Salutată cu entuziasm și la Budapesta, și la Bruxelles, victoria categorică a lui Péter Magyar și a formațiunii sale TISZA la alegerile din Ungaria e cu siguranță o veste bună pentru lumea Europa și pentru lumea democratică în sine. Cât de bună e ea rămâne însă de văzut.
După ce, ani de zile, se specializase în obstrucții la adresa UE, puse în practică mai ales în Consiliul European, al șefilor de state, Orbán făcuse Bruxelles-ului un ultim cadou de acest tip, refuzând să accepte, pe 19 martie, împrumutul de 90 de miliarde euro pe care UE intenționează să-l furnizeze Ucrainei, după ce anterior acceptase, cu condiția ca Ungaria să nu participe la efortul financiar, care fusese agreată. Nu e clar ce s-ar fi întâmplat cu Orbán dacă acesta ar fi supraviețuit alegerilor din propria țară, dar toată povestea a făcut mai mulți lideri europeni să renunțe la exprimarea diplomatică: „un exemplu cras de lipsă de loialitate” (Friedrich Merz, cancelarul Germaniei), „unul dintre lideri nu și-a ținut cuvântul” (Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene), „nimeni nu poate șantaja instituțiile europene” (António Costa, președintele Consiliului) și altele asemenea. La răsucirea cu 180 de grade, fără precedent nici măcar în tacticile obstrucționiste ale fostului lider maghiar, s-au adăugat și informațiile credibile referitoare la faptul că ministrul său de externe, Péter Szijjártó, i-a turnat (e greu de descris cu alt cuvânt) ceea ce se întâmpla în Consiliul pentru Afaceri Externe al UE omologului său rus, Serghei Lavrov, informându-l despre dezbateri care nu erau publice.
Toate acestea nu au împiedicat FIDESZ-ul lui Orbán să sufere pe 12 aprilie o înfrângere zdrobitoare, care oferă partidului lui Péter Magyar o super-majoritate, necesară pentru modificări legislative care ar putea retransforma Ungaria într-o democrație funcțională, după ce Orbán a avut la dispoziție 16 ani de manevre autoritare subtile care au gripat sistemul, mai ales prin caracatița supra-adăugată numită Sistemul Național de Cooperare.
Ce se va schimba în bine în UE
Observatorii situației din Ungaria au avertizat că lui Magyar așa ceva nu îi va fi deloc ușor. Foarte educatul Orbán va rămâne cu siguranță în istorie pentru strategiile lui de acaparare a unei democrații și transformare în iliberalism. E drept că TISZA pare dornic să termine cu acoliții cu care fostul premier maghiar împânzise toate instituțiile statului – și chiar unele europene, cum s-a văzut – și va avea cel mai probabil voturile necesare pentru schimbarea legilor, dar asta e, până la un punct, problema Ungariei. Ceea ce e previzibil e că în Uniunea Europeană Magyar are tot interesul să se prezinte cu totul altfel decât predecesorul lui – după cum a arătat deja atunci când a acceptat deblocarea împrumutului de 90 de miliarde pentru Ucraina. Cu alte cuvinte, UE pare să fi ieșit, pentru moment, din situația umilitoare în care Bruxelles-ul era calul de bătaie permanent al lui Orbán pe motive de ineficiență și birocrație, realități create exact de obstrucțiile permanente ale politicianului maghiar. Europa va deveni mai funcțională în treburile de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât dispariția lui Orbán din prim-plan e și un lucru care reduce capitalul simbolic al liderilor problematici din UE, cât timp acesta s-a dovedit un soi de pionier al autoritarismului și / sau suveranismului, a cărui „doctrină” era luat în seamă nu doar în țările UE, ci și la Washington, unde ideologii MAGA l-au folosit ca sursă de inspirație.
Cum se poziționează TISZA și Magyar față de Uniunea Europeană
Totuși, interesul clar de „reintegrare” în UE al lui Magyar și al TISZA în Uniunea Europeană nu trebuie privit cu entuziasmul afișat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, atunci când, la numai 17 minute după ce Orbán și-a recunoscut înfrângerea aceasta a exultat: „Ungaria a ales Europa”. Magyar a obținut rezultatul remarcabil din data de 12 aprilie nu militând pentru valori comune europene și o „casă comună” futuristă, ci luând act de și bătând monedă pe corupția regimului Orbán, care a drenat din economia maghiară zeci de miliarde de euro, prin acapararea de companii și instituții ale statului, până când țara a ajuns pe ultimele locuri din Europa ca nivel de trai. Presa maghiară a relatat printre altele despre castelul în care locuiește familia fostului lider, la Hatvanpuszta, în apropierea Felcsút-ului natal al lui Orbán. Dar nu a fost vorba doar de corupție, ci și de acțiuni de propagandă ca cele girate de Mathias Corvinus Collegium, universitate ideologică / think tank cu un buget de miliarde de euro, activ nu numai în Ungaria, ci și în România și la Bruxelles, a cărui oficină din capitala Europei îl lăuda, a doua zi după pierderea alegerilor, pe Orbán pentru modul „grațios” în care și-a recunoscut înfrângerea și afirma despre Magyar că nu trebuie crezut pe cuvânt necondiționat, deși „intenționează să se conformeze în mod semnificativ diktatelor de la Bruxelles”.
Cu astfel de prostii se va termina, cu siguranță, ca și cu lucruri ca cele peste 46 de milioane de euro pompate de Ungaria în România, în condiții care ridică suspiciuni asupra faptului că UDMR ar putea fi finanțată din afara țării, lucru ilegal în România. Presa internațională a remarcat însă în mod repetat că Péter Magyar, înregimentat până nu demult în FIDESZ, nu este tocmai un euro-entuziast, iar după victorie, acesta și-a manifestat intenția de a continua importurile de gaz din Rusia, de pildă. Electoratul care i-a oferit lui Magyar două treimi din locurile din parlamentul maghiar este, în linii mari unul și același care l-a adus și menținut pe Orbán la putere vreme de 16 ani, pornind de la promisiunile, de care acesta s-a achitat în primele mandate, de revigorare a economiei, pentru a dezamăgi apoi. Maghiarii au votat nu apartenența entuziastă la Uniunea Europeană, ci sfârșitul unui regim care și-a încălcat promisiunile, iar Magyar știe foarte bine asta. Un euroentuziast nu ar fi primit atâtea voturi.
Ce se va schimba mai greu în UE fără Orbán
Desigur, Uniunea Europeană are forță de negociere în situația creată, care constă, în primul rând, în deblocarea fondurilor europene reținute din motive de lipsă a performanței democratice, care sunt între 16 și 35 de miliarde de euro, în cazul Ungariei, în funcție de modul cum sunt calculați. Mai există și o amendă de un milion de euro pe zi, imputată Ungariei, din motive de neconformitate a Ungariei la legislația europeană privind migrația. Ungaria mai dorește și accesul la împrumuturi pentru apărare, o ofertă financiară importantă a Bruxelles-ului. Toate acestea depind de lucruri ca readecvarea legislativă și lupta împotriva corupției din Ungaria. Uniunea Europeană are însă probleme structurale, mai greu de rezolvat, care nu depind de o singură persoană, fie aceasta și Viktor Orbán. Printre acestea se numără și faimosul principiu al unanimității din Consiliul European, de care a abuzat fostul lider maghiar atâta vreme. În deciziile geopolitice importante, Consiliul poate fi blocat de veto-ul unei singure persoane – și, din nou, nu e obligatoriu ca aceasta să se numească Viktor Orbán. Aceeași Ursula von der Leyen și-a manifestat optimismul referitor la faptul că înfrângerea acestuia ar putea crea premisele renunțării la unanimitate. Pentru a renunța la această unanimitate ar putea fi însă nevoie, în ultimă instanță, conform complicatelor tratate europene, tot de unanimitate.
Orbán a dispărut din prim-plan, însă emulii lui dinăuntrul și din afara UE, de la Robert Fico din Slovacia la Aleksandar Vučić din Serbia, sunt încă în funcție, iar amestecul de populism, suveranism și extremă dreaptă pro-rusă nu a dispărut nici din Europa, și nici din lume. Problema e cum va ști pe termen lung Bruxelles-ul – și marile capitale europene – să speculeze votul istoric al maghiarilor din data de 12 aprilie.
