În luna martie, Estonia a revenit în atenția presei: pe rețelele sociale au apărut grupuri dedicate unei entități fictive, „Republica Populară Narva”, iar o dronă care a intrat în țară la granița estică s-a prăbușit în apropierea unei centrale electrice de lângă Narva.
Tentativele de a afla cine și de ce a încercat să reaprindă retorica separatismului rus au stârnit, probabil, un interes mai mare în afara Estoniei decât în interiorul țării. În spațiul public, semnalul de alarmă a fost tras de Propastop, o publicație specializată în combaterea propagandei.
Propastop a raportat apariția unor grupuri pe Telegram, TikTok și VKontakte care foloseau însemne separatiste și un discurs politico-militar, prezentând orașul Narva ca pe o entitate politică independentă. O captură de ecran sugestivă ilustra ambițiile inițiatorilor: „#ÎnAșteptareaRusiei. Știri din cea mai frumoasă țară de pe pământ”. Totodată, a fost lansată și ideea autonomiei pentru întregul comitat Ida-Viru.
Războiul e război, dar pauza de prânz e sfântă
În linii mari, conținutul promovat pe aceste grupuri nu se limita la Narva, ci viza întregul nord-est al țării, insistând pe conservarea identității naționale ruse. Mesajele erau ambalate într-o notă umoristică, sub formă de meme-uri sau texte anecdotice. De pildă, un așa-zis program zilnic al milițiilor din Narva sugera că principalele orașe din regiune, Narva, Kohtla-Järve și Sillamäe, ar putea fi ocupate în doar câteva ore, cu tot cu pauza de prânz.
La momentul monitorizării făcute de Propastop, grupurile aveau doar 60–70 de membri, activitatea intensă începând în februarie anul curent. Totuși, analogiile cu estul Ucrainei au fost mult prea evidente pentru a nu produce îngrijorare: Ida-Viru este o zonă industrială cu o populație majoritar rusofonă, fiind considerată regiunea cel mai puțin integrată în societatea estonă (parțial din cauza structurii sale etnice).
Există și antecedente istorice: în 1993, la scurt timp după redobândirea independenței, în Narva și Sillamäe a fost organizat un referendum neautorizat privind autonomia culturală în cadrul Estoniei. Deși organizatorii au susținut că prezența a depășit 50% și că majoritatea a votat „pentru”, autoritățile au raportat cifre mult mai mici, iar Curtea Supremă a anulat ulterior rezultatele referendumului.
După ce subiectul a fost preluat de Delfi, cel mai mare portal de știri din țară, premierul Kristen Michal a fost nevoit să intervină într-o conferință de presă pentru a calma spiritele. Serviciul de Securitate Internă (KaPo) a catalogat situația drept o operațiune informațională a Rusiei, menită să provoace panică. „Sunt metode vechi, folosite atât în Estonia, cât și în alte părți. E un mod ieftin și simplu de a intimida societatea”, a explicat un oficial KaPo.
O investigație jurnalistică a demonstrat ulterior că administratorii „Republicii Populare Narva” nu cunosc realitățile locale și că în spatele lor nu există nicio mișcare politică reală sau finanțare solidă.
Au apărut și voci critice la adresa Propastop: jurnalistul Indrek Kiisler (ERR) a susținut că portalul se luptă cu morile de vânt și că, prin mediatizarea excesivă a unor simple postări online, a ajutat la creșterea de zece ori a numărului de urmăritori ai acelor grupuri.
Deși subiectul a ajuns și în presa internațională (cum ar fi publicația germană Bild), în Estonia nu a existat o reacție publică de amploare. Sondajele arată că locuitorii din Narva nu sunt deloc entuziasmați de ideea autonomiei, fiind deja obișnuiți cu astfel de mesaje alarmiste promovate pe grupurile de pe rețelele sociale: acest război informațional se desfășoară de ani de zile.
Oamenii se tem de drone mai mult ca înainte
Dacă propaganda online lasă rece populația, dronele sunt cu totul altă poveste. Pe 25 martie, o dronă ucraineană care a traversat spațiul aerian dinspre Rusia s-a prăbușit peste centrala de la Auvere, recunoscută pentru defecțiunile sale frecvente, provocând nervozitate în rândul localnicilor. Sistemul de alertă al statului, citând Forțele de Apărare, a raportat pericolul aerian la câteva ore după incident, cerându-le oamenilor să se adăpostească. Într-un mesaj ulterior, oamenilor li s-a explicat că „există o amenințare reală privind atacuri cu drone în regiune, din cauza războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.
Guvernul s-a întrunit de urgență, iar la Narva a fost formată o celulă de criză, populația fiind informată că drona s-ar fi abătut de la curs. În aceeași noapte, Rusia a fost ținta unuia dintre cele mai masive atacuri din partea Ucrainei, fiind vizată inclusiv regiunea vecină, Leningrad, unde portul Ust-Luga a luat foc.
Ministrul apărării, Hanno Pevkur, a declarat într-o conferință de presă că nivelul de amenințare nu a crescut. Acesta a precizat că drona nu ar fi trebuit să fie doborâtă, unul dintre motive fiind acela că resturile căzute ar fi putut oferi Rusiei temeiul de a pretinde că a fost atacată de pe teritoriul Estoniei.
Totuși, incidentul a ridicat numeroase semne de întrebare. Expertul în securitate Ilmar Raag a punctat faptul că dronele ar trebui doborâte chiar și atunci când este vorba despre un accident. „Este extrem de probabil ca astfel de incidente să se mai repete, chiar dacă nu începe un război propriu-zis. E ca zăpada care cade iarna”, a scris acesta. În comentarii, mai mulță cetățeni s-au plâns că informările oficiale ale autorităților au creat o stare de panică inutilă: „S-a creat impresia că unora le pare rău că nu se întâmplă nimic grav aici”.
Poate că cel mai ridicat nivel de anxietate față de amenințarea actuală se observă în rândul emigranților politici din Rusia cu vederi pro-ucrainene. De exemplu, corespondentul de război Arkadi Babcenko scrie pe Facebook că nu se mai pune întrebarea „de ce ar ataca Putin Statele Baltice”, ci mai degrabă „de ce nu ar face-o”.
În viziunea acestuia, nu mai există factori de descurajare: toate sancțiunile au fost deja impuse, nu mai există livrări de petrol către Europa, livrările de gaze au fost reduse la niveluri minime și urmează să fie eliminate definitiv, iar economia rusă a fost deja trecută pe picior de război. Prin urmare, un nou conflict nu ar mai genera un efect economic negativ semnificativ. Singurul factor care mai împiedică o potențială agresiune împotriva Statelor Baltice este, în opinia jurnalistului, dificultatea de a lupta pe două fronturi simultan. Însă chiar și aici, el consideră că Rusia ar avea suficiente resurse umane și vehicule blindate în Districtul Militar Leningrad. Utilizarea acestora este dictată de o logică militară, deoarece, în caz contrar, tehnica respectivă s-ar deteriora pur și simplu.
„Pornind un război, Rusia nu riscă absolut nimic”, argumentează Babcenko. „Nu va fi ca în cazul Teheranului”. Nu vor exista atacuri masive cu rachete, ca represalii asupra Moscovei, dintr-un motiv simplu: Rusia deține arme nucleare. Iar în eventualitatea unui operațiuni reușite, Putin ar câștiga nu doar teritoriile ocupate ale Statelor Baltice, ci și o potențială scindare în interiorul NATO.
Cu toate acestea, aceste argumente apocaliptice nu se aliniază cu faptul că arsenalul nuclear al Rusiei nu a fost utilizat, în ciuda atacurilor regulate cu drone ucrainene care lovesc adânc în interiorul teritoriului rus, așa cum au fost cele din noaptea de 25 martie.
Între timp, Estonia rămâne la periferia acestui război, de care își mai aduce aminte doar ocazional, când se mai prăbușește câte o dronă, când mai pornesc sirenele de alertă aeriană sau prin postări pe grupuri bizare de pe rețelele sociale.
