șansa lui Orbán de a obține un al patrulea mandat de premier.
Invazia produce efecte pe termen lung pentru relația dintre Bulgaria și Rusia. Demonstrațiile pro-Ucraina și nenumăratele inițiative ale voluntarilor în sprijinul refugiaților ucraineni s-au răspândit în toată țara, iar răbdarea pentru controversata ambasadoare a Rusiei la Sofia este pe terminate, în timp ce guvernul în sfârșit ia în calcul diversificarea surselor de gaze ale țării.
Războiul a avut un impact puternic asupra percepției ucrainenilor, lucru probat de sondajele de opinie apărute după 24 februarie. Din politician aflat în cădere liberă în sondaje, Volodimir Zelenski a ajuns la cote de încredere neverosimil de mari. Rusia a ajuns să fie urâtă de majoritatea ucrainenilor, care acum se desprind și de Patriarhia Moscovei.
După proclamarea independenței de către Republica Moldova, la 27 august 1991, relațiile între Chișinău și Tiraspol s-au deteriorat considerabil. Au avut loc și primele ciocniri între forțele moldovenești și cele transnistrene, pregătite și înarmate de Armata a 14-a a Rusiei. Pe 2 martie, s-a declanșat războiul.
Republica Cehă a fost printre primele țări care au condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia, iar premierul Petr Fiala, într-un gest de solidaritate, chiar a efectuat o vizită riscantă la Kievul aflat sub asediu. Cea mai surprinzătoare reacție a venit din partea președintelui Milos Zeman, un filorus înfocat care a condamnat răspicat invazia și a cerut măsuri ferme împotriva lui Putin.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat emoții și în Republica Moldova, care are – și ea – pe teritoriul său militari ruși, un conflict înghețat și o entitate separatistă agresivă sprijinită de Moscova. Scenariul unei invazii e tot mai puțin probabil, date fiind dificultățile întâlnite în Ucraina de armata rusă, ceea ce nu înseamnă însă că a dispărut riscul ca unele provocări să degenereze.
Războiul din Ucraina a adus în atenția jurnaliștilor și a comunicatorilor o problemă care preocupa Kievul de câțiva ani: cea a ortografiei numelor proprii. Persoane și localități deopotrivă sunt mai cunoscute după denumirile rusești. Ucraina insistă că ortografia ar trebui să fie în limba ucraineană.
Gândită de sovietici ca un cap de pod pentru expansiunea spre Basarabia și România de dincolo de Prut, Transnistria a fost, după căderea URSS, scena unuia din războaiele prin care Rusia post-sovietică a încercat să își mențină controlul asupra spațiului sovietic.
Viruși creați pentru anumite populații și regiuni și transportați de păsări care, astfel, înlocuiesc rachetele, o armată de sataniști care luptă de partea forțelor ucrainene și bombardamente „delicate” executate de armata rusă – sunt, toate, printre cele mai bizare narațiuni emise de propaganda rusă după invadarea Ucrainei și se înscriu în metanarațiuni mai ample prin care Rusia încearcă să își justifice atât agresiunea, cât și modul brutal în care poartă războiul.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
Donații
Veridica.md
