Donează
Ritmul lent al contraofensivei accentuează oboseala de război a ucrainenilor și susținătorilor lor, care așteptau victorii rapide. Kievul, nevoit să își adapteze discursul la realitățile din teren.
De la planuri de eliberare a Crimeii la avertismente privind dificultatea contraofensivei: cum s-a schimbat discursul Kievului
Contraofensiva ucraineană care ar fi trebuit să întoarcă decisiv războiul în favoarea Kievului a început să fie așteptată încă din toamna lui 2022, după victoriile obținute de forțele ucrainene în contraofensivele rapide din regiunile Harkov și Herson. Ofensiva rusă de iarnă și bătălia de la Bahmut au mutat atenția pe respingerea inamicului, dar odată cu sosirea primăverii se părea că asaltul forțelor ucrainene e iminent. Terenul impracticabil, dar și lentoarea unor livrări de armament greu, în special tancuri moderne, solicitat de Kiev, au dus la amânări repetate. Forțele Kievului au fost gata – sau au crezut că sunt gata – abia în luna iunie. Așteptările publicului ucrainean și ale susținătorilor Kievului erau mari, mai ales având în vedere succesele din toamnă; față de contraofensivele de atunci, acum ucrainenii aveau la dispoziție și echipamente occidentale performante. Înainte de declanșarea contraofensivei, președintele Volodimir Zelenski evocase inclusiv posibilitatea eliberării peninsulei Crimeea. Este adevărat însă că același Zelenski încercase și să tempereze un pic așteptările cu privire la contraofensivă, afirmând că succesul acesteia depinde de armamentul și sprijinul partenerilor. Și tot pe această linie a temperării așteptărilor a mers și ministrul ucrainean al Apărării, Oleksii Reznikov, care a declarat că preconizata contraofensivă nu va fi o bătălie finală, ci posibil una dintre ultimele din acest război, temperând așteptările ucrainene.
Astfel de mesaje au fost relativ izolate, sentimentul dominant fiind acela al unui succes iminent al armatei ucrainene. Pierderea elementului-surpriză și rezistența înverșunată a rușilor, care au avut la dispoziție luni de zile pentru a-și fortifica pozițiile și a pune la punct linii multiple de apărare, i-au împiedicat însă pe ucraineni să facă progrese semnificative și rapide.
Realitățile din teren i-au forțat pe oficialii ucraineni să își adapteze discursul. La sfârșitul lunii iunie, comandantul șef al armatei ucrainene, Valeri Zalujni, a încercat să tempereze așteptările Occidentului, declarând pentru Washington Post că contraofensiva nu este „un show”, ci un război real. „Fiecare metru este eliberat cu prețul sângelui vărsat de noi”, a subliniat generalul Zalujni. În același interviu, el și-a exprimat nemulțumirea de tergiversarea procesului de livrare a unor avioane moderne de luptă, fără de care niciun aliat al Kievului, în mod normal, nu ar fi lansat vreo operațiune militară de eliberare teritoriilor. Valeri Zalujni a menționat, în premieră, presiunile care se fac asupra armatei ucrainene pentru „o eliberare rapidă” a regiunilor ocupate de Federația Rusă.
La mijlocul lunii iulie, consilierul președintelui Ucrainei, Mihailo Podoliak, a declarat că militarii ucraineni se pregătesc de o contraofensivă de lungă durată, de un război care „va epuiza în timp inamicul”, recunoscând că procesul de eliberare a teritoriilor ocupate de Rusia are loc mult mai lent decât și-ar fi dorit Kievul. Consilierul președintelui Volodimir Zelenski a explicat că rușii au minat teritoriul ocupat, au săpat tranșee și au ridicat fortificații, iar Occidentul nu i-a oferit Ucrainei toate tipurile de armament solicitate insistent în ultimele luni. „Va fi o operațiune militară dificilă, va dura mult și va necesita timp”, a spus Mihailo Podoliak.
Lentoarea contraofensivei accentuează oboseala de război a ucrainenilor și a partenerilor externi ai Kievului
Rolul de principal vector de comunicare i-a revenit din nou președintelui Volodimir Zelenski, care a declarat pentru La Nation că militarii ucraineni sunt obosiți, însă inițiativa în război este în continuare în mâinile Kievului. Zelenski a explicat că sunt o serie de bariere în calea realizării rapide a unei contraofensive de succes, adăugând că armata ucraineană nu este în retragere, ci implicată în operațiuni de recucerire a teritoriilor minate și bine apărate de ruși. „În ochii apărătorilor ucraineni se vede oboseala, însă în ochii rușilor – frica. Trebuie să avem răbdare dacă vrem să învingem”, a declarat Zelenski.
Mesajul președintelui Ucrainei, tradus și distribuit de presa de la Kiev, a fost destinat atât publicului intern cât și celui extern, îndemnul fiind comun: răbdare. Pentru ucraineni această răbdare înseamnă menținerea sprijinului pentru armată, chiar dacă contraofensiva nu se va încheia rapid. Pentru Occident – să nu grăbească forțele Kievului, care se luptă cu o armată mult mai bine echipată.
Sondajele de opinie arată că, din primăvară până acum, a avut loc o temperare a așteptărilor ucrainenilor de la contraofensivă. Potrivit unui studiu sociologic din iunie, 16,3% dintre ucraineni își doresc eliberarea teritoriilor ocupate de Rusia în anul 2022, 43,3% speră să vadă eliberarea măcar a unei părți a acestor teritorii și doar 9,6% cred în revenirea la frontierele anului 1991, ceea ce înseamnă și recuperarea Crimeii și a întregului Donbass. La polul opus, circa 2% dintre ucraineni consideră că Rusia va ocupa și mai multe teritorii.
Temperarea așteptărilor cu privire la contraofensivă este însoțită însă și de un alt fenomen, care poate afecta mai profund efortul de război al Ucrainei: un fel de „dezamăgire colectivă”, o oboseală de război care, de pildă, se poate vedea într-o scădere a disponibilității ucrainenilor de a se oferi voluntari pentru a sprijini, de acasă, efortul de război, sau în încercările tot mai multor bărbați de a evita recrutarea – fenomen greu de imaginat pentru cei care își amintesc acele imagini de la începutul războiului în care mii de bărbați ucraineni stăteau la coadă la centrele de recrutare pentru a pleca să lupte împotriva forțelor invadatoare. Potrivit „Ukrainska Pravda”, pe rețelele de socializare au apărut acum chiar și pagini și grupuri în care sunt postate informații despre apariția pe străzile unei localități a reprezentanților comisariatului militar. Unele magazine, cartiere sau intersecții de străzi sunt ocolite de bărbații de vârsta recrutării pentru a nu se întâlni cu comisarii. Bărbații dispar exact în ziua când trebuiau să se prezinte la comisia medicală. Serviciul de frontieră anunță săptămânal despre încercările de a ajunge ilegal în statele UE și a scăpa de mobilizare.
Lentoarea ofensivei ucrainene a fost notată și în Occident, unde unii au început să vadă operațiunea ucraineană drept un eșec. Oficiali americani au început să se arate public tot mai puțin optimiști în legătură cu contraofensiva Ucrainei.
Drept răspuns, presa de la Kiev a publicat o serie de interviuri cu militarii ucraineni care participă la operațiunile de eliberare. Trustul de presă NV a analizat informațiile critice la adresa armatei ucrainene (publicate în Wall Street Journal sau Bild), subliniind că militarii ucraineni nu au timp să scrie articole în presă pentru că „sunt implicați zilnic în lupte, riscându-și viețile”. Arătând progresele armatei ucrainene în direcția sudică, analiștii citați de publicația ucraineană susțin că Occidentul nu are dreptul moral să critice Ucraina pentru că nu i-a oferit Kievului armele solicitate.
Este criticată și „abordarea teritorială” a unor jurnaliști și experți din Occident, fiind subliniat faptul că luptele din sudul Ucrainei nu pot fi reprezentate zilnic pe hartă. „Pe front au loc lupte nu doar pentru teritoriu, ci și pentru rezerve. Forțele Armate continuă să meargă în ofensivă în ciuda presiunii enorme pe direcția Kupiansk-Limansk”, scrie NV, citând un expert ucrainean.
Cum folosește propaganda pro-Kremlin subiectul contraofensivei ucrainene
Contraofensiva nu putea să lipsească din războiul informațional și propagandistic purtat de Rusia pentru a-și mobiliza propria populație în sprijinul războiului, dar și pentru a-i demoraliza pe ucraineni și a submina sprijinul occidental pentru Kiev.
Presa guvernamentală rusă s-a folosit de declarații făcute de lideri ucraineni și occidentali, precum și de articole apărute în presă, pentru a convinge opinia publică că țintele așa-zisei „operațiuni militare speciale” pot fi atinse.
Posturile rusești de televiziune au difuzat o serie de emisiuni despre tancurile occidentale distruse, în timp ce experții de la Moscova comentau că întreaga contraofensivă a fost planificată de SUA, iar eșecul Ucrainei este o mare rușine pentru președintele Joe Biden. Oficialii ruși au anunțat că ucrainenii au pierderi colosale, citând din când în când și surse occidentale care și-au exprimat nemulțumirea față de acțiunile militarilor ucraineni.
N-au lipsit nici obișnuitele trimiteri la nazism și la Marele Război de Apărare a Patriei, care joacă un rol atât de important în propaganda rusă: contraofensiva ucraineană a fost comparată cu cea nazistă din cel de al Doilea Război Mondial. Analizând eșecul Germaniei naziste în timpul luptei de la Kursk, RIA Novosti a scris că istoria se repetă. „Contraofensiva actuală nu are nicio logică și le facem o prea mare onoare [ucrainenilor] prin comparația cu înfrângerile și deciziile necugetate ale reprezentanților celui de al cel de-al Treilea Reich, în ciuda crimelor comise de ei”.
În sfârșit, contraofensiva ucraineană a fost folosită și în fake news produse în Rusia, o parte dintre acestea fiind demontate și de Veridica – de exemplu cea potrivit căreia militarii ucraineni uciși de Rusia nu mai au unde să fie înmormântați, sau cea în care o manifestație la care s-a cerut înființarea unui Memorial Militar Național pentru cei uciși drept un protest față de război și autoritățile de la Kiev.
Contraofensiva ucraineană continuă, astfel încât nu se poate vorbi de un eșec al acesteia
Rezultatele de până acum ale contraofensivei – descurajante pentru cei care se așteptau la progrese spectaculoase, cum au fost cele din regiunile Harkov și Herson în toamna lui 2022 – au pus comunicatorii Kievului într-o postură dificilă. Pe de-o parte, aceștia trebuie să mențină cât pot de ridicat moralul populației și al militarilor, dar și încrederea partenerilor occidentali cu privire la capacitatea de luptă a forțelor ucrainene; o pierdere a încrederii ar pune sub semnul întrebării eficiența și utilitatea ajutoarelor pe care aceștia le oferă Ucrainei. Pe de altă parte, comunicatorii trebuie să ofere explicații pentru lentoarea progreselor înregistrate pe front, ceea ce nu este deloc ușor. Simpla recunoaștere a unor dificultăți poate fi descurajantă și, în plus, duce la întrebări cu privire la cei care poartă responsabilitatea pentru această situație. Comandanții militari care nu au planificat suficient de bine? Forțele de asalt, care nu sunt capabile să îi bată pe ruși? Partenerii occidentali, care nu au furnizat (sau nu au furnizat la timp) armele de care era nevoie? Nicio variantă nu e mulțumitoare. Culpabilizarea armatei și a comandanților săi ar dinamita toată încrederea pe care aceștia și-au construit-o reușind să reziste unor forțe rusești mult superioare și, mai mult, să le și înfrângă într-o serie de bătălii (Kiev, Harkov, Herson). Culpabilizarea Occidentului riscă să îi irite chiar pe cei de al căror sprijin Ucraina are nevoie pentru a putea să continue să lupte. Nu în ultimul rând, Kievul știe și că, în războiul lor informațional și propagandistic, rușii sunt gata să exploateze – amplificând, interpretând, scoțând din context etc. – orice declarație, orice fisură, orice evoluție din teren.
Dincolo de toate aceste aspecte, realitatea este că, deocamdată, contraofensiva ucraineană continuă. Este adevărat că, în acest moment, eliberarea Crimeii pare utopică și chiar și o străpungere până la litoralul Mării Azov înainte ca vremea nefavorabilă să îi oprească pe ucraineni pare a fi un obiectiv tot mai greu de atins. Dar surse ucrainene și chiar și bloggeri militari ruși continuă să informeze cu regularitate despre mici progrese făcute de forțele Kievului. Strategia forțelor ucrainene a fost adaptată la realitățile din teren. În sfârșit, informațiile care vin de pe front sugerează că, până acum, Kievul a ținut în rezervă o mare parte din tancurile grele și blindatele livrate de occidentali, precum și o parte dintre militarii antrenați de aceștia – ceea ce înseamnă că forța care trebuia să dea peste cap liniile rusești încă există.
Ucraina nu a obținut vreo victorie decisivă în cele două luni de când și-a lansat contraofensiva. Dar nici nu a fost înfrântă.
