Donații
Veridica.md
În Rusia se vorbește despre „dezucrainizare” – formulă care înlocuiește „denazificarea” de la începutul războiului și înseamnă, practic, eradicarea identității ucrainene.
Limba ucraineană, văzută ca o primejdie pentru Rusia în „post-Ucraina”
Editorialistul Rostislav Ișcenko scrie pentru Ukraina.ru, care aparține trustului guvernamental de presă Russia Today, că nimeni nu știe dacă Rusia va reuși să ocupe întreaga Ucraină sau doar unele regiuni ale acesteia. De aceea, autorul îi propune Kremlinului să realizeze o dezucrainizare în fiecare regiune ocupată separat, pas cu pas. În articol se spune clar că limba ucraineană pune în primejdie menținerea influenței Rusiei asupra Ucrainei. Toți vorbitorii de limba ucraineană sunt considerați potențiali extremiști și teroriști. Editorialistul scrie că Ucraina trebuie ruptă în bucăți și integrată treptat în componența Rusiei. Dacă va exista o mică autonomie ucraineană, aceasta va solicita școli cu predare în limba ucraineană, ceea nu mai trebuie niciodată permis.
„Dacă Ucraina se va menține ca o entitate politică separată (chiar și ca o unitate autonomă în componența Rusiei), ea va elabora norme lingvistice unitare și pe teritoriul autonomiei va fi nevoie de vorbitori de limba ucraineană. Vor apare scriitori, poeți, activiști naționali și oameni de artă. Va apare o bază pentru renașterea banderoviștilor. Așa s-a produs, de fapt, în perioada Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene”, scrie Rotislav Ișchenko. Acesta susține, practic, o teză pe care am întâlnit-o și în alte articole publicate de presa rusă – aceea că „dezucrainizarea” trebuie văzută ca un proces de rusificare forțată și eradicare a limbii ucrainene.
De notat că în această vară în presa rusă au început să fie folosite o serie de sintagme noi de propagandă cum ar fi „post-Ucraina” sau „rămășițele Ucrainei”. Dezmembrarea Ucrainei sau eliminarea limbii ucrainene din viața publică trebuie să aibă loc în „post-Ucraina”, adică în perioada de după război, considerată ca o perioadă a gloriei Rusiei care a învins „nazismul” ucrainean încurajat de Occident. Scenariul propagandiștilor ruși e următorul: Rusia va face tot posibilul pentru a lăsa Ucraina fără lideri politici „naziști”, manipulați și încurajați de Occident, apoi va veni în ajutorul cetățenilor ucraineni abandonați de aceleași autorități! Perioada de după dispariția statului ucrainean este numită post-Ucraina și va fi marcată de o dezucrainizare profundă. Până atunci, acest proces va avea loc separat în fiecare regiune anexată. De fapt, în aceste articole este argumentată necesitatea deportării copiilor ucraineni, a interzicerii limbii ucrainene în școli și a organizării unor acțiuni îndreptate împotriva rezistenței poporului față de ocupația rusă.
„Dezucrainizarea” începe să înlocuiască „denazificarea”
Invazia la scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, a avut două pretexte principale – îndepărtarea unei închipuite amenințări NATO de granițele Rusiei și „denazificarea Ucrainei”. Narațiunea privind preluarea controlului Ucrainei de către naziști/fasciști nu a apărut însă în preajma invaziei din 2022, ci a fost folosită încă de când Rusia a invadat Crimeea și Donbassul în 2014, folosindu-se de așa-numiții omuleți verzi; chiar și înaintea acelei prime invazii, s-a vorbit despre fascism în legătură cu marele protest Euromaidan, care s-a încheiat cu îndepărtarea aliatului lui Putin de la Kiev, Viktor Ianukovici.
Pe 4 aprilie 2022, RIA Novosti a scris în premieră că denazificarea Ucrainei nu poate avea loc fără dezucrainizarea acesteia, văzută ca o respingere a identității etnice „artificiale” a populației din „teritoriile istorice ale Malorosiei (Rusiei Mici) și Novorosiei (Rusiei Noi)”. Această identitate etnică și lingvistă ar fi fost încurajată în perioada sovietică, mai scrie Ria Novosti – un argument fals care nu ține cont de marile persecuții la care, la fel ca și alte populații din fost URSS, ceceni, tătari, români etc., au fost supuși ucrainenii, persecuții care au atins o amploare de genocid în perioada Holodomorului – iar politicile de promovare a unei identități ucrainene artificiale au fost finanțate în ultimele decenii de Occident. Din articolul de presă, promovat intens în primăvara anului trecut, reiese că ucrainizarea este pentru propaganda pro-Kremlin sinonimul nazificării, iar denazificarea ar fi sinonimul dezucrainizării. Limba ucraineană este considerată o primejdie pentru eforturile Rusiei de a ține Ucraina în orbita sa de influență geopolitică. Ceea ce vine în contradicție cu planurile Moscovei în Ucraina sau în orice alt stat din fostul Imperiu Sovietic este considerat nazist și foarte periculos.
În aceeași perioadă, presa controlată de guvernul rus în Crimeea, dar și agenția de presă TASS de la Moscova au scris că numele de Ucraina va fi interzis în viitor pentru că este un simbol al nazismului și al radicalismului; în plus această denumire de stat ar fi „o invenție a serviciilor secrete poloneze” pentru a diviza lumea rusă. Majoritatea narațiunilor anti-ucrainene din prima fază a invaziei ținteau identitatea, cultura, limba și orice alte manifestări naționale ale poporului ucrainean invadat de armata rusă.
În contextul retragerii trupelor regulate ale Rusiei din regiunea Kiev în primăvara anului trecut, narațiunea privind dezucrainizarea Ucrainei a fost abandonată pentru o anumită perioadă.
„Dezucrainizarea” și fobia lui Putin față de o Ucraină europenizată
În linii mari, tezele privind dezucrainizarea se bazează pe liniile trasate de Vladimir Putin în articolul „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, publicat în vara lui 2021 pe website-ul Kremlinului. Pentru Vladimir Putin, o Ucraină europenizată este o „anti-Rusie” care trebuie combătută. Putin a pus în discuție problema existenței ucrainenilor ca popor, numindu-i „maloruși”, adică ruși mai mici, care nu au dreptul istoric la un stat separat de Rusia. Tot acolo, liderul rus a scris și că Ucraina de astăzi este în întregime rodul epocii sovietice, fiind creată pe seama Rusiei istorice.
Putin a acuzat Occidentul că ar transforma Ucraina într-o „anti-Rusie”, ar crea o atmosferă de spaimă și ar avea „o retorică neonazistă și agresivă”.
În realitate, Ucraina nu este o invenție sovietică, cum a scris Putin. Liderul bolșevic Vladimir Lenin a fost forțat să creeze o republică socialistă națională pentru ucraineni, oferindu-le o garanție politică că transformările social-economice se vor desfășura în contextul păstrării identității lor lingvistice. Bolșevicii se temeau de forța diferitelor curente naționaliste din URSS de după războiul civil, așa că în 1923 au adoptat doctrina „autohtonizării” puterii în noile republici prin care ofereau o largă autonomie culturală dublată de un control ideologic total. Doctrina a fost însă abandonată după calmarea spiritelor și au urmat decenii de rusificare și persecutare a unor minorități naționale, inclusiv ucrainenii.
Țintele „dezucrainizării”: copii, toponime, simbolouri politice
Una dintre metodele dezucrainizării folosită în contextul războiului este deportarea forțată a copiilor din Ucraina pe teritoriul Rusiei pentru a-i educa în spiritul lumii ruse. La începutul lui mai a.c. OSCE a publicat un raport potrivit căruia un număr mare de copii ucraineni au fost deportați în Rusia. OSCE a afirmat că Rusia a încălcat drepturile copiilor ucraineni duși ilegal pe teritoriul rus; acest tip de acțiuni ar putea fi catalogate drept crime de război. 45 de ţări membre au cerut o investigație privind deportările de copii ucraineni. Un oficial de la Moscova a afirmat că 700.000 de copii ucraineni se află acum în Rusia – un număr semnificativ mai mare decât estimările ucrainene, de până în 30 000 de copii. Potrivit lui Grigori Karasin, şeful Comisiei pentru afaceri internaționale din Consiliul Federație Ruse, copiii s-au refugiat din calea exploziilor şi a bombardamentelor din zonele de conflict din Ucraina.
Pe teritoriul Rusiei copiii sunt dezucrainizați în tabere de elevi, în școli, în sânul unor familii de ruși. Potrivit unor investigații ale jurnaliștilor de la Kiev, autoritățile ruse le spun copiilor că părinții i-au abandonat sau nu mai sunt în viață. Ei sunt lăsați fără telefoane și fără acces la informații. Adolescenților li se spune că nu mai există Ucraina ca stat și că, în viitor, limba rusă va fi vorbită peste tot în lume.
În teritoriile ocupate de Rusia, autoritățile au început reeducarea elevilor ucraineni prin eliminarea din sistem a profesorilor care nu vor să predea programa rusă. „Învățământul în baza programului rus și a valorilor Rusiei, îi vor face pe elevi peste ani victime ale propagandei Kremlinului”, a comentat Oksana Zabolotna, președinta Asociației Ucrainene a Cercetătorilor Educației.
În majoritatea localităților ocupate de Rusia s-a revenit la denumirile sovietice ale străzilor. O serie de toponime au fost schimbate în manieră rusească. De exemplu, în orașul Mariupol denumirile raioanelor Central și Sudic au fost schimbate în Octombrie și Iliciovsk, denumiri care trimit la perioada comunistă (Iliciovsk e de la Vladimir Ilici Lenin). Mai mult, faptul că propaganda îi acuză pe bolșevici că au inventat Ucraina nu îi împiedică pe ruși să construiască inclusiv statui ale liderului bolșevic Vladimir Lenin.
Denazificarea și dezucrainizarea ca unelte ale expansiunii rusești
Propaganda rusă a prezentat deznaționalizarea și crimele comise împotriva cetățenilor ucraineni ca fiind acte victorioase de denazificare. Invadarea unui stat suveran, deportarea minorilor, provocarea unor distrugeri ample etc. sunt arătate ca fiind acte ale dezucrainizării, foarte necesare pentru salvarea Rusiei. De fapt, ceea ce face Rusia, de la eforturile de eradicare a identității ucrainene și discursul extremist până la răpirea copiilor pentru a-i rusifica intră în sfera actelor care, potrivit convențiilor internaționale, țin de genocid.
Denazificarea văzută ca un sinonim al dezucrainizării demonstrează încă o dată că sensul acestei noțiuni diferă fundamental în Rusia de ceea ce reprezintă combaterea nazismului în Occident. În momentul de față dezucrainizarea pare o fi doar una dintre posibilele variante ale denazificării ca politică a Kremlinului. Este una adaptată la condițiile Ucrainei, dar care poate fi aplicată și în alte state. Sub umbrela denazificării Rusia poate să întreprindă orice acțiuni criminale, militare, de propagandă și șantaj, iar incertitudinea terminologică e folosită de Moscova pentru a-și justifica politicile – și a-și masca crimele de război – în ochii publicului intern, dar și ai simpatizanților externi.
