Sahelul este, în ultimii ani, una dintre cele mai volatile regiuni ale Africii. Grupări jihadise, în general afiliate Statului Islamic sau rețelei Al Qaida, sunt angrenate în campanii împotriva guvernelor din regiune. Reducerea resurselor de apă alimentează conflicte între populațiile de agricultori și cele de păstori. Problemele de securitate și cele economice au transformat regiunea și într-o sursă a migrației către Occident. Pe acest fundal, regiunea a fost marcată de un șir de lovituri de stat militare. Schimbările de regim au fost însoțite, mai toate, de apariția în țările respective a mercenarilor din grupul Wagner și de o apropiere de Rusia, care a deschis în Sahel un nou front împotriva Occidentului. Ultima țară care pare să încline spre Moscova este principalul partener regional al SUA, Nigerul.
Mercenarii Wagner, armata cu care Rusia își extinde influența în Africa
Nu mai e un secret pentru nimeni că Africa a fost mereu câmpul de bătălie al marilor puteri. Nu m-aș pierde în istorie, dar aș aminti doar epoca Războiului Rece și competiția dintre SUA și URSS. O rivalitate care a durat decenii, până recent când China a devenit un jucător important pe continent.
Lovitura de stat din Niger aduce din nou Africa în centrul atenției mondiale și această confruntare între Washington și Moscova în regiunea Sahel, mai ales că în ecuație a apărut gruparea Wagner. Războiul din Ucraina a adus în prim plan această grupare paramilitară creată în laboratoarele Kremlinului, alături de alte armate private, scopul Rusiei fiind să-și proiecteze puterea la nivel global. Grupările de acest gen create de Moscova variază ca mărime și mod de operare, dar de departe, Grupul Wagner este cel mai proeminent.
Rusia a testat prima oară așa-numitele companii militare private în 2013 în Siria. Grupul Wagner avea să apară ca entitate în anul următor, 2014, când rușii au ocupat Crimeea, și dup-aceea a fost folosită în operațiunile rusești din Donbass, unde ar fi fost implicată inclusiv în asasinate. Un raport al Congresului american arată că activitatea timpurie a Wagner a fost sub directa monitorizare a Serviciilor militare ruse. În 2015, când luptătorii Wagner încă participau la operațiuni în estul Ucrainei, gruparea a început să fie tot mai implicată și în războiul civil sirian. Până la sfârșitul deceniului, Wagner și-a extins aria de activitate și în Africa, inclusiv în Libia, Mozambic, Sudan, Africa centrală și Mali. Mercenarii asigurau servicii de securitate ale demnitarilor, erau implicați și în sectorul privat și în unele cazuri în exploatările miniere din anumite regiuni.
Să ne amintim că în ultimii trei ani loviturile de stat au răsturnat puterile din Mali, Burkina Faso si Ciad și au provocat un război civil în Sudan. Toate aceste răsturnări au dus la o creștere a prezenței ruse în regiunea Sahel.
Nigerul, cel mai important partener al SUA din Sahel
Primele trei țări amintite sunt vecinele Nigerului, un important pilon regional al americanilor, în care au investit aproximativ 500 de milioane de dolari în ultimul deceniu pentru a instrui și echipa armata nigeriană pentru a combate organizațiile militante afiliate cu Al-Qaeda și ISIS. În plus, americanii au peste 1000 de militari în Niger au construit și o bază de drone de mare amploare în nordul țării, folosită pentru a supraveghea mișcările transfrontaliere ale grupurilor armate și pentru a colecta informații.
În luna martie, secretarul american de stat Antony Blinken declara la Niamey că „Nigerul este într-adevăr un model extraordinar într-un moment de mare provocare – un model de reziliență, un model de democrație, un model de cooperare”. Acum însă, după lovitura de stat din 26 iulie, relația Washingtonului cu Niameyul pare că se prăbușește. Înainte de lovitura de stat, Nigerul se bucura de o atenție fără precedent din partea Occidentului, în condițiile în care pentru prima oară în ultimii 70 de ani, la Niamey se făcea acum 2 ani transferul de putere pașnic și democratic. Călătoria lui Antony Blinken din această primăvară a fost concepută pentru a reafirma sprijnul american pentru Niger și președintele său, Mohamed Bazoum.
Rețeta infiltrării rusești în Africa: exploatarea slăbiciunilor și a resentimentelor față de Occident
Dincolo de toate acestea, cum arată implicarea sau mai bine spus inflitrarea rusă într-o țară considerată de America, până pe 26 iulie, cel mai important aliat al său din regiunea Sahel?! Gruparea Wagner nu este atât de subtilă încât să genereze la nivel de societate idei împotriva lumii libere, cu sau fără Prigojin. Și atunci? Rusia lui Putin este clădită pe specularea slăbiciunilor obiectivelor sale, că vorbim de Balcani, Europa sau Africa. În cazul Nigerului au fost exploatate resentimentele față de fosta putere colonială, Franța. Până să aibă loc lovitura de stat, ocazional aveau loc manifestații de stradă organizate de societatea civilă sau sindicate, în timpul cărora se cerea retragerea armatei franceze din Niger. Anul trecut, când totul părea că intră pe un făgaș democratic normal, în peisajul civil de la Niamey a apărut o organizație umbrelă a societății civile. M62 este vârful de lance al propagării sentimentelor anti-franceze și a ideii că sprijinul militar rusesc , prin grupul Wagner, poate ajuta Nigerul în lupta împotriva terorismului. De altfel, nu sunt puțini membri ai acestei mișcări care nu fac nici un secret din dorința de a vedea Nigerul stabilind relații cu „wagnerioții”. Imediat după lovitura de stat, M62 a organizat în orașul Agadez , unde se află una dintre bazele aeriene americane de drone, un marș prin care condamna alianța vest africană ECOWAS, Franța și intervenția occidentală în Niger. Locația nu a fost aleasă întâmplător. Pentru că în timp ce capitala a fost în ultimii ani centrul opoziției democratice, în orașe ca Agadez frustrarea față de promisiunile neonorate privind stabilitatea economică în condițiile democrației au generat tensiuni și au fertilizat terenul pro-rusismului și anti-occidentalismului predicate de mișcările așa zise civice din această țară. De notat și că la manifestațiile care au precedat lovitura de stat și, mai ales, la cele de după, au fost fluturate steaguri rusești.
Mișcarea pro-rusă se regăsește și printre politicieni. Abdourahmane Oumarou, liderul Uniunii Patrioților Panafricani (UNPP-Incin Africa), un ziarist eșuat în legislatura trecută care la prezidențialele de acum 3 ani a câștigat 0,43 la sută din voturi, clasându-se pe locul 20 din 30, călătorește frecvent în Rusia. La Moscova are mereu aranjate întâlniri cu diverși inși cu influență în cercul puterii de la Kremlin. Și nu e singurul. Un al doilea, președintele unei formațiuni obscure, fusese arestat pentru colaborare cu o putere străină pentru a destabiliza Nigerul. Toate informațiile ziariștilor din zonă duc spre Rusia. Mai mult, există dovezi că omul nu o făcea gratis. Un alt partiduleț , UMOJA, are același discurs pro-rus. Poate că dacă Franța ar fi reușit să oprească răspândirea terorismului jihadist în regiunea Sahel, discursul populist pro-rus nu și-ar fi făcut loc. Cert e că nigerienii văd deja cu ochi buni prezența rușilor în țara vecină Mali. Propaganda își face treaba și propaganda spune că rușii, prin organizații ca grupul Wagner, sunt mult mai eficienți în lupta împotriva terorismului. Nicio vorbă despre numeroasele controverse legate de gruparea de mercenari sau despre crimele acestora – de exemplu masacrul comis de „wagnerioți” în satul Moura din Mali, unde 500 de oameni au fost uciși, alții au fost torturați și au fost înregistrate nenumărate violuri.
Rușii nu au câștigat încă Nigerul. Probleme generate de moartea lui Prigojin
Dar cartea nu a fost jucată în Niger. Rușii nu sunt învingători. Rebeliunea și, acum, moartea lui Evgheni Prigojin schimbă datele din teren. Nu i-o mai fi de trebuință lui Putin, dar puciștii din Niger par destul de derutați de noua configurație la care se adaugă și amenințările alianței vest africane ECOWAS, care a încercat să negocieze cu liderii militari care au organizat lovitura de stat, dar a avertizat că este gata să își desfășoare soldații în Niger pentru a reinstaura ordinea constituțională. Un document care a circulat pe internet ar fi sugerat că ECOWAS ar fi și stabilit „Ziua Z” a atacului.
În lanțul de lovituri de stat din regiunea Sahel, ce se întâmplă în Niger diferă și asta ar putea face diferența până la capăt. Dacă în Mali și Republica Centrafricană juntele au cerut sprijinul rușilor prin intermediul „wagnerioților” pentru a asigura securitatea juntei, în Niger a fost cerut ajutorul rușilor pentru a contracara dezaprobarea comunității internaționale față de lovitura de stat.
Moartea lui Prigojin a băgat în derută junta condusă de generalul Abdourahmane Tchiani, care l-a răsturnat pe președintele Mohamed Bazoum luna trecută de la putere. Discuțiile cu grupul Wagner pentru asistență militară în cazul unui posibil atac al ECOWAS erau destul de avansate. Prigojin nu este egal cu Wagner. A fost imaginea folosită de Moscova pe care o poate înlocui oricând cu oricine. Și poate cu rușii chiar au nevoie în acest moment, cel puțin în Africa, de un lider cu un profil șters. Pentru că interesele lor pe acest continent, în această regiune nu se schimbă: blocarea ambițiilor și demersurilor occidentale, câștigarea de aliați/parteneri – importanți în contextul izolării Rusiei în plan internațional – și, mai ales, acces la resursele naturale.
Dar asta nu înseamnă că Moscova și reușește. O măsură a interesului african pentru Rusia ne-o dă prezența redusă semnificativ la summitul Rusia – Africa de la Sankt Petersburg ce se desfășura chiar pe fondul loviturii de stat din Niger.