Donează
Guvernul Republicii Moldova a fost acuzat că a cedat, din nou, șantajului Rusiei și al Transnistriei atunci când a acceptat ca, în schimbul curentului electric, să îi livreze Tiraspolului tot gazul primit de la ruși. Realitatea este însă că, momentan, Chișinăul nu are prea multe opțiuni pentru aprovizionarea cu electricitate și gaze naturale, iar proiectele de diversificare a surselor pe care le-a lansat au nevoie de timp pentru a fi realizate.
În pofida prevederilor contractuale, Gazprom-ul a redus livrările de gaze către Republica Moldova
Începutul crizei energetice în Republica Moldova a coincis cu schimbarea puterii la Chișinău și victoria Partidului Acțiune și Solidaritate, de factură proeuropeană, la alegerile din iulie 2021.
În august, la Chișinău era votat un nou guvern. În scurt timp, una din prioritățile acestui guvern a devenit semnarea unui nou contract cu gigantul rus Gazprom, întrucât cel existent expira la 30 septembrie 2021.
Negocierile pentru noul contract au coincis cu o perioadă dificilă în întreaga Europă. Rusia a început să pună presiune pe sistemul energetic continental, pregătind astfel terenul pentru invadarea Ucrainei și pentru folosirea gazelor ca armă împotriva Occidentului.
În cazul Republicii Moldova, concernul rus a refuzat să prelungească automat contractul la data expirării, cum se întâmpla, de regulă, până atunci. Gazprom a redus și cantitatea de gaze livrate la 67% din necesarul Republicii Moldova. Adică, exact atât cât consumă, de regulă, regiunea separatistă transnistreană, aflată sub controlul Kremlinului, unde există câteva întreprinderi energofage mari. Între acestea se numără uzina siderurgică de la Râbnița și centrala termoelectrică de la Cuciurgan. Totodată, concernul rus a majorat prețul de la 550 USD pentru o mie de metri cubi cât era în septembrie anul trecut, la 790 USD, sau de aproximativ patru ori mai mult față de începutul anului 2021.
Se pare că noul guvern de la Chișinău nu se aștepta la o astfel de majorare. A reușit, în regim de urgență, să găsească soluții pentru a reduce dependența de gazul rusesc, Gazprom fiind până la acel moment, singurul furnizor de gaze naturale în Republica Moldova.
Chișinăul a început să cumpere gaze de pe piețe internaționale, însă în urma manevrelor Rusiei prețul se majorase considerabil în întreaga lume. La 22 octombrie Republica Moldova a decretat stare de urgență în domeniul energiei, ceea ce i-a permis să simplifice și să eficientizeze, sub aspect juridic, procedurile de procurare a gazelor din alte surse decât Gazprom. A fost, de altfel, pentru prima dată când o treime din gazul consumat în Republica Moldova provenea din altă parte decât Rusia.
La sfârșitul aceleiași luni, ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spânu, și directorul general al Gazprom, Aleksei Miller, au semnat un contract de livrare a gazului pe un termen de cinci ani. Gazprom avea să fie plătit în baza unei formule care ținea cont atât de prețul gazelor la bursă cât și de cel al așa-zisului coș al produselor petroliere. Această formulă asigura un preț mai mic iarna și unul mai mare vara, când consumul de gaze scade considerabil. Andrei Spânu a calificat acest contract drept un succes al Guvernului, dar unii experți și opoziția l-au criticat, afirmând că s-ar fi putut obține un preț mai bun. În acel moment, însă, nu pare să fi existat o altă soluție, deoarece criza energetica începuse să se aprofundeze, iar prețul gazelor creștea vertiginos pe piețele internaționale.
În pofida acestui contract, Gazprom a continuat să amenințe Chișinăul cu sistarea livrărilor la cea mai mică întârziere a plăților, iar la 1 octombrie 2022, ignorând condițiile contractului, a redus din nou cu aproximativ o treime cantitatea furnizată Chișinăului, exact așa cum făcuse cu un an în urmă, dând vina pe Ucraina care nu ar asigura tranzitul întregii cantități.
De data aceasta însă, Chișinăul a fost mult mai incisiv și a declarat că regiunea transnistreană va primi doar o treime din cantitatea de 5,7 milioane de metri cubi pe zi furnizată de Gazprom.
Acest lucru pare să-i fi creat probleme serioase administrației secesioniste de la Tiraspol. Trebuie spus că, din 2005, Transnistria nu a mai plătit deloc pentru gazul consumat, iar livrarea acestui tip de combustibil a devenit un mod de a finanța regimul secesionist din regiune: Rusia a livrat gratis gaze, care au fost transformate în curent electric de către centrala de la Cuciurgan (care aparține companiei ruse RAO EES) și vândut teritoriului controlat de autoritățile de la Chișinău. După ce Chișinăul a refuzat să livreze întreaga cantitate regiunii transnistrene, unde influența Rusiei este covârșitoare, oamenii de acolo au început să primească căldură doar câteva ore dimineața și seara, iar troleibuzele au început să circule restricționat, tot dimineața și seara.
Infrastructura electroenergetică actuală a Republicii Moldova o face dependentă de regiunea transnistreană
O problemă majoră în depășirea crizei energetice din Republica Moldova o joacă și infrastructura, în mare parte rămasă încă din perioada sovietică. Dacă în ceea ce privește gazele, Chișinăul a reușit să-și asigure a rută alternativă prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, dat în folosință integral în 2021, și prin care recent au fost importate primele cantități din rețeaua transbalcanică, cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce privește asigurarea cu energie electrică. Rețeaua electrică este rămasă încă din perioada sovietică și e conectată la cea din Ucraina. Din cele câteva linii de înaltă tensiune care unesc Republica Moldova cu Ucraina, doar una intră direct pe teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău; celelalte traversează Transnistria. La fel, singura linie care face conexiunea cu România, la Isaccea, mai întâi trece pe teritoriul Ucrainei, ajunge apoi în regiunea transnistreană, de unde curentul este direcționat spre malul drept al Nistrului.
Prin urmare, Republica Moldova este extrem de vulnerabilă sub aspectul asigurării cu energie electrică și depinde, până la urmă, de administrația separatistă de la Tiraspol, care poate opri oricând livrările spre teritoriul controlat de către autoritățile de la Chișinău.
Ca să remedieze situația, guvernul de la Chișinău a semnat un contract pentru construcția unei linii de înaltă tensiune de 400 kV care să vină de la Isaccea, prin Vulcănești, direct până la Chișinău, ocolind Ucraina și regiunea transnistreană. Licitația pentru construcția acestei linii a fost câștigată de o companie indiană, ceea ce, în opinia mai multor analiști, a fost o eroare din partea autorităților de la Chișinău, în condițiile în care respectiva companie nu avea cea mai bună reputație, iar la concurs a luat parte și o companie românească, care a avut o ofertă mai scumpă cu doar câteva zeci de mii de dolari. Autoritățile susțin că au fost forțate de prevederile legislației să aleagă compania indiană, deoarece aceasta a propus cel mai ieftin proiect. Unii analiști sunt însă de părere că Guvernul ar fi trebuit să aleagă firma românească, pentru că aceasta ar fi putut fi convinsă mai ușor să grăbească procesul de construcție a liniei, spre deosebire de compania indiană.
Andrei Spânu a anunțat recent că elaborarea proiectului tehnic detaliat al noii linii a fost realizat în proporție de 80%, iar construcția propriu-zisă ar urma să înceapă în primăvara anului viitor.
Până la darea în folosință a acestei linii, Republica Moldova va depinde de bunăvoința administrației de la Tiraspol, care poate întrerupe în orice moment livrările de la centrala de la Cuciurgan.
O demonstrează și criza electroenergetică din noiembrie. La sfârșitul lunii octombrie, centrala de la Cuciurgan, care până atunci asigura 70% din necesarul de energie electrică din Republica Moldova, a anunțat că reduce la 27% cantitatea livrată malului drept din cauza deficitului de gaze. În noiembrie nu a mai livrat curent deloc. Se poate presupune că a fost a încercare a Kremlinului de a pune presiune pe actuala putere de la Chișinău ca aceasta să devină mai conciliantă în raport cu Rusia și să-și tempereze aspirațiile europene. Guvernul de la Chișinău a fost nevoit, în toată această perioadă, să cumpere curent electric din România și de la centralele termoelectrice din Chișinău și Bălți ( care asigură, cel mult, cca 17% din necesar). Cea mai mare parte a curentului cumpărat în România era procurată la bursă, în regim de urgență, uneori la prețuri care depășeau 400 sau chiar 600 de euro pentru 1 mgW/h. Un preț pe care extrem de puțini din consumatorii din Republica Moldova l-ar fi putut plăti, susține Andrei Spânu.
O cedare la presiunile Kremlinului și Tiraspolului, sau un compromis necesar?
Soluția pe care a găsit-o guvernul de la Chișinău vine tot de la Cuciurgan. După o lună de presiuni reciproce – Chișinăul a limitat cantitatea de gaz livrată regiunii transnistrene, iar Tiraspolul nu a mai furnizat curent electric – se pare că s-a ajuns la un compromis. Același Andrei Spânu anunța în seara zilei de 3 decembrie că s-a reușit semnarea unui contract cu centrala de la Cuciurgan care va asigura în decembrie 53% din necesarul de curent al Republicii Moldova, la un preț de 73 USD pentru 1 mgW/h. Celelalte 47% vor fi cumpărate în continuare din România. Contractul respectiv ar putea fi extins pentru perioada ianuarie-martie 2023.
Chișinăul în schimb va oferi regiunii transnistrene întreaga cantitate de gaze cumpărate de la Gazprom. Potrivit lui Andrei Spânu, malul drept va folosi pentru consum propriu rezervele de gaze stocate în România și Ucraina, care i-ar ajunge Republicii Moldova pentru două luni de sezon rece, restul gazelor necesare urmând a fi procurate de pe piețele internaționale. Ministrul Spânu afirmă că acest contract este, în orice caz, mai avantajos din punct de vedere economic decât dacă s-ar procura în continuare cea mai mare parte a curentului electric în regim de urgență din România.
După semnarea acestui contract mai mulți analiști și opozanți politici au acuzat Guvernul de cedări în fața Kremlinului și a Tiraspolului. Ei insistă pe ideea că autoritățile de la Chișinău ar fi trebuit să amplifice presiunea pe regiunea transnistreană și să nu-i mai livreze deloc gaze.
Alți experți consideră că este vorba de o soluție de compromis rezonabilă care îi va permite Chișinăului să evite deconectările în masă de la energia electrică în Republica Moldova. Lucrurile trebuie privite în ansamblu, prin prisma situației regionale critice pe plan energetic, iar în al doilea rând, prin prisma impactului pe care energia scumpă procurată în regim de urgență ar putea afecta economia și chiar funcționalitatea statului Republica Moldova, consideră acești experți. Jurnalistul economic Ion Preașcă, este de părere că, în cazul în care situația ar fi rămas neschimbată, prețul în facturi s-ar fi majorat în continuare ceea ce ar fi provocat inevitabil și tulburări sociale.
La rândul său, expertul pe probleme de energie, Ion Muntean, subliniază că după semnarea acestui contract scade presiunea și pe România, care timp de o lună a asigurat aproape 90% din întreg necesarul de curent al Republicii Moldova.
„Trebuie să înțelegem că România însăși importă în prezent energie electrică, în special în orele de vârf, și noi până acum am beneficiat și în continuare beneficiem de energie electrică din România. Doar că situația se complică pe măsură ce consumul, cererea de energie la nivel regional crește în Europa, inclusiv și la noi”, a subliniat Ion Muntean.
El crede că în primăvară, când situația pe piața energetică în regiune se va îmbunătăți, iar prețurile la energie vor scădea, guvernul de la Chișinău ar putea reveni la livrarea unei cantități mai mici de gaze regiunii transnistrene.
Maia Sandu insistă pe reorganizarea sectorului energiei din Republica Moldova
Dincolo de toate, semnarea contractului cu centrala de la Cuciurgan și mai ales modul în care s-a anunțat semnarea lui – într-o seara de sâmbătă, pe canalul de telegram al ministrului Andrei Spânu, după care a urmat o zi și jumătate de tăcere – pare să fi provocat nemulțumirea președintelui Maia Sandu. Aflată într-o vizită în Statele Unite, ea a publicat pe contul său de facebook un mesaj în care îi cerea Guvernului să explice rapid și clar toate evoluțiile pe domeniul energiei.
„Securitatea energetică este un element foarte important al securității țării și fiecare cetățean trebuie să fie informat despre deciziile luate în acest domeniu. Guvernul este dator să explice clar și fără întârziere toate acțiunile întreprinse pentru asigurarea cu energie electrică și gaze naturale pentru luna decembrie și perioada următoare, astfel ca societatea să înțeleagă care au fost circumstanțele și condițiile ce au determinat deciziile adoptate. Situația tot mai complicată din domeniul energetic și nevoia de a urgenta elaborarea soluțiilor pe termen mediu și lung reconfirmă necesitatea reorganizării activității Guvernului în acest domeniu /…/. Solicit Guvernului să prezinte în timp util opțiunile de reorganizare a sectorului. Guvernul trebuie să acorde atenție sporită domeniului energetic”, se arată în mesajul Maiei Sandu.
Vom vedea, probabil, în perioada imediat următoare ce a avut în vedere Maia Sandu prin „reorganizarea activității Guvernului”.
Până atunci, însă, putem constata că Republica Moldova rămâne în continuare dependentă sub aspect electroenergetic de regiunea transnistreană și, implicit, de Kremlin, dar mai puțin dependentă ca vreodată până acum de gazele rusești, întrucât a reușit să-și facă rezerve din timp și să obțină acces la piețele internaționale.
