Comisia Europeană ar putea recomanda, în această toamnă, inițierea negocierilor de aderare la UE pentru Republica Moldova și Ucraina, negocieri care să înceapă fie la sfârșitul acestui an, fie la începutul anului viitor. Pentru ca aceste negocieri să fie deschise, Chișinăul ar trebui să facă cât mai mult pentru a realiza condițiile pe care Bruxelles-ul le-a pus în iunie anul trecut, odată cu obținerea de către Republica Moldova a statutului de stat candidat la UE. Printre aceste condiții se numără reforma justiției, combaterea corupției și crimei organizate, deoligarhizarea. Acțiunile întreprinse de autoritățile de la Chișinău, în special în ceea ce privește reforma justiției, s-au ciocnit însă de opoziția acerbă a judecătorilor. Majoritatea magistraților par să boicoteze actuala puterie, or fără o evoluție clară a reformei justiției Chișinăului îi va veni foarte greu să obțină deschiderea negocierilor de aderare la UE.
Actuala putere de la Chișinău, decisă să epureze justiția de judecători corupți
Despre reformarea justiției din Republica Moldova se vorbește de mai mulți ani. Până de curând însă, toate schimbările din acest domeniu par să se fi redus la acțiuni de cosmetizare care nu i-au deranjat prea tare pe cei din sistemul judecătoresc.
Actuala putere de la Chișinău, în frunte cu președintele Maia Sandu, a recurs însă la acțiuni radicale pentru a epura sistemul de judecători corupți. De altfel, combaterea corupției, inclusiv printre magistrați, a fost una din promisiunile electorale ale Maiei Sandu, dar și ale Partidului Acțiune și Solidaritate care o susține.
În acest scop a fost instituită Comisia Pre-Vetting, adică o comisie de verificare, în primul rând, a integrității judecătorilor și procurorilor ce aspiră la funcții în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Consiliul Superior al Procurorilor (CSP). Această comisie este formată din experți din Republica Moldova și din străinătate care analizează și stabilesc dacă aspiranții la funcții în CSM și CSP „au avut un comportament compatibil cu etica profesională pe parcursul activității, dacă au adoptat sau nu acte arbitrare, dacă au admis conflicte de interese, dacă au declarat în mod corespunzător averea și dacă această avere corespunde cu veniturile lor”.
Majoritatea magistraților, critici față de actuala putere și față de reforma justiției
Comisia Pre-Vetting pare să fi stârnit „cuibul de viespi” din magistratură. Reacția sistemului judecătoresc la rezultatele verificărilor realizate de către această comisie a fost extrem de vehementă, în special, după ce s-a constat că foarte mulți dintre cei care ani de-a rândul au deținut funcții cheie în magistratură, nu au reușit să treacă testul de integritate.
Pentru a opri reforma în justiție, judecătorii au încercat întâi de toate să blocheze activitatea CSM și a Curții Supreme de Justiție. Mai mulți magistrați cu funcții de răspundere în CSM, Curtea Supremă de Justiție, curțile de apel sau instanțele raionale au demisionat pe parcursul lunii februarie, păstrându-și însă calitatea de judecător.
Astfel, CSM și Curtea Supremă de Justiție au ajuns să nu mai poată funcționa din cauză unui număr prea mic de membri rămași în funcție.
Pe acest fundal, la 17 martie a fost convocată Adunarea Generală a Judecătorilor, organul de autoadministrare a magistraților, după o pauză de patru ani (deși, în mod obligatoriu, ar fi trebuit să se convoace anual). Adunarea urma să aleagă patru membri permanenți în CSM dintre judecători, din numărul total de cinci care au primit acceptul Comisiei Pre-Vetting.
Nu i-a ales pe motiv că acest lucru ar fi putut leza drepturile celor care nu au obținut votul comisiei, dar care au contestat decizia acesteia în instanță și ar putea avea câștig de cauză. Formal, Adunarea Generală a Judecătorilor a luat o pauză până pe 28 aprilie, fără să adopte vreo decizie concretă.
La ședința din 17 martie, mai mulți judecători s-au concentrat mai degrabă pe a critica actuala putre și a o acuza de ingerințe în activitatea sistemului judecătoresc, decât pe a debloca situația din justiție. A existat și o minoritate care a încercat să-și convingă colegii să facă tot posibilul pentru a mișca lucrurile din loc. Fără succes, însă.
Unul dintre fruntașii judecătorilor care se opun reformelor inițiate de actuala putere, Anatolie Țurcan, a declarat, în contextul acestor evenimente, că procedura de pre-vetting este lipsită de credibilitate și că reforma justiției ar fi viciată în esență. Anatolie Țurcan, se numără de altfel printre cei care au picat testul de integritate la Comisia Pre-Vetting și a și pierdut la Curtea Supremă de Justiție procesul cu această comisie.
Maia Sandu: scopul unor judecători este „să compromită justiția”
După ce a devenit clar că sistemul judecătoresc se va împotrivi pe toate căile oricărei reforme care să-i atingă interesele, președintele Maia Sandu a convocat de urgență Consiliul Suprem de Securitate, în legătură cu ceea ce ea a numit „situația critică și excepțională din justiție”.
La încheierea ședinței Consiului, Maia Sandu a declarat că justiția a fost sechestrată de unii judecători care „au lăsat criminali în liberate, au permis ca /.../ furtul a peste un miliard de dolari din băncile din Republica Moldova să rămână nepedepsit sau au invalidat alegeri democratice”. Ea a subliniat că unii dintre judecători au decis să blocheze toate procesele din sistem și să pună piedici schimbărilor din justiție.
„Tot ce au reușit să arate judecătorii în această Adunare este că justiția a putrezit și nu-și dorește sau nu poate să se trateze. Unii judecători au demonstrat că scopul lor nu este să facă justiție, ci să compromită justiția”, a spus Maia Sandu.
În același timp, ea a formulat o serie de recomandări către instituțiile statului.
„Prima recomandare se referă la accelerarea creării CSM. CSM urmează să fie funcțional în timp de 30 de zile [până la 20 aprilie], nu mai târziu. Parlamentul va numi membri non-judecători care au trecut evaluarea Comisiei Pre-Vetting și din acești membri se va crea CSM și va funcționa indiferent de ce decid judecătorii”, a precizat Maia Sandu.
Parlamentul nu a așteptat data de 20 aprilie, ci a votat imediat trei membri noi în CSM dintre non-judecători, astfel încât CSM a avut prima sa ședință în nouă componență la 4 aprilie. CSM are în prezent doar patru membri dintr-un total de 12, cât ar trebui, însă poate să funcționeze după ce Parlamentul a redus cvorumul de la două treimi din numărul de membri (ceea ce ar însemna 8) la 2/3 din numărul celor care și-au ocupat deja pozițiile în acest organism.
Aparent, rolul acestui CSM în componență redusă este de a debloca situația la care s-a ajuns în justiție, în particular din cauza opoziției celei mai mari părți a judecătorilor. O recunoaște și președinta Comisiei juridice din Parlamentul de la Chișinău, Olesea Stamate. Ea a menționat că membrii CSM din rândul societății civile nu vor lua decizii ce vizează activitatea judecătorilor, dar vor putea iniția concursul pentru funcția de membru al Curții Supreme de Justiție, de exemplu. Sau, în cazul unui număr prea mare de demisii care să blocheze activitatea acestei instanțe, ar putea transfera judecători de la alte instanțe pentru a activa provizoriu în componența ei.
O justiție a comuniștilor și oligarhilor-infractori
Autoritățile par hotărâte să promoveze reforma justiției fără ezitări, pentru că doar în acest fel poate fi asigurată apropierea de Uniunea Europeană și, în cazul unei decizii favorabile, deschise negocierile de aderare.
Reforma e cu atât mai necesară cu cât situația din justiția din Republica Moldova pare să fi ajuns într-un punct critic.
Problemele grave au apărut cu mulți ani în urmă, la începutul anilor 2000, pe timpul guvernării comuniste conduse de Vladimir Voronin. Acesta a reușit să-și subordoneze o bună parte din judecători, astfel încât aceștia să ia decizii favorabile regimului, lăsându-i în schimb să-și vadă de intersele lor. Apogeul corupției în justiție pare să fi fost atins pe timpul controversatului oligarh/om politic Vlad Plahotniuc, care a reușit să obțină de la justiție tot ce și-a dorit. Cu ajutorul deciziilor luate de magistrați corupți a fost furat un miliard și jumătate de dolari din sistemul bancar moldovenesc în 2014. Tot cu ajutorul unor magistrați corupți a ajuns să fie concesionat Aeroportul Chișinău în 2013. Și tot cu suportul lor au fost anulate alegerile din iunie 2018 pentru funcția de primăr de Chișinău, câștigate de unul din opozanții lui Vlad Plahotniuc, Andrei Năsatse. Lista unor asemenea decizii judecătorești rămâne deschisă și e foarte lungă.
Niciun dosar de rezonanță din ultimii ani nu a avut finalitate – nici cel al lui Ilan Șor, un alt oligarh fugit din Republica Moldova care acum încearcă cu ajutorul Rusiei să dea jos actuala putere de la Chișinău; nici cel al apropiatei sale Marina Tauber și nici măcar cel al fostului șef al Căilor Ferate, Iurie Topală. Toți au fost mai întâi arestați, apoi plasați în arest la domiciliu, după care trecuți sub control judiciar. Gurile rele zic că aceasta ar fi o practică înrădăcinată printre unii judecători întrucât le-ar câștiguri substanțialei.
Excepție au făcut doar dosarul lui Vlad Filat și cel al lui Veaceslav Platon, ambii adversari ai lui Vlad Plahotniuc. Odată cu plecarea lui Plahotniuc de la putere, Filat și Platon au fost eliberați.
În condițiile unei opoziții a sistemului față de reforma justiției, putem presupune că pe viitor vom asista la și mai multe decizii de obstrucționare a marelor dosare, decizii care, de acum încolo, vor fi luate mai degrabă pentru a sfida actuala putere.
Reforma justiției a devenit o miză geopolitică, în special în codițiile războiului din Ucraina
Reforma justiției nu mai este doar o acțiune de curățare a sistemului judecătoresc și de aducere acestuia la normalitate. Odată cu obținerea de către Republica Moldova a statutului de țară candidat la UE, această reformă, deopotrivă cu combaterea corupției, inclusiv în justiție, și deoligarhizarea, a devenit o miză geopolitică, în special în codițiile războiului din Ucraina. De rezultatul acestei reforme depinde dacă Republica Moldova își va păstra cursul proeuropean și dacă va deveni sau nu stat membru al UE. Este o miză nu doar pentru actuala putere de la Chișinău, ci și pentru cei de la Bruxelles.
Este greu de imaginat că Occidentul ar accepta ca, din cauza eșuării reformelor din justiție, la Chișinău să ajungă la putere forțe proruse care să transforme Republica Moldova într-un al doilea Belarus, iar Moscova, fie și ipotetic, să obțină posibilitatea să deschidă aici un al doilea front împotriva Ucrainei.
Uniunea Europeană – întregul Occident de fapt – nu poate să-și permită să piardă în fața Rusiei care încearcă nu doar să ocupe militar Ucraina, ci să-și extindă influența și în Republica Moldova. O victorie pentru Occident ar însemna ancorarea Republicii Moldova (și a Ucrainei, bineînțeles) în spațiul democratic, în care libertățile cetățenești să fie respectate, iar justiția să funcționeze fără abateri. Autoritățile de la Chișinău par să fi înțeles acest lucru. Ar trebui să-l înțeleagă și judecătorii care se opun reformei, mai ales că șansele lor de a ieși învingători din această confruntare geopolitică par a fi extrem de reduse.
