De câțiva ani, migranții, majoritatea din Orientul Mijlociu, sunt împinși cu forța din Belarus în Letonia. Știrile despre astfel de cazuri au ajuns practic la ordinea zilei, pierzându-și parțial importanța. Este de așteptat însă ca această formă de război hibrid să rămână relevantă, iar presiunea asupra Letoniei să nu se diminueze.
Criza migranților, parte a războiului hibrid purtat de Belarus (și Rusia) împotriva UE
În august 2020, liderul longeviv al Belarusului, Alexandr Lukașenko, care se află la putere din 1994, a fost proclamat (din nou) câștigător al alegerilor prezidențiale. Occidentul și opoziția au susținut că alegerile au fost trucate, aceasta din urmă declarând că adevărata câștigătoare a fost Svetlana Tihanovskaia.
Au existat rapoarte conform cărora Tihanovskaia ar fi câștigat primul tur al alegerilor, obținând 56% din voturi, față de 34% în favoarea lui Lukașenko.
Cu toate acestea, Comisia Electorală Centrală a anunțat că Lukașenko și-a învins principalul adversar cu 80% din voturi, față de 9,9% obținute de Țihanovskaia.
Alături de alte țări, Letonia a criticat desfășurarea alegerilor, a denunțat încălcări ale legislației electorale și reprimarea violentă a protestelor care au izbucnit în urma scrutinului. Lukașenko a amenințat că Belarusul nu va mai împiedica imigranții să treacă granița cu țările Uniunii Europene cu care Belarus are granițe comune – Polonia, Lituania și Letonia. Iar la scurt timp după ce a făcut anunțul, liderul de la Minsk și-a pus amenințările în aplicare. În vara anului 2021, autoritățile din Polonia, Lituania și Letonia au acuzat Belarus că a transferat cu bună știință imigranți la Minsk iar apoi a făcut demersuri ca aceștia să poată intra în Statele Baltice și în Polonia. UE a subliniat că acțiunile Belarusului și ale serviciilor sale speciale reprezintă o formă de război hibrid. Lukașenko a mers chiar mai departe decât a permite pur și simplu imigranților să tranziteze Belarusul - i-a încurajat să vină și chiar a creat noi rute de zbor pentru a-i aduce din Orientul Mijlociu.
Politica Minskului a fost rapid denunțată ca o formă de război hibrid, care de 5 ani continuă cu diferite grade de intensitate.
În timpul vizitei în Letonia din 2025, Țihanovskaia a recunoscut că migrația este un instrument eficient pentru a menține țările vecine sub tensiune. În opinia sa, migrația ar putea chiar crește, deoarece este o modalitate de a pune presiune pe UE.
Belarus nu este singură în acest război hibrid pe care îl poartă împotriva UE. Mulți suspectează că războiul a fost instigat de Rusia, care este interesată să distragă atenția de la războiul din Ucraina. Luptându-se cu problemele generate de migrație, Polonia și Statele Baltice vor dispune de mai puține resurse pentru a ajuta Kievul. De asemenea, ele pot vedea ce riscă dacă politicile lor nu convin Moscovei. Este demn de remarcat faptul că Rusia însăși a fost responsabilă pentru un „test de stres” privind migrația împotriva Finlandei, care a atras mânia Moscovei după ce a luat decizia de a abandona statutul de neutralitate și de a se alătura NATO.
Un obiectiv comun pentru Belarus și Rusia: presiunea pe termen lung exercitată de imigranți asupra frontierelor și societății UE
În urma creșterii activității imigranților după alegerile prezidențiale din Belarus, presiunea a scăzut treptat în anii următori, potrivit reprezentantei Gărzii de Frontieră de Stat, Kristīne Pētersone. De exemplu, în 2023, au existat aproape 14.000 de încercări de trecere a frontierei, față de puțin peste 5.000 în 2024.
Cercetătorul de la Centrul pentru Studii Politice Est-Europene, Armands Astukevičs, a declarat pentru Veridica că presiunea exercitată de imigranți a devenit o măsură de „menținere în formă” pentru Gărzia de Frontieră Letonă și alte servicii. „Ne-am adaptat la războiul hibrid. Au existat diferite faze: a existat șocul inițial, când am avut fluxuri mari de imigranți (...), dar acum este altceva”.
Acest „altceva” este o presiune constantă – pe de o parte, asupra instituțiilor letone, începând cu responsabilii de securitatea frontierelor și migrație. Pe de altă parte, există o presiune psihologică asupra societății letone în ansamblu, iar aceasta provine din problema morală dacă este corect să refuzi persoanele care încearcă să ajungă în Europa în căutarea unei vieți mai bune sau, în unele cazuri, în căutarea unui spațiu sigur unde să-și poată continua viața. Unele grupuri mici de activiști cer ca tot mulți oameni să fie lăsați să intre în Letonia sau cel puțin să nu fie întorși din drum, înapoi în Belarus, forțându-i astfel să trăiască în pădurile din Letonia și Belarus timp de săptămâni sau chiar luni de zile. Aici trebuie să ne amintim de cazul activistei și antropoloagei Ieva Raubiško, acuzată că a ajutat persoane să treacă frontiera în mod ilegal. În prezent, este în desfășurare un proces unde este examinată acuzația Gărzii de Frontieră de Stat împotriva lui Raubiško. Ea a subliniat că Letonia trebuie să respecte mai mult drepturile omului și respinge acuzațiile ce i se aduc.
Armands Astukevičs consideră că Belarus și partenerul său, Rusia, mizează pe crearea unei dileme morale. Drepturile omului se află în centrul valorilor UE și, prin urmare, problema gestionării migrației a fost întotdeauna una dificilă pentru liderii europeni, prinși între valorile care necesită deschidere și presiunile sociale interne care alimentează ascensiunea partidelor populiste și de extremă dreaptă, care nu au doar o agendă anti-migrație, ci și una anti-UE. Această presiune a dus deja la politici migraționiste mai stricte. Cu toate acestea, în același timp, europenii nu renunță la valorile lor și de aceea încearcă să facă diferența între imigranți și refugiați. Astukevičs consideră că această diferență se aplică și în cazul celor împinși cu forța de Belarus la granița Letoniei: „Nu putem să-i catalogăm refugiați, deoarece sunt oameni care adesea nu sunt în pericol”, subliniază el.
Războiul hibrid, strâns legat de războiul din Ucraina
Anul acesta, numărul tentativelor de a trece granița în mod ilegal a crescut din nou. De exemplu, în aprilie și mai, 1.500-2.000 de persoane au încercat să treacă granița în fiecare lună. Anul acesta, până la 23 iulie, 7.519 imigranți au fost împiedicați să treacă granița. Imigranții care încearcă să treacă granița dintre Belarus și Rusia au devenit, de asemenea, mai agresivi - sunt înarmați cu foarfece pentru tăierea gardului de sârmă, precum și cu pietre pe care le aruncă asupra polițiștilor de frontieră. Anul acesta, a fost înregistrat și un atac asupra unui polițist de frontieră. Au existat cazuri în care a fost necesar un foc de avertisment în aer.
Atât Pētersone, cât și Astukevičs consideră că fluxul de imigranți nu va scădea în viitorul apropiat. Pētersone subliniază că numărul imigranților crește în momentele în care Letonia ia o decizie nefavorabilă cu privire la Belarus. Nu este clar când s-ar putea încheia această operațiune hibridă, deoarece soluția este una politică. Prin urmare, Poliția de Frontieră, împreună cu armata letonă și polițiștii de frontieră lituanieni și estoni, pregătește și alte intervenții pe termen lung.
Astukevičs consideră că operațiunea va continua atât timp cât războiul din Ucraina continuă. „Atâta timp cât războiul continuă, operațiunea va continua la rândul ei”, subliniază el.
