Mii de ucraineni au protestat, în iulie, față de un proiect de lege, adoptat de Rada Supremă pe 22 iulie, prin care Biroul Național Anticorupție (NABU) și Parchetul Anticorupție (SAP) erau plasate sub control politic. Membri ai unor organizații civice, tineri activiști, jurnaliști și cetățeni obișnuiți s-au adunat în fața Parlamentului și a Administrației Prezidențiale pentru a cere stoparea unui proces perceput drept o revenire periculoasă la vechile practici ale regimurilor pro-ruse. Lovitura adusă NABU și SAP – două instituții create cu sprijinul UE – a fost percepută ca o trădare a parcursului european asumat de Ucraina după Euromaidan.
Faptul că aceste proteste au avut loc într-o țară aflată în plin război, sub lege marțială, le conferă o semnificație aparte: ele exprimă un refuz colectiv de a accepta compromiterea unei reforme fundamentale. Or, Comisia Europeană a subliniat constant, în rapoartele de monitorizare, că independența structurilor anticorupție este o condiție fundamentală pentru aderarea Ucrainei la UE. De altfel, Bruxellesul a criticat adoptarea proiectului de lege. În fața dublei presiuni, interne și externe, administrația Zelenski a fost forțată să dea înapoi, iar pe 31 iulie Rada a adoptat un nou proiect de lege, prin care a restabilit independența celor două instituții
Corupția, un flagel pe care nicio guvernare a Ucrainei nu a reușit să îl elimine
Încă de la proclamarea independenței, corupția a reprezentat una dintre marile problemele ale Ucrainei. Pe de-o parte, țara se confruntă cu așa numita corupție „mică”, cu impact zilnic asupra cetățenilor. Deși mai puțin vizibilă pentru partenerii internaționali, această formă de corupție, întâlnită și în alte state din estul Europei, alimentează neîncrederea în reforme și euroscepticismul. Pe de altă parte, există și corupția „mare”, în care apar scheme complexe de deturnare a banului public, sume mari de bani și personaje notabile din zona politică sau de afaceri; acest tip de corupție generează, uneori, scandaluri media.
Schimbările de regim și venirea periodică la putere a partidelor pro-europene, încercările repetate de reformă sau scandalurile publice nu au reușit să pună capăt corupției din Ucraina, care continuă să persiste chiar și pe fondul războiului cu Rusia.
1. Corupția „mică”: mite și „atenții” pentru vameși, medici, profesori și funcționari
Corupția de zi cu zi nu ajunge pe primele pagini ale presei internaționale, dar efectul ei este la fel de distructiv ca marile scandaluri. Ea sugrumă inițiativa civică și alimentează convingerea periculoasă că, fără mită, nu poți rezolva nici cele mai simple lucruri — de la o rețetă medicală până la înscrierea copilului la grădiniță.
Potrivit „Ukrainska Pravda", 91% dintre ucraineni consideră corupția o problemă gravă, iar două treimi cred că fenomenul s-a agravat în ultimul an. Diferența dintre experiența personală și percepția publică este alimentată, potrivit sondajelor, de prezența puternică a cazurilor de corupție în presă și pe rețelele sociale, unde domină conținutul emoțional.
Cu toate acestea, există și semnale pozitive. Tot mai mulți ucraineni adoptă o atitudine intolerantă față de corupție — peste jumătate o condamnă deschis, iar trei sferturi susțin persoanele care o denunță. Deși reformele dau rezultate modeste, progresul este vizibil. Corupția în sănătate, de exemplu, s-a redus la jumătate în ultimul deceniu. Totuși. așteptările rămân mari: opinia publică cere nu doar anchete, ci și condamnări în instanță.
Vama ucraineană, o sursă perpetuă de corupție
Jurnaliștii de investigație au documentat în repetate rânduri cum, de exemplu, inspectorii vamali ucraineni cer mită de la cetățeni. Într-o amplă investigație, publicația „Telegraf" de la Kiev arată că vama ucraineană continuă să fie una dintre principalele surse de alimentare ale economiei subterane, generând anual pierderi estimate între 8 și 11 miliarde de euro.
Printre schemele frecvente se numără subevaluarea valorii vamale, a greutății și a cantității mărfurilor, precum și modificarea caracteristicilor produselor importate. În ciuda numeroaselor reforme, sistemul rămâne profund corupt, din cauza implicării extinse a funcționarilor vamali, a forțelor de ordine și chiar a unor oficiali din ministere. Această situație nu doar că privează bugetul statului de venituri substanțiale, dar creează o serie de avantaje neloiale pentru anumite companii sau cetățeni.
Sănătatea și educația: sectoare sensibile
Corupția „mică" este prezentă și în domenii ca sănătatea și educația. Deși au fost realizate mai multe reforme, în practică mulți pacienți din Ucraina continuă să le ofere „atenții” medicilor sau profesorilor: de la flori sau ciocolată, la sume importante în numerar. Presa ucraineană a scris în ultimii ani cum unele instituții de învățământ superior practică tarife neoficiale pentru examene.
În unele spitale regionale, intervențiile chirurgicale care ar trebui acoperite de buget ajung să coste mii de euro „în plic”. Această situație este deosebit de problematică în contextul războiului, când sistemul medical este suprasolicitat, iar resursele sunt limitate. Pacienții se văd nevoiți să aleagă între a plăti „în plus” pentru servicii medicale urgente sau să aștepte în condiții precare.
Birocrația și „recunoștința"
Trebuie amintită și corupția „mică” în sistemul de obținere a unor licențe pentru afaceri, înregistrarea terenurilor sau eliberarea de documente, care a devenit un sistem al „recunoștinței”. Potrivit unui sondaj din 2024, ucrainenii se plâng cel mai des de corupție în domeniul înregistrării terenurilor și autorizării construcțiilor, unde mita este adesea solicitată direct de funcționari.
Această formă de corupție afectează în special antreprenorii mici și mijlocii, care nu acces la rețelele complexe de influență. În contextul reconstrucției post-război, această problemă devine și mai acută, deoarece riscă să blocheze investițiile și să încetinească redresarea economică.
2. Corupția „mare" și scheleții din dulapul statului ucrainean
Ucraina a fost zguduită în ultimii ani de o serie de scandaluri de corupție care au arătat cât de fragil este echilibrul dintre statul de drept și vechile rețele de influență: de la licitații trucate în apărarea națională până la mită în instanța supremă. Deși au fost create instituții precum NABU și SAP pentru a combate corupția la nivel înalt, realitatea din teren arată un progres lent, blocat frecvent de influențe politice și lipsa condamnărilor efective.
Scandalul „Ukroboronprom”: corupție în industria de apărare
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de corupție rămâne scandalul „Ukroboronprom" (întreprinderea de stat de armament) din 2019. În plină campanie electorală, jurnaliștii de la Bihus.Info au expus rețelele prin care persoane apropiate de conducerea politică au furnizat piese militare contrafăcute la prețuri umflate.
Schema a implicat contrabanda cu piese de echipament militar rusești vândute la prețuri umflate companiei de stat „Ukroboronprom”. Deși ancheta a avut un impact enorm, generând condamnarea publică a anturajului fostului președinte Petro Poroșenko, majoritatea celor implicați nu au răspuns în fața legii, ilustrând problemele sistemice din justiția ucraineană.
„Mafia imobiliară" din regiunea Kiev
Între 2021 și 2023, a ieșit la lumină dosarul „mafiei imobiliare" din regiunea Kiev, implicându-i pe fostul primar al orașului Irpin și pe arhitectul-șef al capitalei. Potrivit NABU, au fost descoperite milioane de grivne în comisioane ilegale, însă cazurile s-au blocat în justiție.
Timp de trei ani, companii apropiate de Volodimir Karpliuk, fost primar al orașului Irpin din regiunea Kiev, au obținut contracte în valoare de aproximativ 40-44 milioane de dolari pentru reconstrucția localității Borodianka, grav afectată de război. Printre beneficiari se numără firme conduse de foști colegi de partid și apropiați ai fostului edil, unele dintre ele fiind implicate anterior în scandaluri, inclusiv în atribuirea de fonduri publice către companii aparținând unor persoane decedate.
Cazul este cu atât mai revoltător cu cât fondurile vizate erau destinate reconstrucției unor zone devastate de conflict, iar deturnarea acestora întârzie serios redresarea comunităților afectate.
3. Corupție în vreme de război
Societatea ucraineană s-a mobilizat pentru a face față agresiunii la scară largă a Rusiei și a acceptat, totodată, faptul că războiul înseamnă sacrificii pentru toată lumea. Dincolo de cei care au plecat să lupte pe front sau au format rețeaua de susținere a efortului de război, au trebuit să se adapteze la conflict și milioanele de cetățeni care au fost expuși la bombardamente sau au petrecut iernile în frig și în întuneric pentru că rușii au bombardat infrastructura. Mulți au înțeles, de asemenea, că trebuie să accepte constrângeri economice și financiare. Acest lucru nu a pus însă capăt dorinței de îmbogățire cu orice preț a unor oficiali și oameni de afaceri.
Corupția în Ministerul Apărării în timpul războiului
În plin război, în 2023, NABU a dezvăluit cazuri de mare corupție în Ministerul Apărării. Potrivit detectivilor ucraineni, au fost descoperite dovezi privind achiziții supraevaluate pentru armată. De exemplu, prețul cartofilor și ouălor achiziționate erau de 5-6 ori mai mari decât cele de piață.
Deși unii funcționari și-au dat demisia, nicio condamnare reală nu a urmat. Vice-ministrul apărării, Viaceslav Șapovalov, a fost demis în urma acestor acuzații. De asemenea, au existat investigații privind achizițiile de echipament militar la prețuri supraevaluate. Aceste practici sunt deosebit de grave în contextul în care soldații de pe front au nevoie de echipament de calitate și hrană pentru a-și îndeplini misiunea.
Scandalul de la Curtea Supremă
Un mare scandal de corupție a avut loc în Ucraina în anul 2023, când președintele Curții Supreme, Vsevolod Kniazev, a fost prins în flagrant primind o mită de 2,7 milioane de dolari pentru o decizie favorabilă miliardarului Kostiantin Jevago.
Schema de corupție a implicat mai mulți protagoniști. Pe lângă Kniazev și Jevago (proprietarul grupului minier Ferrexpo, cu o avere de 1,4 miliarde USD) au fost implicați o societate de avocatură, care a făcut intermedierea, și un „grup infracțional” de judecători ai Curții Supreme. Jevago a transferat avocaților săi 2,7 milioane de dolari, din care 1,8 milioane urmau să ajungă la judecătorii Curții Supreme, iar diferența de 900.000 de dolari rămânea avocaților pentru „serviciile de intermediere”. Scopul era obținerea unei decizii favorabile pentru păstrarea controlului asupra acțiunilor unei companii miniere în litigiu.
Acest caz a șocat opinia publică prin amploarea sumei implicate și prin faptul că a ajuns până la cel mai înalt nivel al sistemului judiciar, subminând încrederea în independența justiției.
Corupția în medicina militară
Și psihiatrul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleg Druz, s-a aflat în centrul unui scandal de corupție răsunător după o investigație publicată de TSN. Jurnaliștii ucraineni au stabilit că, de la declanșarea războiului la scară largă, medicul a acumulat bunuri semnificative — milioane de dolari proprietăți, imobiliare de elită și un parc auto BMW, înregistrate pe numele soției, copiilor sau a prietenilor.
În ciuda numeroaselor suspiciuni de abuz de serviciu, Druz a continuat să dețină o funcție cheie în sistemul medicinii militare, ceea ce ridică întrebări serioase cu privire la eficiența controlului anticorupție în sectorul apărării. Acesta a mai fost prins în flagrant în 2017 primind bani, dar a continuat să dețină o funcție la nivelul medicinii militare naționale. În 2025, medicul a fost prins din nou cum lua suma de circa 10.000 USD pentru a elibera documente de scutire de mobilizare.
Alte scandaluri majore pe fondul remanierilor guvernamentale
În anul 2024, compania de stat „Centrenergo” s-a aflat în centrul unui scandal de corupție, legat de vânzarea cărbunelui și a energiei electrice la prețuri subevaluate prin intermediul unor firme fictive. Este vorba de deturnarea a zeci de milioane de euro alocate pentru reconstrucția centralelor termoelectrice strategice Zmiivska și Trypilska, foarte importante în contextul bombardamentelor zilnice asupra infrastructurii energetice ucrainene.
În 2023, compania „Avtomahistral-Pivden” s-a aflat în centrul unui scandal de corupție de proporții, legat de construcția unei conducte de apă către Krivoi Rog, după distrugerea barajului de la Kahovka. Potrivit anchetei, compania a implementat o schemă complexă de deturnare a fondurilor publice, majorând artificial prețul țevilor din polietilenă aproape de două ori. Contractul a fost atribuit fără licitație publică, iar compania a primit până la 90% din sumă sub formă de avans.
În perioada 2023 – 2024, în urma unor scandaluri de corupție dezvăluite fie prin anchetele presei, fie în urma intervențiilor NABU, mai mulți oficiali de rang înalt au fost demiși, printre ei numărându-se cinci guvernatori regionali și patru viceminiștri — inclusiv din domeniile apărării, politicii sociale și dezvoltării teritoriale. Unul dintre guvernatori a fost acuzat că a atribuit contracte pentru reparații de drumuri, în valoare de zeci de milioane de euro, unei companii fondate de iubita sa.
Toate aceste dosare au un element comun: amânări repetate ale proceselor, presiuni exercitate asupra anchetatorilor și o cultură a impunității care persistă la cel mai înalt nivel al statului. Atât timp cât sistemul judiciar nu va deveni cu adevărat independent, corupția la nivel înalt va rămâne o problemă cronică a statului ucrainean.
Ucrainenii au sacrificat prea multe pentru integrarea europeană ca să o rateze din cauza corupției
Protestele din iulie 2025, desfășurate pe timp de război, nu sunt un episod izolat al nemulțumirii sociale, ci expresia unui conflict intern profund: confruntarea dintre vechea cultură a impunității și aspirația reală a societății către un stat de drept. Miza acestor proteste nu a fost doar apărarea unor instituții precum NABU sau SAP, ci confirmarea direcției europene a Ucrainei în perioada post-Maidan.
Paradoxul ucrainean devine tot mai evident: în timp ce țara luptă cu o agresiune externă brutală, riscă să piardă pe frontul intern din cauza corupției sistemice. Războiul nu a suspendat practicile corupte — dimpotrivă, în multe cazuri, le-a oferit un nou context de manifestare, cu bugete de reconstrucție uriașe, proceduri de achiziții grăbite și o suprasolicitare instituțională care a creat breșe juridice.
Furia publică din iulie 2025 vine, de fapt, din acumularea unei frustrări colective față de lentoarea reformelor și față de lipsa pedepselor reale în marile dosare de corupție. În ochii cetățenilor, sacrificiile de pe front – pierderi de vieți, distrugeri, suferințe – sunt profund incompatibile cu imaginea unor oficiali corupți care golesc fondurile destinate reconstrucției sau apărării.
Protestele au reactivat un nucleu activ al societății civile și au reamintit că integrarea europeană nu se reduce la documente și negocieri diplomatice, ci presupune o ruptură clară de trecutul corupt și clientelar. În acest sens, lupta anticorupție nu mai este un „lux” rezervat vremurilor de pace, ci o condiție de supraviețuire a statului ucrainean.
Merită amintit, în acest context, că Maidanul s-a declanșat tocmai din dorința de integrare europeană, după ce, la presiunile Rusiei, regimul Ianukovici a renunțat să mai semneze Acordul de asociere la Uniunea Europeană. Protestul s-a încheiat odată cu fuga lui Ianukovici și venirea pro-europenilor la putere, iar acela a fost momentul în care Putin a decis să invadeze Ucraina, inițial în Crimeea și în Donbas.
