Bulgarii merg la urne pentru a cincea oară în doi ani, iar sondajele sugerează că, probabil, impasul politic va continua după alegeri. În lipsă de idei proaspete, partidele politice sunt împărțite de-a lungul acelorași linii, liberali împotriva conservatorilor, pro-ruși vs. pro-europeni, nou-veniți vs. vechea gardă a politicienilor suspectați de corupție.
O carte și un film documentar care susțin că Papa Ioan Paul al II-lea a știut despre și a acoperit abuzuri sexuale împotriva copiilor provoacă un scandal uriaș în Polonia sa natală, unde fostul Suveran Pontif este venerat. Conservatorii și extrema-dreaptă s-au luptat cu ghearele și cu dinții să apere „bunul renume” al lui Ioan Paul al II-lea și par hotărâți să folosească scandalul în avantajul lor la viitoarele alegeri.
Premierul Viktor Orban este într-o situație complicată. Politic, e tot mai izolat de partenerii occidentali. Economia Ungariei e în criză, iar fondurile europene care ar putea să o relanseze au fost blocate din cauza derapajelor anti-democratice. Cu toată prietenia pe care Budapesta a arătat-o Rusiei, aceasta nu prea are cum să îi vină în ajutor, fiind ea însăși tot mai afectată de sancțiunile occidentale. Soluția găsită de Orban pare să fie blocarea accesului Finlandei și Suediei în NATO până când UE deblochează fondurile pentru Ungaria. Se poate însă ca această politică a șantajului să își fi atins limitele.
De la dezinformări răspândite prin presa de propagandă privind iminența unui război în Transnistria, Rusia a trecut la declarații oficiale privind pregătiri ucrainene pentru invadarea regiunii separatiste a Republicii Moldova. Subiectul Transnistriei pare să fie folosit pentru a distrage atenția atât de la planul rus de destabilizare a Moldovei, cât și de la înfrângerile Rusiei în Ucraina. În plus, opoziția pro-rusă de la Chișinău poate fi avantajată de panica indusă de perspectiva unui război.
Prima aniversare a invadării la scară largă a Ucrainei de către Rusia a fost marcată de manifestații pro-ucrainene în Bulgaria, o țară în mod tradițional orientată din punct de vedere politic către Rusia. Pro-rușii au stat departe de ochii lumii cu această ocazie, dar asta nu înseamnă că nu există: Moscova are susținătorii ei în Bulgaria, atât în clasa politică cât și la nivelul societății.
Putin se aștepta ca Ucraina să cedeze rapid, iar Occidentul, speriat de perspectiva unei crize a gazelor, divizat și incapabil să ia decizii ferme, o să reacționeze mai mult retoric, cum s-a întâmplat în cazul războiului din Georgia, în 2008, sau al atacului inițial asupra Ucrainei, în 2014. Ucraina a rezistat, spulberând, totodată, mitul puterii armatei rusești, iar acum nu concepe decât victoria. Ambele tabere par decise să lupte până când își vor atinge obiectivele. Războiul continuă.
Polonia s-a poziționat ca unul dintre principalii susținători ai Ucrainei: a permis ca teritoriul său să fie folosit pentru livrări de armament, a fost ea însăși un important furnizor de echipamente militare și și-a convins aliații din NATO să sprijine și mai mult Ucraina. În paralel, Varșovia este angrenată și într-un proces de consolidare a propriei armate. Toate acestea arată o poziționare a Poloniei într-un actor-cheie al securității europene, un actor care este însă tot mai expus la tezele propagandei rusești.
Durata conflictului, mai mare decât se preconiza inițial, pierderile înregistrate și dificultățile cotidiene au un impact asupra ucrainenilor și mulți resimt o oboseală de război – chiar dacă sunt în continuare hotărâți să reziste. Propaganda rusă încearcă, în stil propriu, să exploateze această oboseală și problemele inerente unui război atât de distructiv, care pare să nu se mai termine.
Personajele cheie – premierul demisionar, Natalia Gavrilița, premierul desemnat, Dorin Recean, și președintele Maia Sandu – au spus că schimbarea s-a produs pe fondul situației de securitate tensionate. Există însă indicii că adevăratele cauze țin de lentoarea reformelor și de tensiuni interne în cadrul guvernării.
La aproape un an de la debutul invaziei rusești în Ucraina, autoritățile bulgare nu s-au decis cum să îi integreze în societate pe refugiații ucraineni. Activiștii continuă să depună eforturi să îi ajute, dar cei mai mulți ucraineni merg mai departe, spre alte țări europene.
Ungaria are un contract „preferențial” pentru importul de gaze din Rusia, dar a ajuns să plătească mai mult decât alte state europene. Prețurile la benzină și motorină au explodat, iar inflația este cea mai mare din UE. În plus, ignorarea regulilor și valorilor europene de către Budapesta au determinat Comisia Europeană să blocheze fonduri de șapte miliarde de euro pentru Ungaria. Toate acestea sunt elemente ale unei crize generate, în cea mai mare măsură, de politicile lui Viktor Orban.
Președinția cehă pare să se îndrepte către o schimbare drastică, când generalul în rezervă Petr Pavel va prelua ștafeta de la Miloš Zeman. Spre deosebire de predecesorul lui, un politician pro-rus și pro-chinez care nu a ezitat să testeze limitele Constituției și atribuțiile guvernelor din Cehia, Pavel este un pro-occidental convins, care promite că va coopera cu actualul cabinet, tot de orientare pro-occidentală. Președintele-ales și-a exprimat și sprijinul față de Ucraina și a provocat deja o dispută (minoră) cu China.
Litera Z, scrisă cu vopsea pe tancurile rusești, o pictură murală cu „Sfânta Javelina” pe un bloc din Kiev, „babușka Z” ieșind în întâmpinarea armatei ruse sau insulta „Idi nahui!” adresată forțelor de invazie – sunt câteva dintre simbolurile asociate războiului din Ucraina. Moscova folosește simbolurile pentru a-și justifica invazia și a-i convinge pe bărbații ruși să se înroleze; Ucraina, ca să ridice moralul și hotărârea de a rezista, dar și pentru a consolida identitatea națională a populației.
După ce Rusia a lansat un atac masiv asupra Ucrainei la începutul lui 2022, milioane de civili au fugit în Occident, departe de pericol. Mulți au ales să rămână în Polonia. Au primit ceva ajutoare din partea statului, dar cel mai mult au fost sprijiniți de o rețea de voluntari care le-au pus la dispoziție tot ce le-a trebuit, de la strictul necesar până la locuințe și locuri de muncă. Unsprezece luni mai târziu, în timp ce unii dintre polonezi simt că au cam încept să îi obosească refugiații, aceștia din urmă tot mai încearcă să se integreze în societate și, în același timp, să depășească și trauma provocată de război.
Bombardamentele rusești asupra Ucrainei au alertat și autoritățile de la Chișinău după ce, în mai multe ocazii, fragmente de rachete au căzut pe teritoriul Republicii Moldova. Incidentele au arătat cât de vulnerabilă este Republica Moldova din punct de vedere militar, fără o apărare antiaeriană și cu o armată de doar șase mii de persoane. Pericolul cel mai mare pentru securitatea și stabilitatea statului pare să vină însă din altă parte – din spațiul informațional controlat de Rusia și din partea unor politicieni care se bucură, pe față sau în secret, de sprijinul Moscovei.
Coaliția condusă de Benjamin Netanyahu depinde de partide ultranaționaliste și religioase, care vor deține o putere fără precedent. Netanyahu se vede prins între agenda radicală a acestor partide și nevoia de a consolida cooperarea cu Statele Unite și țările arabe – sensibile, cel puțin declarativ, și la interesele palestinienilor – pentru a submina programul nuclear al Iranului.
La mijlocul lunii ianuarie, Ministerul rus al Apărării a recunoscut în premieră meritele grupului Wagner în Ucraina. Tensiunile dintre armată și grupul Wagner, al cărui patron a criticat modul în care generalii poartă războiul, sunt de notorietate. În plus, Kremlinul a preferat să fie în general discret, în ultimii ani, cu privire la legăturile sale cu grupul Wagner și activitățile acestuia. Recunoașterea meritelor acestei armate de mercenari – care e ilegală chiar și conform legislației ruse – arată rolul tot mai mare pe care grupul Wagner îl joacă în război.
Polonia ocupă locul șase în Europa în ceea ce privește amenințările cibernetice. Țintele nu sunt doar firmele private și utilizatorii de internet, ci din ce în ce mai mult spitalele, companiile de transport, băncile și toate sectoarele administrative. Autoritățile avertizează că atacurile se vor intensifica, iar în spatele lor se află Federația Rusă, care vrea să destabilizeze Polonia pentru rolul jucat de această țară în sprijinirea Ucrainei.
Dezinformările clasice și materialele de tip fake news au fost înlocuite tot mai frecvent de propagandă de război, ca vehicul pentru narațiunile false ale Moscovei. Scopul narațiunilor, indiferent de forma în care au fost prezentate, a fost să manipuleze opinia publică, să justifice acțiunile Rusiei, să ascundă crimele de război și atrocitățile din localitățile ucrainene, să distrugă moralul și spiritul de luptă al ucrainenilor, dar și să semene un haos controlat în proximitatea fostului spațiu sovietic.
De la început războiului din Ucraina, peste 5 milioane de ucraineni au trecut granița României refugiindu-se din calea războiului. Cei mai mulți au ales să meargă mai departe, spre Occident, dar unii au preferat să rămână aici. Oficial sunt 90 348, dar numărul real ar putea fi mult mai mare. Înainte de a ajunge în România, mulți știau doar ceea ce le spusese propaganda sovietică și rusă, așa că au fost uimiți de ce au găsit și de felul în care au fost primiți. Cu tot ajutorul primit, există însă și probleme – refugiaților le este greu să se integreze din cauza barierelor lingvistice și mulți încă resimt impactul psihologic al dramei prin care au trecut.
Pe măsură ce se apropie alegerile prezidențiale din Cehia, partidele populiste încearcă să obțină sprijinul filorușilor exploatând subiectul refugiaților de război ucraineni. Majoritatea cehilor continuă să îi privească pozitiv pe refugiați, dar o minoritate în creștere crede că aceștia sunt o povară.
Rusia a avut mereu oamenii săi printre reprezentanții clasei politice și administrației de la Chișinău. Unii nici nu au încercat să-și ascundă relația cu Moscova, alții par să-și fi jucat foarte bine rolul, plasându-se în fruntea unor mișcări naționale și proeuropene, ceea ce, probabil, i-a permis Rusiei să controleze anumite procese politice din interior. Veridica îi amintește, în acest al doilea episod, pe cei care au menținut Republica Moldova în siajul Moscovei pentru o bună parte din ultimele două decenii.
Autoritățile chineze au relaxat măsurile anti-pandemie după un val de proteste față de politica zero Covid. Este o cedare rară din partea unui regim care, în ultimii ani, și-a consolidat controlul asupra societății și nu a ezitat să folosească aparatul represiv pe care îl are la dispoziție împotriva mișcării pro-democrație din Hong Kong sau a uigurilor din Xinjiang. Pasul înapoi pare a fi însă unul tactic și nu există semne că ar putea fi urmat și de o relaxare politică.
Guvernul Republicii Moldova a fost acuzat că a cedat, din nou, șantajului Rusiei și al Transnistriei atunci când a acceptat ca, în schimbul curentului electric, să îi livreze Tiraspolului tot gazul primit de la ruși. Realitatea este însă că, momentan, Chișinăul nu are prea multe opțiuni pentru aprovizionarea cu electricitate și gaze naturale, iar proiectele de diversificare a surselor pe care le-a lansat au nevoie de timp pentru a fi realizate.
Rusia a avut mereu oamenii săi printre reprezentanții clasei politice și administrației de la Chișinău. Unii nici nu au încercat să-și ascundă relația cu Moscova, alții par să-și fi jucat foarte bine rolul, plasându-se în fruntea unor mișcări naționale și proeuropene, ceea ce, probabil, i-a permis Rusiei să controleze anumite procese politice din interior. Veridica îi amintește, în acest prim episod, pe cei care au marcat anii '90.
În timp ce pro-europenii de la Sofia sunt încrezători că Bulgaria va trece la euro în 2024, partidele filoruse susțin că adoptarea monedei unice europene va aduce doar instabilitate economică. Dezbaterile și dialogurile aprinse pe această temă ar putea domina spațiul politic în următorii doi ani, iar dezinformarea cu siguranță se va strecura în acest peisaj.
Războiul declanșat de Rusia a dus la un val uriaș de refugiați ucraineni. Milioane de oameni au fugit din Ucraina, spre alte țări europene, însă mulți au ales să rămână în regiunile mai sigure ale țării. Rusia a încercat să întoarcă în folosul său această criză pe care a generat-o. Pentru țările UE, a promovat narațiuni false prin care să genereze ostilitate față de refugiați. Pentru persoanele strămutate intern, propaganda a căutat să pună accentul pe disensiunile și clivajele interne.
Ultima rundă a negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina în cadrul războiului lansat de Moscova a avut loc în martie, fără să ducă la vreun rezultat. De mai bine de opt luni, procesul de negocieri este blocat, niciuna dintre părți neacceptând, de fapt, o pace cu orice preț: ambele vor victoria.
Ultimele evoluții de la Chișinău sugerează că Republica Moldova pare să fi devenit ținta unui război hibrid declanșat de Federația Rusă pentru a da jos actuala putere proeuropeană și a readuce acest stat în sfera de influență a Moscovei. Autoritățile de la Chișinău sunt nevoite să facă față unei crize energetice fără precedent, scumpirilor în lanț la cele mai importante produse și servicii, dar și protestelor organizate de partide în spatele cărora se crede că stau serviciile secrete de la Moscova.
Guvernarea conservatoare a Poloniei se arată tot mai critică față de Germania, în virtutea unui conflict „istoric” care, în cea mai mare măsură, este imaginar. Sentimentele anti-germane se confundă, uneori, cu cele anti-UE, și chiar și Rusia, inamicul tradițional al Poloniei, e privită cu mai multă îngăduință. Să fie acesta un prim semn că se pregătește un Polexit?
Cel de-al XX-lea congres al Partidului Comunist Chinez a consfințit controlul lui Xi Jinping asupra Chinei. Înaintea sa, doar fondatorul Republicii Populare, Mao Zedung, a mai deținut așa un control asupra țării. Era Xi are toate premisele să rămână în istorie drept una mai represivă în interior și mai agresivă în exterior decât cele trei decenii de relativă liberalizare care au precedat-o.
De aproape zece ani, Castelul din Praga, sediul președinției cehe, a fost unul dintre cele mai pro-ruse și pro-chineze locuri din Uniunea Europeană. Mandatul lui Miloš Zeman expiră pe 8 martie. Este încă devreme să speculăm cine îi va succede, însă ce putem spune cu siguranță este că reputația și politicile președinției se vor schimba fundamental după alegeri.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
