Protestele antiguvernamentale organizate zilnic, începând cu 18 septembrie, de Partidul Șor la Chișinău, au dat tot mai multe semne de oboseală pe parcursul lunii octombrie, fiind sistate cu puțin timp în urmă. Acum, Moscova încearcă să-și extindă „cooperarea” și cu alte forțe poltice proruse decât acest partid pe care pare să fi pariat la început de toamnă.
Începând cu 24 februarie, Rusia recurge din ce în ce mai des la șantajul nuclear, fie prin presa propagandă, fie prin diferite oficialități, de la Putin la liderul cecen Ramzan Kadirov. Inițial rușii au amenințat Occidentul, însă în ultima perioadă se vorbește de folosirea armelor nucleare în Ucraina. Ar putea Ucraina, oare, să reziste unui eventual atac nuclear și să continue lupta? Sunt pregătite autoritățile, armata și societatea pentru un asemenea scenariu?
La alegerile legislative de duminică, partidul lui Boiko Borisov, GERB, a ieșit pe primul loc, însă se confruntă cu vechea dilemă din Bulgaria – să se orienteze către Vest sau către Est? Borisov s-a reinventat, adoptând un ton mult mai critic față de Rusia, dar vechile acuzații de corupție îl împiedică să-și găsească parteneri de guvernare. Și partidele pro-ruse și-au sporit influența, deși nu au nicio șansă să formeze o majoritate parlamentară.
Extrema dreapta din mai multe țări europene a avut un an remarcabil, obținând rezultate bune – sau chiar victoria – în alegerile care au avut loc în țări ca Italia, Suedia, Franța și Portugalia. Creșterea extremei drepte a fost facilitată de o mulțime de factori, între care schimbările demografice, evenimente și crize majore, manipulările Rusiei. Ne îndreptăm, oare, spre o Europă dominată de extrema dreaptă, sau această creștere are limitele sale?
Conservatorii polonezi sunt, de ani de zile, printre cei mai virulenți critici ai Rusiei din Europa. Dincolo de retorică însă, politicile – și ideologia lor – sunt atât de asemănătoare cu ceea ce promovează Rusia în state membre UE, încât par a fi scrise la Moscova.
Bulgaria pare o țară pe care nu dorește nimeni să o guverneze, o țară care se îndreaptă către al patrulea scrutin electoral din ultimele optsprezece luni, iar șansele de conturare a unei noi coaliții sunt din ce în ce mai mici. În timp ce partidele principale se luptă să câștige votul electoratului, partidele mai mici speră să profite de pe urma contextului actual. Sondajele indică faptăul că viitorul parlament ar putea fi alcătuit din până la șapte formațiuni politice.
Cehia e una dintre țările care au susținut cel mai puternic Ucraina după ce aceasta a fost invadată la scară largă de către Rusia, pe 24 februarie. Cu toate acestea, grupările pro-ruse sunt din ce în ce mai active în Cehia, încercând să profite de pe urma problemelor financiare și economice ale populației.
Evenimentele de la începutul lunii septembrie din Ucraina ar putea avea un impact puternic și asupra Chișinăului. Contraofensiva militarilor ucraineni în nord-estul țării, eliberarea celei mai mari părți a regiunii Harkov, dar și a unor teritorii din sud de sub ocupația rusă au toate șansele să dea peste cap planurile Moscovei cu privire la Republica Moldova, cel puțin pe termen scurt.
Liz Truss preia conducerea Marii Britanii într-un moment marcat de crize multiple: în energie și în sistemul medical, cea legată de statutul Irlandei de Nord post-Brexit, războiul din Ucraina. De-a lungul carierei sale politice, Liz Truss s-a remarcat prin disponibilitatea de a-și schimba radical opțiunile; pentru a supraviețui ca premier, s-ar putea ca soluția să fie să învețe consecvența.
Contraofensiva de succes a Forțelor Armate ale Ucrainei în regiunea Harkov nu a fost doar un rezultat al bunei planificări a unei operațiuni militare, ci și o consecință a atitudinilor pro-ucrainene a populației, determinate de trecutul istoric, patrimoniul cultural important și experiențele pozitive ale primelor două etape de luptă împotriva agresiunii ruse.
Rusia nu recunoaște Kosovo ca stat, dar îl folosește pentru a sprijini „independența” teritoriilor separatiste/ocupate din Georgia și Ucraina: Abhazia, Osetiei de Sud, Crimeea și Donbas. În plus, enclava sârbă din Kosovo, Mitrovița, poate fi folosită de Moscova ca un adevărat avanpost la granița unui teritoriu protejat de NATO. La fel ca și alte „avanposturi” pe care Putin mizează în Europa, și Mitrovița se e utilă atunci când Moscova vrea să obțină ceva sau pur și simplu să distragă atenția – chiar și de la un război ca acela din Ucraina.
După ce coaliția premierului demis Kiril Petkov a fost de neclintit din poziția sa pro-Vest și pro-europeană, actualul guvern interimar, selectat de președintele Radev și condus de primul ministru Guleb Donev, face mișcări haotice, riscând să provoace și mai multă instabilitate.
Obiectivul lui Putin de a readuce țara vecină în orbita Moscovei și în așa-numita „lume rusă” pare, mai mult ca oricând, sortit eșecului: ucrainenii nu mai cred în posibilitatea unei reconcilieri cu Rusia nici măcar după căderea regimului Putin. Majoritatea populației Ucrainei vrea acum integrarea europeană, dar nu pare dispusă să accepte toate condițiile UE.
Presa din Ucraina a trecut în ultimele luni printr-o serie de schimbări importante, în condițiile în care a fost nevoită să se adapteze la noile realități dictate de război – reducerea finanțărilor, probleme de personal, implicarea în efortul de mobilizare a populației. Pe de altă parte, peisajul mediatic resimte și impactul legii „dezoligarhizării”, promulgată de președintele Volodimir Zelenski în noiembrie 2021, înainte de declanșarea conflictului.
Relațiile NATO-Rusia au ajuns la cel mai scăzut nivel din istorie, în urma invaziei Ucrainei de către aceasta din urmă, iar în acest context, teritoriul care leagă Polonia de Lituania a ajuns în centrul atenției. Coridorul Suwałki se învecinează cu enclava Kaliningrad din Rusia. Ar putea fi o țintă ten-tantă, deoarece controlul asupra acestuia ar ajuta Rusia să taie legătura terestră dintre NATO și membrii săi baltici. De asemenea, ar putea fi folosit, de data aceasta de către Alianță, pentru a izola și mai mult Kaliningradul. Este Coridorul Suwałki butoiul de pulbere dintre NATO și Rusia?
Campania Rusiei în Ucraina este dublată de un război informațional care, printre altele, își propune să descurajeze rezistența ucraineană. Kievul încearcă să contreze această campanie – pe de-o parte pentru a submina, la rândul său, moralul adversarului și, pe de altă parte, pentru a menține spiritul de luptă al societății. Prelungirea conflictului a impus, însă, și o adaptare a discursului liderilor ucraineni.
În 1997, la summitul NATO de la Madrid, începea procesul de extindere al Alianței spre est, prin integrarea statelor ex-comuniste care doreau ca, în acest fel, să se asigure că nu vor mai ajunge vreodată sub controlul Rusiei. Un sfert de secol mai târziu, tot la Madrid, Alianța Nord-Atlantică a lansat un nou concept strategic care notează agresivitatea Moscovei și amenințările care vin dinspre aceasta.
După mai bine de 4 luni de la invadarea la scară largă a Ucrainei, în această țară, dar și în Occident, începe să devină vizibilă o așa-numită „oboseală a războiului”. Aceasta se vede în discursurile politicienilor, în uzura militarilor și a civililor, în modul în care este reflectat războiul în presa internațională și în interesul pe care îl arată publicul pentru subiectele referitoare la război.
După doar șase luni, cabinetul reformist al premierului Kiril Petkov a fost înlăturat de opoziția în creștere, care a inițiat prima moțiune de cenzură reușită din istoria Bulgariei.
Un procuror care a instrumentat numeroase cazuri de corupție mare în Statele Unite a fost numit în funcția de șef al Procuraturii Anticorupție din Republica Moldova, instituție similară cu DNA-ul românesc. Numirea noului procuror este importantă atât pentru reformarea justiței și apropierea Republicii Moldova de UE, cât și pentru asanarea clasei politice de la Chișinău, în special a opoziției din Parlament, întrucât liderii acestei opoziții, orientate spre Rusia, par să aibă, cu toții, probleme de integritate.
Grupul de la Vișegrad (V4) a avut ani de zile aceeași viziune, statele membre acționând la unison pentru a oferi liderilor populiști din Europa Centrală o oarecare influență în raport cu celelalte țări din UE. Războiul din Ucraina a creat însă o ruptură în interiorul V4, Ungaria preferând să își mențină relația cu Rusia pe linia de plutire, spre stupoarea partenerilor ei.
Războiul din Ucraina a fost declanșat de Rusia sub pretextul denazificării țării vecine. Din perspectiva Moscovei ar fi trebuit să fie o operațiune rapidă încheiată cu schimbare de regim la Kiev. Pentru ucraineni, pe de altă parte, prioritatea, în primele zile, a fost supraviețuirea. Evoluțiile din teren – și succesul defensivei ucrainene – au dus la ajustarea acestor obiective, lucru care se vede și din narațiunile celor două tabere.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
