Donații
Veridica.md
Relațiile ruso-chineze par să fie înfloritoare. Beijingul își vede însă de propriile interese: vrea să atragă în orbita sa țările din Asia Centrală și ar putea chiar să vizeze recuperarea Manciuriei exterioare.
Războiul din Ucraina, un câștig economic pentru China
Unul dintre marile mistere ale războiului din Ucraina este politica Beijingului în acest context beligerant generat de aliatul său, Rusia. Oferte de pace, ajutoare indirecte prin schimburi economice care au crescut cu 40 la sută la începutul acestui an și asta deoarece China a prins momentul și cumpără gaze și petrol ieftine de la rușii disperați să-și alimenteze mașina de război. Numai la ultima vizită a lui Xi în Rusia, în luna martie a acestui an, s-au semnat contracte comerciale care vor duce schimburile comerciale la peste 200 de miliarde de dolari pe an – un volum semnificativ, chiar dacă este de câteva ori mai mic decât cele ale schimburilor comerciale China – SUA sau China – UE. De la începutul războiului – și pe măsură ce companiile occidentale au început să se retragă din Rusia iar sancțiunile la adresa Moscovei au crescut – mărfurile chinezești au început să acapareze tot mai mult piața rusă.
În februarie 2022, cu doar două zile înainte ca Putin să ordone armatei să invadeze Ucraina, Rusia și China își declarau dragoste eternă prin președinții lor. Evident că lumea întreagă s-a temut de o acțiune simultană a celor două puteri nucleare : una în Ucraina, alta în Taiwan. Dar China nu s-a grăbit.
După cum China nu s-a grăbit să sprijine pe față războiul lui Putin în Ucraina cu armament letal. Beijingul încă lucrează la plasa de siguranță a economiei înainte de a face un pas în sensul ăsta, dacă îl va face. În momentul de față, tipul de sancțiuni occidentale impuse Rusiei și celor care o sprijină nu este de dorit de către China care are planuri mari, care se pare că nu includ Rusia. De fapt, dacă am traduce ultimele acțiuni ale Beijingului am putea zice că lui Putin i se cam trage covorul de sub picioare, iar „citadela” post-sovietică e din ce în ce mai ademenită de un alt „tătuc”: Xi Jinping.
China face pași pentru a înlocui Rusia în Asia Centrală
Summitul de la jumătatea lunii trecute, organizat cu mare fast de China în celebrul oraș XIAN, inima străvechiului Drum al mătăsii, a reunit cinci președinți din Asia Centrală. Un summit care s-a desfășurat sub deviza „promovării, cooperării și incluziunii”, proclamată de președintele Xi Jinping.
Liderul de la Beijing a întins covorul roșu pentru președinții din Kazahstan, Kîrgîstan, Turkmenistan, Uzbekistan și Tadjikistan dându-le onorul înainte de a le dezvălui marele plan pentru dezvoltarea Asiei Centrale. China pune în joc bani pentru dezvoltarea infrastructurii și dezvoltarea comerțului, dar în egală măsură, asumându-și rolul de lider al unei regiuni care în mod tradițional era în sfera de influență a Rusiei.
Pentru China, rețeaua de coridoare comerciale ale celor cinci foste republici sovietice reprezintă alternative ideale pentru transportul de combustibil, alimente și alte mărfuri în cazul apariției obstacolelor pe rutele sale tradiționale.
De ce ar fi încântate cele cinci state din Asia Centrală de oferta Chinei? În primul rând pentru că banii nu au miros. În numai doi ani, China a investit în regiune 30 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că investițiile totale chineze au crescut de la 40 de miliarde, cifra anului 2020, la 70 de miliarde la sfârșitul anului trecut. Potrivit Beijingului, schimburile comerciale între China și Asia Centrală au depășit 70 de miliarde de dolari în 2022. În mai, anul acesta, Xi Jinping a prezentat un „plan de dezvoltare” pentru Asia Centrală, prin care promite investiții și granturi de peste 3 miliarde de dolari, investiții în infrastructură – inclusiv în conducte de gaze –, creșterea schimburilor comerciale și sprijin pentru dezvoltarea unui coridor de transport trans-caspic.
În spatele acestor cifre se ascunde însă și o îndatorare a unor țări ca Tadjikistanul sau Kîrgîstanul care s-au împrumutat în condiții ”avantajoase” de la Beijing. La nivelul anului 2020 se estimează că aproximativ 45 la sută din datoria externă a Kîrgîstanului e la China. E limpede că aceste cifre nu au apărut peste noapte, iar China face pași în regiune de mai mulți ani.
Beijingul, viitorul furnizor de securitate în Asia Centrală
În primele două decenii după prăbușirea URSS-ului în 1991, China s-a folosit de Organizația de Cooperare de la Shanghai – din care face parte și Rusia – pentru a dezvolta relații bilaterale cu statele din Asia Centrală.
Politica Beijingului în Asia Centrală a căpătat noi dimensiuni odată cu venirea la putere a lui Xi Jinping, care încă din 2013, într-un discurs rostit la Universitatea Nazarbaiev din Astana, unde-l avea alături pe liderul kazah, a propus ca țările din regiune să se alăture Beijingului în construirea unei „centuri economice a Drumului mătăsii”.
Angajamentele Asiei Centrale cu China au stat în centrul politicii Beijingului de creștere a asertivității globale, pe care presa de stat chineză o numește „Noua Eră". Și noua eră chiar a început în Asia centrală unde China construiește inclusiv facilități militare de-a lungul graniței tadjice cu Afganistanul. Rusia continuă să fie principalul furnizor de arme în regiune, dar probabil că nu își va mai păstra această poziție pentru foarte mult timp; ponderea Chinei în importurile de arme în Asia Centrală a crescut de la 1,5 % acum 13 ani la 13 % azi.
Tulburările din Kazahstan de anul trecut și invazia rușilor în Ucraina au contribuit și mai mult la influența Chinei în zonă. Beijingul i-a oferit asistență Kazahstanului atunci și și-a exprimat sprijinul pentru idependența și integritateai teritorială a acestuia. Toate acestea, plus vizita lui Xi de anul trecut sugerează angajamentul profund de securitate al Chinei în condițiile în care fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, numea această țară în august anul trecut, un ”stat artificial”.
Garanțiile de securitate ale Rusiei prin Alianța militară CSTO ( Organizația Tratatului Colectiv de securitate) au devenit din ce în ce mai volatile în condițiile în care Moscova, angrenată în ceea ce ea numește ”operațiunea specială” din Ucraina, și-a slăbit prezența militară în Tadjikistan trimițând unul din batalioanele staționate acolo în Ucraina; unitatea ar fi fost distrusă în lupte în luna aprilie. Putin a relocat în Ucraina și militari de la baza rusă din Kant, Kîrgîstan. Și cum să nu fie tentante promisiunile de securitate ale Chinei, susținute cu munți de bani, când CSTO condusă de Rusia și-a dovedit ineficiența în soluționarea disputelor teritoriale violente dintre Kîrgîstan și Tadjikistan sau în conflictul din Nagorno Karabah.
Nu e de mirare că în acest context, reuniunea de la Xian capătă deodată altă dimensiune în care Rusia nu mai are loc.
Ar putea China să îi ceară Rusiei să înapoieze Manciuria exterioară?
Este evident că războiul din Ucraina slăbește Rusia cu fiecare zi care trece, făcând-o tot mai dependentă de Beijing, care capătă astfel tot mai multe pârghii în relația sa cu Moscova. Se poate ca, odată cu invadarea Ucrainei, Putin să îi fi deschis Chinei ușa spre rezolvarea unor probleme teritoriale, în condițiile în care peste un milion de kilometri pătrați din actualul Orient îndepărtat rus, inclusiv orașul Vladivostok, i-au aparținut Chinei până după mijlocul secolului XIX; Beijingul numește și acum regiunea „Manciuria exterioară”. Putin, care pretinde că a invadat Ucraina pentru a redobândi un teritoriu rusesc, probabil că e dispus la concesii multiple doar ca nu cumva Xi Jinping să nu acționeze la fel în privința teritoriilor chineze anexate de ruși.
Prin urmare, China nu are de ce să lase din mână Rusia. Rusia, nu și pe Putin care în actualul context este ”idiotul util” care poate ajuta Beijingul să își atingă scopurile și în privința Taiwanului, dar și în privința, să-i spunem, revanșismului istoric care este și pe placul lui XI.
Când Xi Jinping s-a întâlnit cu Putin la Moscova în pragul ușii de la Kremlin i-a spus:
”Acum au loc schimbări, schimbări de care nu am mai văzut de 100 de ani și noi suntem cei care vom fi în fruntea acestor schimbări.”
Parcă încep să aibă înțeles vorbele lui Xi, care probabil că se pregătește deja pentru o eră post-Putin.
