Joe Biden și Xi Jinping au căzut de acord, printre altele, să stabilească o linie directă de contact. E un pas înainte în relația bilaterală, după ani de tensiuni.
După ani de tensiuni, în relația SUA – China apar semne de dezgheț
Acum doi ani, înainte ca Putin sa invadeze Ucraina, scriam în Veridica despre relația China-Rusia care dădea fiori, mai ales la Washington, cu privire la o invazie simultană Ucraina-Taiwan. Chinezii însă nu s-au grăbit. Au apăsat pe retorica naționalistă, pe alocuri și belicoasă, în raport cu Occidentul, dar Beijingul lui Xi Jinping nu a făcut, deocamdată, nici un gest concret spre Taiwan.
Acum 9 luni, un obiect zburător ciudat scruta cerul Americii. Era de fapt un balon de spionaj chinez care în căderea sa, după ce a fost țintit de armata americană, a dus la pământ cu el relația Washingtonului cu Beijingul, și așa șubredă.
În urmă cu aproape un an când liderul de la Casa Albă se întâlnea cu omologul său chinez în marja summitului G20 din Bali, relația Beijing Washington era cam la fel. Circumstanțele și perspectivele diferă acum și poate că asta a dus la poziții publice ceva mai moderate. Acest lucru a fost vizibil, de altfel, în schimbarea de ton a presei chineze înainte de întâlnirea de la San Francisco, dar și în reacția Beijingului după ce Joe Biden a reiterat că îl consideră pe Xi un dictator. Comentariul liderului american a fost cenzurat pentru publicul chinez, iar ministerul de externe de la Beijing a criticat declarația, fără a-l menționa însă pe Biden, și a transmis prin purtătorul de cuvânt că vor exista întotdeauna persoane – dar nu a precizat cine sunt – care vor încerca să deterioreze relațiile chinezo-americane, însă acestea nu vor avea succes.
Problemele economice forțează China să fie mai atentă cu SUA, unul din principalii săi parteneri economici
Întrevederea din 15 noiembrie a fost pregătită din timp, a fost precedată de întâlniri ale unor înalți oficiali ai administrației Biden încă de astă vară și nu este deloc de neglijat vizita de luna trecută a celui mai înalt oficial al politicii externe chineze la Washington.
De ambele părți, pretențiile, cel puțin la nivel declarativ, sunt mari. În pregătirea întâlnirii de la San Francisco, China a pus pe masă mai multe linii roșii printre care se numără Taiwan, democrația și drepturile omului. Când s-a întâlnit cu Biden, Xi nu a uitat de Taiwan și i-a transmis lui un mesaj ambiguu, care poate fi citit atât ca o asigurare că nu va izbucni un război cât și ca o amenințare că răbdarea Beijingului are limite: „pacea e bună, dar la un moment dat trebuie să ajungem la o reglementare generală. Xi le-a cerut, totodată, americanilor să nu îi mai livreze arme Taiwanului și să sprijine „reunificarea” cu acesta.
Dar este în măsură oare China să bată cu pumnul în masă acum când economia sa înregistrează o încetinire fără precedent? Numai anul acesta, investițiile străine directe au scăzut cu 11.8 miliarde de dolari, cea mai mare pierdere din ultimii 20 de ani, iar șomajul în rândul tinerilor depășea 21 de procente în luna iunie. O înghețare a relațiilor cu SUA, care se numără printre partenerii de top ai Beijingului, cu schimburi comerciale de peste 750 de miliarde de dolari, ar bulversa și mai mult economia chineză.
Problemele economice survin în contextul în care Xi este în plin proces de ”curățenie” în propria-i ogradă pe principiul „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Mă refer desigur aici la miniștrii de externe și cel al apărării. Ambii au fost demiși anul acesta, iar portofoiile lor au rămas vacante până la această oră. Pe fostul premier, Li Keqiang, care între timp a și murit la vârsta de 68 de ani, l-a îndepărtat încă de la congres. Ministrul de externe a fost demis în vară in urma unei afaceri amoroase. Qin Gang a fost acuzat că ar fi avut o relație extraconjugală când era ambasador în SUA. Din iulie, însă, de când acesta a fost înlăturat de la vârful diplomației chineze nu se mai știe nimic de el. Pentru demiterea ministrului apărării, guvernul de la Beijing nici nu s-a mai obosit să dea vreo explicație.
China vrea o nouă ordine mondială în care să joace rolul de salvator, dar nu poate gestiona o criză la propria sa graniță
Pe lângă problemele economice și politice amintite, care nu sunt deloc de neglijat, Xi Jinping mai are pe cap acum și mișcărie rebele de la granița cu Myanmar. În urma loviturii de stat de acum doi ani, când a fost îndepărtată de la putere Aung Sang Suu Kyi, țara vecină Chinei este condusă de o juntă militară care însă a pierdut controlul asupra unui oraș strategic de la granița cu China. În statul Shan au avut loc lupte violente. Este vorba despre o regiune prin care ar trebui să treacă un tren de mare viteză în cadrul ințiativei chineze „Un drum, o centură”. Apelurile Beijingului la încetarea focului au rămas fără ecou. Vorbim deja despre zeci de mii de refugiati din bătaia puștii. Să nu uităm că prin aceeași regiune trec conductele de petrol și gaze dintre cele două state. Alianța Trei Frății, una dintre cele mai puternice alianțe etnice armate din Myanmar, este la originea atacului coordonat asupra mai multor avanposturi militare din statul Shan de nord, care se află la granița de est a țării cu China, și a capturat orașul de graniță Chin Shwe Haw. Motivul? Apărarea teritoriului împotriva incursiunilor militare din Myanmar, eradicarea „dictaturii militare opresive” și combaterea fraudei online de-a lungul graniței.
Încă de acum doi ani, Beijingul a sprijinit indirect lovitura de stat de la Naypyidaw. De exemplu, China, care are drept de veto în Consiliul de securitate al Națiunilor Unite, a blocat o rezoluție care condamna lovitura de stat din 2021. Beijingul spunea atunci că sacțiunile sau presiunile internaționale nu vor face decât să înrăutățească situația din Myanmar. Dar nu e un secret pentru nimeni că Beijingul a jucat mult timp un rol important în a proteja această țara din sud-estul Asiei de influența occidentală. Pentru China, Myanmar este un spațiu strategic pentru economie. Alături de Rusia, China a protejat în repetate rânduri Myanmarul de criticile ONU cu privire la represiunea militară împotriva minorității musulmane Rohigya.
Xi Jinping vorbește apăsat de o nouă ordine mondială în care China să aibă un cuvânt de spus. A mediat un acord între Arabia Saudită și Iran. În privința Ucrainei, ar înclina mai mult spre postura de mediator și poate că în aceeași logică nu face un pas decisiv în Myanmar. În noua arhitectură mondială gândită la Beijing, China este plăsmuită ca salvatorul universal cu soluții pacifiste la orice probleme. Se trece, desigur, sub tăcere, ce reprezintă, cu adevărat, acest „salvator” universal: un regim autocrat care se bazează pe instrumente cunoscute celor care au trăit într-un regim comunist, adică supravegherea excesivă, cenzura sau represiunea politică.
O relație bună cu China îi poate ajuta pe americani să gestioneze mai bine crizele din Ucraina și Orientul Mijlociu
De cealaltă parte, 2024 este un an electoral pentru Joe Biden și China se profilează ca temă electorală. Prin urmare, liderul de la Casa Albă nu ar avea de ce să își schimbe discursul față de Beijing fie că e vorba de controale suplimentare asupra vânzării de produse tehnologice din SUA, de sprijin pentru Taiwan sau de critici la adresa Chinei privind drepturile omului. În același timp, totuși, publicul american nu dorește un conflict deschis cu China; 78% dintre americani consideră că evitarea unui război cu China este „foarte importantă”. Prin urmare angajamentul de a menține linii deschise de comunicare și stabilitate în relația SUA-China. Și în aceeași cheie, un sondaj realizat de un think tank american în 24 de țări relevă că liderul american câștigă „bătălia” cu Xi pentru opinia publică.
De la ultima vizita a lui Xi în SUA, acum 6 ani, încrederea Washingtonului în liderul de la Beijing a scăzut constant și o relație atât de strânsă a lui Xi cu Vladimir Putin, tensiunile legate de Taiwan și Marea Chinei de Sud, precum și criza balonului spion nu au contribuit întocmai la recâștigarea ei. Pe de altă parte, și Statele Unite au nevoie de o relație bună cu China. Americanii sunt deja angrenați în gestionarea a două crize, în Ucraina și Orientul Mijlociu, și e clar că nu au nevoie de noi dureri de cap în Asia. În plus, China China contează și în cele două crize amintite. Până acum, sprijinul său pentru Rusia în contextul războiului din Ucraina a fost mai degrabă politic, ba chiar s-ar putea ca Xi să îl fi temperat pe Putin, punându-i clar în vedere să nu recurgă la arme nucleare; dacă Beijingul ar decide însă, de pildă, să livreze masiv arme Rusiei, acest lucru ar putea să îi creeze probleme serioase Ucrainei. În Orientul Mijlociu, China are o relație bună cu Iranul, iar la San Francisco Biden chiar i-a cerut lui Xi să își folosească influența pentru a convinge Teheranul să nu lanseze, prin forțele sale proxy, atacuri împotriva obiectivelor americane din regiune – vizate, deja, de zeci de tiruri în Irak și Siria.
Stabilirea unei linii de comunicare, principalul câștig al întâlnirii Biden – Xi
Prezența lui Xi Jinping în SUA și întâlnirea sa cu Joe Biden arată clar că Beijingul este dispus să reîncălzească până la un nivel acceptabil pentru ambele părți relația cu Washingtonul. Este o atitudine care e oglindită de dorința Washingtonului de a avea un dialog cu China, măcar pentru a preveni – cum a și zis, de altfel, Joe Biden – transformarea competiției între cele două puteri într-un conflict. Este relevant că, în cadrul întrevederii, s-a căzut de acord să fie reluate comunicațiile pe linie militară, tăiate de Beijing după ce Nancy Pelosi, pe atunci președinte al Camerei Reprezentanților, a vizitat Taiwanul, în august anul trecut. La fel, decizia de a stabili o linie directă Biden – Xi este una importantă. Pentru publicul american, confruntat cu o epidemie mortală a dependenței de opioide, contează și acordul privind reducerea producției de fentanil.
Nimeni nu se aștepta la rezultate spectaculoase în urma întâlnirii de la San Francisco. A fost poate, mai mult, o tatonare, de ambele părți. Până vom afla mai multe despre dedesubturile acestui summit, cel mai important pas a fost sintetizat de Nicholas Burns, ambasadorul SUA în China: „Cred că am făcut progrese în stabilirea comunicării la nivel de lidership, ceea ce acum un an nu exista”.
