Donații
Veridica.md
Mai bine de o jumătate de an de demonstrații, amenințarea veteranilor că nu vor răspunde la viitoarele convocări, sute de mii de oameni în stradă, lanț uman în jurul Knessetului, boicotări ale opoziției în timpul dezbaterilor din parlamentul unicameral israelian; totuși, nimic nu poate opri reforma în justiția israeliană propusă de guvernul Netanyahu 6, cel mai de dreapta și cel mai religios executiv de coaliție al Israelului.
Curtea Supremă și argumentul „rezonabilității”
Parlamentul israelian a mai făcut un pas, votând elementul cheie din pachetul legislativ propus de coaliția de guvernământ - limitarea prerogativelor Curții Supreme israeliene. Cum, după modelul britanic sau canadian, statul evreu nu are o constituție, așa cum am explicat în Veridica, această înaltă instanță joacă un rol extrem de important în arhitectura societății israeliene. Unul dintre instrumentele pe care magistrații acestei instituții îl aveau la îndemână este „rezonabilitatea”, un concept de drept folosit și de alte sisteme legislative din lume, la care se apelează atunci când un tribunal hotărăște că o decizie administrativă sau legislativă a fost luată fără a ține cont de „toți factorii relevanți” sau fără a acorda o pondere justă fiecărui element relevant.
În fapt, Curții Supreme israeliene i se limitează dreptul de a invalida deciziile guvernamentale, inclusiv pe cele ale premierului, ale membrilor cabinetului sau Knessetului, cum ar fi numirile sau demiterile. În plus, guvernul poate ignora fără probleme hotărârile altor instituții ale statului.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu (C), Ministrul Apărării Yoav Gallant (S) și ministrul Justiției Yariv Levin (3-S)
votează legea privind reforma sistemului de justiție, Knesset, Israel, 24 iulie 2023.
©EPA-EFE/ABIR SULTAN
Ce are de câștigat și ce are de pierdut Netanyahu?
În ianuarie, chiar la începutul celor mai ample mișcări de mase din istoria Israelului, Benjamin Netanyahu a fost nevoit să retragă numirea unui apropiat al său pentru funcția de ministru de finanțe. Curtea a blocat decizia, considerând-o „nerezonabilă”, în condițiile în care Aryeh Deri (un politician ultraortodox) fusese condamnat pentru fraudă fiscală. O decizie „rezonabilă” a magistraților, câtă vreme Netanyahu punea în capul finanțelor un „lup la oi”. Netanyahu nu a avut de ales și a trebuit să renunțe la Deri. Nu a fost prima dată când Curtea i-a blocat astfel de numiri controversate, a făcut-o și în 2015, și în 2012. Așa că nu e de mirare că argumentul „rezonabilității” trebuia eliminat de o coaliție care-și dorește ca această revizuire să reducă „excesul de zel” al judecătorilor. În fapt, legea care limitează folosirea acestui concept de către Curtea Supremă distruge astfel mecanismele de control și echilibru care stau la baza democrației israeliene.
E prima dată în istoria Israelului când rezerviștii amenință că nu se vor prezenta la convocările obligatorii, dacă această revizuire va continua, într-un moment deloc liniștit în Orient. E bine de știut că în Israel armata este obligatorie, atât pentru băieți cât și pentru fete. La rândul lor, rezerviștii sunt obligați prin lege să participe anual un anumit număr de zile la acțiuni ale armatei, până la împlinirea a cel puțin 40 de ani. În situații de urgență, statul își poate obliga întreaga forță de rezervă, adică 400 de mii de soldați, să se prezinte la ordin. Așadar, amenințarea rezerviștilor nu e deloc de neglijat, așa că nu e de mirare că într-un context atât de tulbure, aliatul și partenerul Israelului, SUA, prin președintele american Joe Biden, îl îndeamnă pe Netanyahu să oprească procesul de reformare a justiției.
Ordonanța 13, varianta ivrit?
Îi dă mâna lui Netanyahu să facă asta acum? Să încetinească sau chiar să oprească această reformă? Societatea israeliană nu a fost niciodată atât de divizată, iar pentru un politician ca Netanyahu contează enorm, atunci când navighează prin ape tulburi și vrea să ajungă mereu la mal. Până acum, i-a ieșit.
Reforma judiciară este susținută în primul rând de partidele naționaliste și religioase din coaliția de guvernare. Toate susțin că, de fapt, pachetul legislativ propus nu face altceva decât să întărească sistemul juridic, prin urmare și statul de drept. Dar nu poți să nu privești cu atenție cabinetul Netanyahu 6 și să nu te gândești că, de fapt, datorită noilor legi, Netanyahu și alți politicieni din coaliția pe care o conduce ar putea scăpa de procesele de corupție. Mai mult, prin diminuarea atribuțiilor Curții Supreme, partidele din coaliție ar putea impune legi civile israeliene în Cisiordania sau legi care care permit expulzarea unor studenți palestinieni acuzați că se identifică cu simbolurile palestiniene.
Unele propuneri sunt pe placul lui Netanyahu, altele nu, așa se explică de ce adoptarea legilor justiției este amânată uneori de însuși Netanyahu. După fiecare lege votată, vine o perioadă de pauză, pretextul fiind fie Paștele evreiesc, fie vacanța parlamentară. Pentru Netanyahu și Likud, aceste perioade permit evaluarea daunelor politice generate de fiecare nouă lege. În felul acesta, Netanyahu își dă timp să se replieze, să-și regândească strategia.
Shalom Lipner, cercetător senior nerezident pentru programele din Orientul Mijlociu la Atlantic Council, crede că „problema mai profundă a Israelului este criza de identitate în care se găsesc implicați cetățenii săi. Problema «rezonabilității», la urma urmei, nu este decât vârful unui aisberg ale cărui baze se află în dezbaterea existențială pe care israelienii o poartă asupra caracterului evreu și democratic al națiunii lor.”
Un banner îl înfățișează pe prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu și mulțimea de protestatari anti-guvernamentali
care participă la un protest împotriva reformei sistemului de justiție, Tel Aviv, Israel, 27 mai 2023.
©EPA-EFE/ABIR SULTAN
Soluția celor două state, tot mai îndepărtată
La nivel global, inclusiv în Statele Unite, aliații Israelului au avertizat asupra impactului pe care aceste reforme îl vor avea asupra democrației Israelului. Eroziunea democrației din Israel va hrăni extrema stângă din Congresul SUA, a cărei susținere a Israelului e în continuă scădere. Este vorba de grupul afiliat Partidului Democrat din Congresul american, inființat în 1991, care în timp s-a mărit. În iunie, luna trecută, grupul număra 102 membri, din care 100 cu drept de vot. Șefa acestui grup afiliat democraților a declarat recent că: „Poporul palestinian merită autodeterminare și autonomie, visul unei soluții cu două state ne scapă, nici măcar nu se simte posibil." În același discurs, rostit înainte ca președintele israelian să vorbească în Congres, Pramila Jaypal a numit Israelul stat rasist, ceea ce i-a atras critici de la vârful politicii americane, forțând-o să-și retragă afirmația și să-și ceară public scuze. Ei bine, acest grup de extremă stânga va continua să facă presiuni asupra administrației Biden ca să ia măsuri.
Poate că vizita președintelui Isaac Herzog la Washington, cu o săptămână înainte de votul din Knesset, nu a fost, pur și simplu, o prezență bifată în agendele celor doi președinți. Deși șeful statului evreu are, spre deosebire de omologul său american, atribuții executive limitate, în situații de criză, el poate deveni vârful de lance al diplomației. Iar Israelul traversează astăzi o criză în relația cu principalul său aliat, Statele Unite.
La Washington, unde Netanyahu a fost invitat abia undeva pe la sfârșitul anului, Isaac Herzog a primit reproșurile directe ale congresmenilor: expansiunea coloniilor pe malul de Vest al Iordanului, ceea ce pentru americani reprezintă o slăbire a soluției „două state” și, desigur, reforma în justiție. În discursul rostit anul trecut în fața Adunării Generale a ONU, Joe Biden a spus : „Statele Unite sunt angajate pentru securitatea Israelului. Punct. O soluție negociată cu două state rămâne, în opinia noastră, cea mai bună modalitate de a asigura securitatea și prosperitatea Israelului... și de a oferi palestinienilor un stat la care au dreptul”.
În pofida tuturor acestor reproșuri, parteneriatul israeliano-american e tulburat doar la nivel retoric, dovadă că statul evreu cumpără de la americani 25 de avioane F-35, cel mai avansat avion de luptă din lume, Israelul fiind singura țară din Orientul Mijlociu care îl are în dotare. Nota de plată se ridică la 3 miliarde de dolari.
Curtea Supremă vs Netanyahu: septembrie, un nou termen
Este clar că, deocamdată, Netanyahu nu va face pasul înapoi pe care părea că-l face înainte de Paștele evreiesc. Pare a fi, mai degrabă, o strategie. Adoptarea, una câte una, a legilor care guvernează justiția, și nu tot pachetul deodată, îi dă timp să-și adapteze strategia din mers. A vrut să adopte o parte a legii privind Curtea Supremă până în 30 iulie, când parlamentarii iau vacanță, și a făcut-o.
Acum, autoritățile israeliene se pregătesc pentru o vară incendiară, și la propriu și la figurat. Protestele nu vor înceta, mai ales că legea votată luni, 24 iulie, a intrat în vigoare miercuri seara. Asta pentru că judecarea nenumăratelor contestații depuse de Opoziție și societatea civilă la Curtea Supremă a fost amânată pentru luna septembrie.
Curtea supremă s-a abținut să înghețe intrarea în vigoarea a legii care îi limitează propriile competențe. De altfel, Curtea nu a blocat niciodată vrea amendare a legilor fundamentale, în schimb, a recurs la alte instrumente, cum ar fi cel al „rezonabilității”.
În toamnă, când parlamentul își reia activitatea, deputații israelieni ar trebui să ia în dezbatere al doilea element cheie din pachetul legilor justiției, și anume Legea Comitetului numirilor juridice. În octombrie, doi dintre cei mai importanți judecători ai Curții vor ieși la pensie, unul dintre ei fiind chiar președintele Curții. Amânarea până în toamnă a pronunțării asupra acestor contestații nu face altceva decât să forțeze mâna ministrului de justiție să convoace Comitetul pentru numiri judiciare. Yariv Levin a spus însă că nu îl va convoca, până când acesta nu va fi reformat. Liderul opoziției, Yair Lapid, susține că această mutare este o încercare de a paraliza Comisia până la finalizarea procesului legislativ.
