Înlocuirea lui Denis Șmihal cu Iulia Sviridenko e văzută de analiști drept o cosmetizare menită să aplaneze nemulțumirile populației și să consolideze puterea administrației prezidențiale. Kievul spune că în urma remanierii va fi impulsionată industria de armament.
O cosmetizare a guvernului menită să aplaneze nemulțumirile și oboseala de război
Șmihal și-a dat demisia după ce președintele Zelenski a anunțat că funcția de prim-ministru va fi preluată de Iulia Sviridenko, prim-vicepremier și ministrul Economiei.
„Timp de peste patru ani, împreună cu echipa noastră, am reușit să menținem stabilitatea economică și financiară a statului în cele mai dificile condiții. Am trecut prin pandemie, am rezistat în timpul invaziei la scară largă și am început reconstrucția. Astăzi, este nevoie de o reînnoire a echipei guvernamentale”, a afirmat Denis Șmihal în mesajul său de rămas-bun. Presa ucraineană a scris că Șmihal – cel mai longeviv prim-ministru al Ucrainei din perioada post-Maidan, aflat în funcție din martie 2020 – rămâne în guvern, unde va prelua funcția de ministru al Apărării, obiectivul său fiind impulsionarea industriei din domeniu.
Ultima mare remaniere guvernamentală a avut loc în septembrie 2023, când ministrul Apărării Oleksii Reznikov a fost înlocuit, după cum declara atunci Zelenski, pentru că „ministerul are nevoie de noi abordări și noi moduri de interacțiune cu armata și cu societatea”.
Schimbările actuale urmează același tipar: un guvern „de criză” trebuie să devină un guvern „de transformare”, în condițiile în care Ucraina se confruntă atât cu presiuni militare, cât și cu așteptări crescânde din partea societății și a partenerilor internaționali, mai ales pe fondul reformelor solicitate de UE.
Ca și în 2023, Administrația Prezidențială de la Kiev, care beneficiază de cea mai largă susținere parlamentară (grupul „Slujitorul poporului” deține peste 50% dintre mandatele parlamentare), recurge la remanieri guvernamentale pentru a oferi societății noi speranțe, necesare diminuării oboselii provocate de război. Aceasta este, totodată, o metodă de a simula/a substitui procesul electoral, imposibil de realizat în contextul actual al conflictului armat.
Prin această strategie, conducerea statului ucrainean încearcă totodată să tempereze nemulțumirile în creștere, generate atât de epuizarea generalizată cauzată de conflict, cât și de problemele economice și sociale cronicizate.
Iulia Sviridenko, o apropiată a „eminenței cenușii” a Ucrainei
Iulia Sviridenko este descrisă drept o profesionistă care „nu întreabă de ce, ci doar când trebuie făcut”, ceea ce o face extrem de convenabilă pentru o echipă prezidențială ce urmărește un control deplin asupra executivului în contextul războiului.
Și-a început cariera în administrația din regiunea Cernihiv, de unde provine, în perioada președinției lui Petro Poroșenko, dar pasul în politica mare l-a făcut după ce a fost co-optată în Administrația Prezidențială, unde a ajuns adjunctă a șefului acesteia, Andrii Iermak. La președinție, Sviridneko a fost responsabilă de politicile economice, atragerea investițiilor și relația cu mediul de afaceri, și a reușit să câștige atât încrederea șefului ei direct, cât și pe cea a președintelui Volodimir Zelenski.
Și după ce s-a mutat la guvern, Iulia Sviridenko a rămas apropiată de președinție, așa că numirea sa în fruntea executivului este văzută drept o extindere a influenței lui Volodimir Zelenski și Andrii Iermak, care este văzut de mulți jurnaliști și analiști ca o eminență cenușie a Ucrainei.
De altfel, deputata ucraineană Mariana Bezuhla a numit-o deschis pe Sviridenko „eleva” lui Andrii Iermak, iar după anunțul președintelui de a o numi premier, a scris pe Telegram că „Iermak s-a temut să accepte o funcție care l-ar fi instituționalizat și s-a ascuns în spatele unei femei”.
„Oricum, premierul de facto va fi Andrii Borisovici [Iermak ]...”, a scris Mariana Bezuhla, după ce de ani buni, Iermak a fost numit în presa de la Kiev președinte de facto al Ucrainei.
Politologul Igor Reiterovici consideră că numirea Iuliei Sviridenko face parte dintr-o strategie a administrației Zelenski de a prelua controlul total asupra ramurii executive a puterii. Dacă până acum guvernul era influențat de mai multe grupuri, în viitor acesta ar putea fi dominat de unul singur, apropiat de Andrii Iermak.
Această percepție se regăsește și la publicul larg, care s-a grăbit să ironizeze remanierea – percepută ca pur cosmetică – pe rețelele de socializare.
Unul dintre cele mai virale colaje îl prezintă pe „vechiul guvern” și „noul guvern” într-o parodie cu păpușile Muppets, așezate identic în decorul oficial al Radei Supreme. Singura diferență: ordinea în care apar. Mesajul transmis este clar — în ciuda rotirii personajelor, structura și esența conducerii rămân aceleași.
O altă imagine suprapune chipul lui Andrii Iermak peste fețele tuturor oficialilor dintr-o fotografie de grup. De la miniștri și consilieri până la lideri regionali, toți devin „Iermak”. Ironia vizuală subliniază percepția tot mai prezentă în spațiul public că puterea reală s-a concentrat în jurul acestui personaj-cheie din anturajul lui Zelenski. Acest val de umor digital devine astfel un barometru al neîncrederii: o reacție spontană a societății la impresia că, dincolo de decoruri și titulaturi, mecanismele reale ale deciziei politice rămân neschimbate.
Programul noului guvern: apărare, stabilitate socială și reforme economice
Publicația Liga.net scrie că Zelenski a avut o discuție cu Iulia Sviridenko și vice-premierul Mihailo Fedorov, stabilind prioritățile programului de guvernare. Dezvoltarea capacităților naționale de producție a armelor este una dintre direcțiile strategice ale Cabinetului de Miniștri, Ucraina urmând să devină tot mai puțin dependentă de ajutorul extern în contextul războiului de uzură.
Noul guvern trebuie să achiziționeze și să producă toate tipurile necesare de drone, pentru a răspunde cerințelor armatei și pentru a crește eficiența operațională pe front. Acest obiectiv presupune integrarea dronelor în strategia militară națională.
Executivul va avea ca sarcină și reducerea birocrației și a reglementărilor excesive, în vederea stimulării mediului de afaceri și a investițiilor. Este vorba despre o „derugulare semnificativă”, care să permită o relansare economică într-un context extrem de dificil. Noul Guvern trebuie să asigure continuitatea și eficiența programelor de asistență socială, în special în contextul costurilor sociale crescute ale războiului. Zelenski a precizat că, împreună cu Sviridenko și Fedorov, a stabilit indicatori concreți pentru primele șase luni de activitate ale noului Cabinet, punând accent pe eficiență și rezultate rapide.
În sfârșit, pe agenda ar fi și consolidarea relațiilor cu Statele Unite. Iulia Sviridenko ar fi agreată de americani, și ar fi fost implicată în refacerea relației cu Washingtonul după tensiunile care au marcat primele luni ale președinției Trump. Sviridenko a fost implicată, totodată, în negocierea acordului care prevede exploatarea resurselor minerale strategice ale Ucrainei de către Statele Unite.
Guvernul Sviridenko, o extensie a Administrației Prezidențiale
În acest moment, guvernul Sviridenko se conturează mai degrabă ca o extensie tehnocratică a Administrației Prezidențiale, decât ca un executiv cu o autonomie reală. Deși prioritățile noului cabinet includ obiective ambițioase – creșterea producției de armament, digitalizarea infrastructurii de apărare și relansarea economică – acestea par mai degrabă să reflecte o agendă gestionată de un cerc restrâns de influență din jurul președintelui Zelenski și al consilierului său-cheie, Andrii Iermak.
În absența unui control parlamentar real și a unei competiții politice autentice, reformele, inclusiv cele necesare pentru apropierea de UE, riscă să rămână simple măsuri administrative, fără un impact structural asupra statului sau economiei. Este absolut necesară implicarea partenerilor internaționali pentru a stimula reformele și schimbările reale.
Pe acest fundal, remanierile capătă o dublă funcție simbolică: pe de o parte, ele oferă un răspuns formal la așteptările partenerilor internaționali și ale opiniei publice interne, care cer eficiență și transparență; pe de altă parte, ele funcționează ca o reconfirmare a controlului exercitat de președinție asupra pârghiilor executive.
Înlocuirea premierului Denis Șmihal cu Iulia Sviridenko nu semnalează o schimbare reală de direcție, ci mai degrabă o reconsolidare a puterii în mâinile administrației Zelenski, într-un context marcat de o presiune constantă a invaziei ruse și de o oboseală de război în creștere.
