După prăbușirea regimurilor comuniste la începutul anilor 1990, țările din Europa Centrală și de Est s-au confruntat cu o alegere crucială: să opteze pentru democrație și economie de piață de tip occidental, sau să rămână în sfera post-sovietică. Astăzi, după mai bine de trei decenii, rezultatele acestei alegeri sunt evidente.
Marți seară, spațiul aerian al Poloniei a fost sub presiunea dronelor rusești, ceea ce experții numesc cel mai grav incident de la începutul războiului din Ucraina. Armata Poloniei a răspuns, guvernul a convocat întâlniri de urgență, iar aliații și-au exprimat sprijinul – dar totuși rămâne întrebarea: ce va face Occidentul mai departe?
La mai bine de trei decenii de la prăbușirea Uniunii Sovietice, cele trei State Baltice rămân democrații prospere, ferm ancorate în Europa, în timp ce Belarus și Moldova vecine se află încă în orbita Moscovei, în măsuri diferite. Deși uneori umbrit de nostalgie și dezinformare, contrastul este unul izbitor.
Decalajele dintre Rusia și Uniunea Europeană în ceea ce privește nivelul de trai, salariile și statul de drept par, la prima vedere, evidente. Totuși, în lumea de azi, unde populismul și propaganda iau forme din ce în ce mai sofisticate, chiar și astfel de adevăruri fundamentale necesită o reformulare atentă.
Războiul din Ucraina a demonstrat faptul că nu mai există război modern unde să nu fie folosite dronele.
Tragedia din Gaza forțează UE, ca aderentă la ordinea mondială bazată pe moralitatea relațiilor internaționale, să își regândească politica față de Orientul Mijlociu.
Rețelele, platformele și serviciile care odată promiteau confort și deschidere sunt acum din ce în ce mai mult modelate de controlul statului, izolarea geopolitică și exodul specialiștilor.
Primele declarații și măsuri ale lui Nawrocki, după ce și-a preluat mandatul, arată că, în loc să fie un șef de stat ceremonial, va încerca să se impună ca un centru alternativ al puterii politice.
Ucrainenii sunt sceptici că, în pofida eforturilor lui Donald Trump, se va ajunge prea curând la pace: rușii nu par să aibă de gând să se oprească, iar Kievul nu poate accepta cedări teritoriale. În plus, există dubii cu privire la capacitatea președintelui american de a înțelege realitățile din teren și de a fi un mediator neutru.
Planurile lui Benjamin Netanyahu pentru o nouă ofensivă militară în Gaza au fost întâmpinate cu proteste în Israel și avertismente internaționale că se va acutiza criza umanitară. Ce urmărește însă Netanyahu? Distrugerea Hamas, propria supraviețuire politică, sau formarea „Israelului Mare”?
Aflată sub asaltul hibrid al Moscovei, Republica Moldova se pregătește de alegeri legislative catalogate, ca și alte scrutine din trecut, drept „cruciale”. Scrutinul va avea loc în contextul în care pro-europenii sunt în scădere de popularitate, iar opoziția pro-rusă se consolidează.
Acordul armeano-azer mediat de Statele Unite arată că Rusia devine tot mai puțin relevantă în Caucazul de Sud, unde și-a dinamitat atât relația cu Armenia, cât și pe cea cu Azerbaijanul.
Reținerea lui Plahotniuc în Grecia este una din surprizele mari ale acestei campanii electorale. Pe unii i-a bucurat, pe alții i-a întristat, considerând-o prevestitoare de rău, însă toată lumea e intrigată: ce va urma?
Dronele care zboară peste Europa de Est arată că războiul din Ucraina nu mai este un spectacol pe care îl privim de la distanță
Criza migranților, parte a războiului hibrid purtat de Belarus (și Rusia) împotriva UE.
Protestele care au avut loc în Ucraina în iulie, în pofida războiului, arată că lupta împotriva corupției, vitală pentru menținerea parcursului european, rămâne un deziderat-cheie al ucrainenilor.
Manifestanți pro-occidentali ies din nou în stradă în Bulgaria, protestând împotriva partidului de guvernare GERB. Este aceasta o revigorare a opoziției, sau cântecul său de lebădă?
În trecut, elita rusă a fost lăsată să se îmbogățească și a beneficiat de imunitate dacă i-a fost loială lui Putin. Războiul a anulat aceste privilegii, iar cei intrați în dizgrație nici măcar nu mai pot fugi în exil.
Este agenda șefei diplomației europene prea ambițioasă pentru posibilitățile pe care i le oferă funcția?
Există cel puțin două tipuri de cauze. Primul ține de deficiențele structurale ale României, ceea ce face ca instituțiile să acționeze cam la fel, indiferent de sursa pericolului, internă sau externă. Al doilea, cel mai ușor de tratat, decurge din specificul relației cu Rusia, țara de unde vine astăzi cel mai mare pericol la adresa democrației românești.
Din Caucaz până în Asia Centrală și Statele Baltice, foștii aliați se distanțează de orbita Moscovei, creează noi parteneriate și contestă în mod deschis premisele care au stat la baza dominației Rusiei.
Scandalul provocat de interdicția de intrare în România, aplicată lui Ion Ceban, primar general al Chișinăului, a avut efectul gazului turnat peste un foc mare, când flăcările ajung la apogeu și orice combustie suplimentară se consumă în van. Oricât de bogată ar fi imaginația noastră, percepția are totuși limitele ei.
Procesul de pace lansat prin disoluția Partidului Muncitorilor din Kurdistan poate schimba fundamental Turcia, dar doar dacă se vor depăși prejudecăți alimentate timp de un secol.
Înlocuirea lui Denis Șmihal cu Iulia Sviridenko e văzută de analiști drept o cosmetizare menită să aplaneze nemulțumirile populației și să consolideze puterea administrației prezidențiale. Kievul spune că în urma remanierii va fi impulsionată industria de armament.
Spațiul românesc a dat de secole mercenari – Horațiu Potra e doar cel mai recent exemplu – dar a și atras astfel de luptători, între care englezul John Smith, celebru din povestea cu Pocahontas, care a luptat pentru Mihai Viteazul și Șerban Vodă.
Netanyahu e presat de proprii săi miniștri să anexeze Cisiordania și Gaza. Victoriile în războaiele cu Hamas, Hezbollah și Iranul și relația cu Trump l-ar putea convinge că este un moment propice să o facă.
Cu războiul din Ucraina bine intrat în cel de-al treilea an, o întrebare critică necesită un răspuns din ce în ce mai urgent: cum va reintegra Rusia numărul tot mai mare de cetățeni care se întorc de pe front sau care au devenit dependenți economic de efortul de război?
Ceban, interzis în România, a avut discurs anti-UE și a lucrat cu liderii pro-ruși Vladimir Voronin și Igor Dodon. Acum se vrea lider al opoziției pro-europene, dar există suspiciuni că preferă Moscova.
În Ucraina, Biserica autocefală și cea afiliată Moscovei își dispută parohiile românești. În conflict s-au implicat enoriași, huligani, propaganda (pro)rusă, autoritățile ucrainene și suveraniști din România.
Moțiunea de cenzură contra Comisiei n-are vreo șansă să fie adoptată, dar în urma demersului avocatului conspiraționist Gheorghe Piperea, von der Leyen e forțată să răspundă întrebărilor europarlamentarilor.
Serghei Kirienko aruncă în luptă cele mai moderne tehnici subversive pentru deraierea Chișinăului de pe cursul european.
Adolescenți și tineri ucraineni din teritoriile ocupate de Rusia au fost uciși sau condamnați la ani grei de închisoare pentru că și-au exprimat atașamentul față de Ucraina. Jurnalistele ucrainene Inna Kubai și Victoria Novikova au documentat* câteva din aceste cazuri, pe care Veridica le aduce în atenție.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
