Efectele acțiunilor lui Vladimir Putin și Donald Trump se vor resimți pe termen lung. Istoria pe care ei o fac astăzi va fi parte a motivațiilor care vor sta la baza acțiunilor viitoare ale multor lideri politici ai lumii.
Rusia insistă că cedarea Donbasului și recunoașterea acestuia drept teritoriu rusesc ar fi o condiție pentru încheierea războiului. Kievul respinge însă concesiile teritoriale pentru că știe care sunt riscurile: o revoltă a populației și chiar refuzul armatei de a se retrage. În plus, nu există vreo garanție că, odată ce ar obține așa-zisa „centură de fortărețe” din Donbas, Rusia nu va lansa o nouă invazie.
Primul an de mandat al lui Donald Trump a fost marcat de o distanțare a SUA de UE, dar și de scandalurile legate de campania anti-imigranți și dosarul agresorului sexual Jeffrey Epstein. Politicile administrației ar putea să îi coste pe republicani controlul Congresului, iar Donald Trump s-ar putea confrunta cu o nouă procedură de demitere.
Prim-Ministrul Ungariei, Viktor Orbán, susține că Ucraina se amestecă în campania electorală din Ungaria. Afirmația nu este notabilă pentru că ar fi dovedită, ci pentru că poate fi folosită fără dovezi și cu toate acestea să producă efecte politice.
Rusia are planuri grandioase la Arctică și cea mai mare flotă de spărgătoare de gheață din lume pentru a le pune în aplicare. Moscovei îi lipsesc însă fondurile pentru a-și pune în aplicare strategia, iar flota sa îmbătrânește rapid.
Pretențiile SUA vizavi de Groenlanda trebuie tratate cu seriozitate, chiar dacă s-a întâmplat ca Donald Trump să confunde Groenlanda cu Islanda. În Estonia, sinuozitățile politicii americane sunt urmărite cu deosebită anxietate.
Eșecul Rusiei de a garanta securitatea sau un parteneriat fiabil a determinat liderii locali să caute alternative. Moscova își pierde rolul de arbitru implicit, în timp ce Turcia, UE, Statele Unite și, din ce în ce mai mult, China umplu vidul lăsat de ruși.
Alexander Lukașenko și aliații săi de la Moscova spun că în Belarus au fost desfășurate rachete rusești Oreșenik, descrise ca extrem de puternice și imposibil de interceptat. S-ar putea să fie doar o minciună a propagandei.
După luni de speculații, Rumen Radev, perceput mult timp drept un politician apropiat Kremlinului, și-a dat demisia din funcția de președinte, iar toată lumea se așteaptă să-și formeze propriul partid politic. Demersul ar putea fie să unească forțele politice pro-ruse din Bulgaria, fie să le fractureze în mod iremediabil.
Partidul lui Viktor Orban se confruntă cu cea mai mare provocare de când a preluat puterea, în 2010, fiind depășit în sondaje de partidul lui Peter Magyar, TISZA. Magyar provine din cercul de putere Fidesz și a știut cum să neutralizeze genul de discurs pe care s-a bazat, în trecut, succesul lui Orban.
Orice scenariu, inclusiv cumpărarea Groenlandei, vine cu numeroase probleme, iar administrația Trump mai are timp doar până la alegerile din toamnă. Se pune și întrebarea dacă revendicările americane au la bază considerente strategice sau e vorba de o nouă „goană după aur”.
Susținut de 21 din cele 27 de state ale Uniunii Europene, acordul comercial UE-Mercosur e o veste bună pentru Europa, chiar dacă mai puțin bună pentru unii dintre fermierii europeni. Deși e vorba de o înțelegere cu caracter comercial, conotațiile geopolitice sunt certe și pozitive pentru noi.
Rusia a suferit un eșec geopolitic în urma căderii lui Maduro. Mai mult decât atât, din schimbările din Venezuela se pot trage câteva învățăminte: petrolul (și gazul) nu pot salva o economie, iar regimul poate supraviețui fără liderul său suprem.
Presa, blogerii, dar și unii oficiali ruși acuză SUA de piraterie și încălcarea dreptului internațional după ce un petrolier venezuelean sub pavilion rusesc a fost capturat de forțele americane. Cu toții par să fi uitat de războiul de tip imperial și crimele de război din Ucraina, care reprezinta doar cele mai recente dintr-o lungă serie de violări ale dreptului internațional comise de Rusia.
Acțiunea SUA în Venezuela se înscrie în logica sferelor de influență și rezonează cu eforturile lui Putin de a demantela arhitectura internațională post-belică. E, totodată, un semnal că Ucraina și Europa sunt pe cont propriu împotriva Rusiei.
Probabil că în 2026 partidul de guvernământ, Visul Georgian, va lua noi măsuri autoritare; în același timp, rezistența față de guvern și mișcarea de protest nu vor dispărea.
În 2025, Polonia s-a trezit în prima linie a unui război din umbră, purtat cu drone, explozibili plantați de-a lungul căilor ferate sau ascunși în colete transformate în bombe, funcționari corupți și persoane recrutate de serviciile secrete ruse.
În Estonia mocnește un conflict între politicienii din coaliția aflată la guvernare și președintele Alar Karis, care a luat în ultima perioadă o serie de decizii considerate neobișnuite pentru direcția tradițională a politicii externe și interne a țării.
Internetul Rusiei se transformă, dintr-o infrastructură care a deservit cândva societatea, statul și mediul de afaceri, într-un instrument de control.
Conform unei investigații BBC, guvernul georgian ar fi folosit arme chimice din Primul Război Mondial împotriva protestatarilor antiguvernamentali. Guvernul de la Tbilisi afirmă că acuzațiile sunt parte a unui război hibrid împotriva sa.
Distanțarea administrației Trump de UE, care reiese și din noua strategie de securitate a SUA, poate duce la un „divorț” în cadrul familiei occidentale. E o variantă din care SUA ar avea de pierdut enorm, inclusiv în contextul competiției globale cu China. UE, pe de altă parte, are potențialul de a ieși cu bine dintr-o astfel de criză.
Jurnaliști, judecători și procurori care au vorbit despre problemele din sistem, dar și protestatari anti-corupție, au fost vizați de atacuri virulente în timp ce problemele denunțate au fost ignorate. Tacticile și narațiunile folosite în aceste zile din România seamănă cu cele ale Kremlinului și altor regimuri cu tendințe autoritare.
Donald Trump încearcă să impună un acord de pace pentru Ucraina și se arată convins că acesta va fi respectat. Liderul american e la fel de convins că până acum a oprit opt războaie – dar realitatea e mai nuanțată.
Nici severitatea sancțiunilor, nici amploarea pierderilor pe front nu au împins Kremlinul către un compromis.
Guvernul Bulgariei a demisionat după ce s-a confruntat cu proteste repetate în ultimele două săptămâni. Decizia a reprezentat o surpriză pentru o țară unde politicienii discreditați rareori cedează, și până și reformiștii care se desprind din valurile de proteste ajung să facă politică „pe stil vechi".
Migrația rămâne o preocupare majoră pentru europeni, chiar dacă situația generală s-a îmbunătățit în ultimul an. În cadrul UE, România, tradițional țară de origine și de tranzit a migranților, devine și o destinație tot mai căutată, iar odată cu această transformare apar și unele probleme și posibile amenințări.
Campania electorală a fost prilejul perfect pentru noi dezinformări. Acestea au venit în special dinspre zona suveranistă, dar au fost și membri ai coaliției care au strecurat ici-colo un „fitil”. Nici institutele de sondare a opiniei publice nu au strălucit prin acuratețe: toate au dat estimări departe de cifrele reale.
---copie-image.webp)
În spatele fațadei de reziliență se ascunde un sistem care se bazează din ce în ce mai mult pe confiscarea de bunuri, loialitatea politică și îmbogățirea unei noi elite.
Bulgaria trebuie să găsească un alt proprietar pentru rafinăria Lukoil de pe teritoriul său, după ce SUA a impus sancțiuni gigantului rus. Sunt șanse mari ca, în loc să atragă investitori internaționali, Sofia să apeleze la baroni locali.
Andrii Iermak a fost, după Zelenski, cel mai puternic politician al Ucrainei, poreclit „adevăratul președinte”. Demisia sa, pe fondul unui scandal de corupție, ar putea marca un moment de cotitură în politica ucraineană – dar ar putea fi și o simplă cosmetizare, menită să calmeze furia publică.
În afară de minoritatea română concentrată în regiunea Odesa, Bucovina de Nord și Transcarpatia, în Ucraina există și o comunitate – mică – de români veniți din România. Unii s-au stabilit acolo înainte de război și au rămas, alții – cum sunt luptătorii din grupul Getica, sau medicul de front Medana – au ajuns după februarie, 2022. Veridica a stat de vorbă cu trei dintre acești români despre viața într-o țară aflată în război.
Belarus, aliatul cel mai apropiat al Rusiei, și-a intensificat operațiunile hibride împotriva vecinilor săi din UE, direcționând migranți către frontierele acestora și tolerând contrabanda tot mai îndrăzneață. Scopul? Crearea de instabilitate.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
