Moștenirea arhitectonică a epocii comuniste din Bulgaria, menită să glorifice regimul și armata sovietică de ocupație, a devenit un subiect de dezbateri aprinse și o nouă linie de demarcație între vocile pro-Occident și pro-Moscova. La o privire mai atentă, planurile haotice pentru înlăturarea lor dezvăluie o societate și o clasă politică incapabile să ajungă la un consens sau să pună trecutul în perspectivă. Ștergerea trecutului nu a fost urmată de o viziune pentru viitor.
De la ostașul sovietic la Superman
Parcul din jurul Monumentului Armatei Sovietice din Sofia te trimite deseori cu gândul la sub-culturi. Tinerii îl numesc adesea, scurt și la obiect, Sovieticul. În zonă vin tineri pe skateboard-uri, concentrați la trucurile pe care le fac, sunt și punkeri, de multe ori clătinându-se de la bere și îmbrăcați în tricouri cu Nirvana, precum și cupluri antrenate în discuții profunde pe băncile de pe alee sau pe scările monumentului. Uneori, persoane fără adăpost își găsesc și ele liniștea în zonă. Cei cu un deceniu sau două mai în vârstă își plimbă de obicei câinii sau joacă ping-pong.
Majoritatea celor care traversează parcul știu, de asemenea, că este un loc pentru graffiti și acțiuni de protest – cel mai faimos exemplu fiind lucrarea din 2011 a grupului de artiști Destructive Creation, care a pictat personajele Armatei Roșii în culorile simbolurilor fictive dar emblematice ale culturii pop americane, inclusiv Superman, Moș Crăciun și Ronald McDonald, făcând aluzie la schimbarea parcursului Bulgariei. În 2022, la scurt timp după declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, o parte a monumentului a fost vopsită în culoarea sângelui, iar placa comemorativă a fost vandalizată. De asemenea, încă din 2012, locul a fost folosit drept punct de adunare pentru evenimentul anual Sofia Pride. În ultimii doi ani, trupa de teatru Vox Populi a organizat acolo un mic spațiu pentru spectacole muzicale și artistice.
Aceasta nu este o poveste singulară: spațiile largi din jurul monumentelor au fost folosite în mod similar și în alte orașe după căderea regimului în 1989, uneori și ca punct de adunare pentru diverse grupuri sau pentru a găzdui evenimente sportive. Istoria ciudată, forma futuristă și locația izolată a „Casei Monument a Partidului Comunist Bulgar – Buzludzha” a primit o atenție deosebită din partea fotografilor locali și internaționali, până în punctul în care uneori cărțile de călătorie cu Buzludzha pe copertă ajung să fie singurul lucru referitor la Bulgaria din librăriile internaționale. Un festival anual de muzică recent înființat în împrejurimile orașului Buzludzha este unul dintre cele mai recente eforturi de a-l conserva cumva.
Casa Monument a Partidului Comunist Bulgar 'Buzludzha'. Foto: Nikola Mihov, albumul foto „Uită-ți trecutul”. Sursa: https://www.nikolamihov.com/
În ultimii ani, unele astfel de monumente au fost folosite ca locații de filmare pentru diferite videoclipuri: de la “Ironie. Utilitate. Pretext.” al grupului Algiers, la piesa lui Mø “Nights with You” sau pentru “Bang”, cântată de Rita Ora. Arhitectura ambițioasă gândită de Shumen pentru „Monumentul dedicat celor 1300 de ani ai Bulgariei”, înalt de 52 de metri, a asigurat și ea o prezență impunătoare în drama „Lecțiile lui Blaga”, o producție bulgărească premiată la nivel internațional.
Felul în care Bulgaria tratează monumentele de sorginte comunistă este un paradox
Deși au fost create ca instrumente de propagandă cu o serioasă încărcătură politică, începând cu anul 1989 aceste locații și-au pierdut din funcția pentru care au fost gândite. S-ar putea spune că aceste monumente au fost desacralizate, rolul lor fiind modificat chiar de societate.
Dacă putem lua asta ca pe un semn de progres, un mod sănătos de a coexista cu trecutul și un efort de a rearanja contextul, la finalul anului 2023 dezbaterile din jurul Monumentului Armatei Sovietice de la Sofia au revenit brusc la retorica în alb și negru specifică anilor 1990.
În aer plutește clar un sentiment de lucru neterminat, discuțiile privind moștenirea sovietică în Bulgaria fiind reaprinse de invazia Rusiei și interferențele sale politice.
La 12 decembrie a început demolarea monumentului din Sofia, motivul oficial fiind îngrijorări legate de siguranță în jurul statuilor. Acest lucru s-a întâmplat la exact 30 de ani după ce consilierii municipali ai orașului Sofia au votat pentru prima dată pentru dezmembrarea sa, în 1993, și la aproape 40 de ani după ce monumentul fusese ridicat în 1954 pentru a comemora cea de-a 10-a aniversare a forțelor sovietice care au ocupat Bulgaria, așa că, per total, monumentul a dominat orizontul timp de șapte decenii.
Monumentul Armatei Sovietice din Sofia, 1977. Foto: Panaiot Barnev. Sursa: Bulgarian Visual Archive. https://visualarchive.bg/en
În zilele de după 12 decembrie, skaterii, punkerii și distribuitorii de iarbă au fost înlocuiți de două mulțimi care protestau în legătură cu moștenirea trecutului, fiecare în felul său. Un grup scanda în favoarea demontării și susținerii deciziei guvernului; celălalt împotriva acestei decizii. Această a doua mulțime purta steaguri rusești și era formată din alegători și reprezentanți ai principalelor partide pro-ruse din Bulgaria: Partidul Socialist Bulgar, de stânga, Renașterea, de extremă dreaptă, (care, în semn de protest față de decizia de înlăturare a monumentului, a blocat sesiunile parlamentare timp de două zile) și mai puțin cunoscutul Ridica-te.BG.
Mulți au prins ironia: evenimentele amintesc de intriga romanului „Refugiul timpului” al lui Georgi Gospodinov, câștigător al International Booker Prize, în care societăți din întreaga lume votează prin referendumuri revenirea la trecut, aluzie la felul în care țările își auto-mitologizează istoria.
Aneta Vasileva, critic de arhitectură cu experiență și fondatoare a organizației NAN [New Architectural Legacy] specializată în arhitectura celei de a doua jumătăți a secolului XX, spune că monumentele sunt rana nevindecată a fiecărei societăți aflate într-o anume formă de tranziție, o rană care din când în când se redeschide. Ea lucrează acum la o carte pe această temă și vede subiectul ca fiind parte a unei chestiuni mult mai ample privind felul în care memoria se păstrează și se alterează.
„Rezolvarea contradicțiilor din jurul nostru este ceva ce putem face – putem distruge, uita sau decide să nu știm absolut nimic. Cred că există o metodă care nu implică ignoranța, distrugerea și violența și care ne poate permite să înțelegem diferite puncte de vedere și să creăm o nouă înțelegere a realității. Putem încerca să creăm un consens, un compromis, am putea da ocazia unei interpretări pluraliste – dar dacă acest lucru este și posibil într-o societate dureros de divizată este o altă problemă”, a spus Vasileva pentru Veridica. Ea și-a amintit cuvintele scriitorului austriac Robert Musil, care descrie monumentele ca fiind „impregnate cu ceva care respinge atenția, făcând ca privirea să se rostogolească imediat, ca picăturile de apă pe o pânză de ulei, fără a se opri măcar o clipă”; precum și viziunea istoricului american Lewis Mumford, din aceeași epocă, care spunea că „noțiunea de monument modern este o contradicție în termeni; dacă este monument, nu este modern, iar dacă este modern, nu poate fi monument.”
Vasileva vede câteva fire comune care leagă conversațiile și protestele din jurul monumentelor colonialiștilor, proprietarilor de sclavi și generalilor din SUA și Europa de felul în care este văzută moștenirea sovietică în regiune, mai ales după 2022. „Dar subiectul privind destinul acestor monumente este doar partea cea mai vizibilă a unui fenomen mult mai extins, și anume că moștenirea în care trăim este tot mai contradictorie, pe tot mai multe paliere”, adaugă Vasileva.
„Moartea refuză să moară”
Deși ansamblul principal este acum înlăturat, dezmembrarea tuturor obiectelor din jur a fost oprită de autorități la 19 decembrie din cauza lipsei documentelor necesare și a proceselor legale. În ciuda promisiunilor inițiale că întreaga acțiune va dura doar o lună, se pare că nu e cazul.
Această situație în care energia cetățenească se lovește de discordia politică seamănă oarecum cu demolarea mausoleului liderului comunist și prim-ministru în perioada 1946-1949, Georgi Dimitrov.
După cum remarca jurnalistul Dimiter Kenarov, în eseul său din 2020 pentru revista The Point, despre anevoiosul proces din 1999: „câteva explozii și șase zile mai târziu, mausoleul a dispărut în sfârșit. A fost nevoie de șase zile pentru a-l construi, în iulie 1949, dar distrugerea sa s-a dovedit a fi o sarcină mai dificilă. Moartea refuza să moară. Memoria istorică a fost imună la soluții militare. Cu toate acestea, o speranță disperată s-a lipit de iconoclaștii aflați la putere. Dacă ai arunca în aer trecutul și i-ai îndepărta ruinele, nu ar dispărea în cele din urmă? Dacă ai doborî templul, zeii nu ar fugi îngroziți? Dacă ai incendia casa morților, cum ar putea morții să se întoarcă?”.
În ultimii ani, spațiul mausoleului în care a fost păstrat și prezentat trupul îmbălsămat al lui Dimitrov până în 1990 a fost folosit de două ori ca teren pentru instalații de artă contemporană de anvergură create de artiști locali. Deși un al treilea proiect a fost aprobat încă din 2021, birocrația primăriei a întârziat planurile – încă un exemplu al incapacității de a realiza un plan durabil pentru astfel de locații.
Monumentul prieteniei bulgaro-sovietice din Varna. Foto: Nikola Mihov, albumul foto „Uită-ți trecutul”. Sursa: https://www.nikolamihov.com/
Tensiunea va crește în viitorul apropiat. Evenimentele din Sofia au declanșat un val de reacții în orașe precum Plovdiv, Burgas și Varna, unde există, de asemenea, mari ansambluri monumentale din epoca comunistă, pe jumătate abandonate și ele, construite în anii 1950 și 1970 și comemorând armata sovietică, în ciuda faptului că sovieticii nu au înregistrat victime în luptă în Bulgaria. În ultimele zile din 2023 și la începutul lui 2024, municipalitățile și-au manifestat o oarecare ambiție de a demara procesul de înlăturare a acestora – sau cel puțin suficient pentru ca proteste împotriva demolării să se organizeze și în Plovdiv.
Deocamdată, Monumentul Armatei Sovietice din Sofia rămâne parțial demolat, în spatele schelelor, fără a se ști de vreun plan de renovare a locului după proces. Nu există nicio transparență cu privire la locul în care vor fi depozitate statuile ce alcătuiesc monumentul sau ce colecție a muzeului își va deschide porțile pentru soldatul, mama și copilul, în dizgrație, care făceau parte din ansamblu. Locația lor actuală după înlăturare nu este cunoscută.
Planurile menite să stabilească dacă monumentele din Plovdiv, Burgas și Varna vor fi în vreun fel îndepărtate rămân incomplete și mai mult o sursă de PR politic rapid și superficial.
Skaterii și punkerii au revenit în zonă, sporind confuzia cu fiecare gură de bere pe care o sorb.
