Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram
Liderul PiS, Jaroslaw Kaczynski, vorbește la o conferință de presă despre referendumul Brexit la Varșovia, Polonia, 24 iunie 2016.
©EPA/JAKUB KAMINSKI  |   Liderul PiS, Jaroslaw Kaczynski, vorbește la o conferință de presă despre referendumul Brexit la Varșovia, Polonia, 24 iunie 2016.

Relațiile polono-germane: cum modelează miturile istorice politicile actuale ale guvernului polonez

Cursuri gratuite

Guvernarea conservatoare a Poloniei se arată tot mai critică față de Germania, în virtutea unui conflict „istoric” care, în cea mai mare măsură, este imaginar. Sentimentele anti-germane se confundă, uneori, cu cele anti-UE, și chiar și Rusia, inamicul tradițional al Poloniei, e privită cu mai multă îngăduință. Să fie acesta un prim semn că se pregătește un Polexit?

Polonia își cere „drepturile”: o mie cinci sute de miliarde de euro

În 1991, Polonia și Germania au semnat un tratat istoric de bune relații de vecinătate, prietenie și cooperare. Cu toate acestea, stadiul actual al relațiilor dintre guvernul polonez și vecinii de la vest nu corespunde acestei descrieri. Ai impresia că „prietenia și cooperarea” țin de domeniul trecutului, din prisma relațiilor nu doar cu Germania, ci, la drept vorbind, cu întreaga Europă. Opiniile anti-europene și anti-germane nu reprezintă o noutate în politica din Polonia (mai ales după venirea la putere a partidului Lege și Justiție în 2015), și cu cât ne apropiem mai mult de alegerile parlamentare, cu atât cresc tensiunile în tabăra puterii, care se manifestă în politicile propriu-zise adoptate de guvern. Pe 2 octombrie, în marja unei întâlniri cu alegătorii din Starogard, liderul Lege și Justiție (PiS), Jarosław Kaczyński, a declarat că Germania „stoarce” Polonia de bani de zeci de ani („Germania este principalul beneficiar al zonei euro”, s-a plâns premierul polonez, Mateusz Morawiecki, într-un interviu acordat presei germane la finalul lunii octombrie), iar scopul ei este să domine Polonia prin intermediul UE (politicienii PiS preferă termenul „ocupația Bruxellesului” pentru a descrie relațiile Poloniei cu Uniunea Europeană).

Oamenii cred că guvernul de dreapta de la Varșovia nu este prost și nu va permite ca Polonia să fie în continuare exploatată și își va cere chiar drepturile – polonezii solicită Germaniei despăgubiri în valoare de 1,5 trilioane de euro pentru pagubele produse în al Doilea Război Mondial. Deși cu mult timp în urmă Germania a spus foarte clar că subiectul este închis din punct de vedere legal și politic, guvernul polonez pune paie pe foc și se folosește de conflictul ruso-ucrainean pentru a-și sprijini argumentele: „Dacă Germania nu demonstrează responsabilitate, Rusia nu va răspunde niciodată pentru crimele comise de trupele lui Putin în actualul război. Așadar, îi întreb pe germani: vreți ca Rusia să scape nepedepsită pentru războiul de azi, să nu plătească pentru crimele comise?” (Mateusz Morawiecki într-un interviu pentru „Fakt”)

Această dispută poate complica evoluția relațiilor dintre cele două țări pe termen lung, însă aparent liderii PiS văd în asta un avantaj din punct de vedere al politicii interne: teoretic, retorica anti-germană ar trebui să aducă voturi. Și poate că se va dovedi o tactică eficientă: propaganda comunistă a alimentat și perpetuat vreme de ani de zile ura polonezilor față de nemți (punând în același timp Rusia în postura fratelui mai mare, apărător al intereselor Poloniei, gata oricând să sară în ajutor).

Discursul lui Kaczyński, care a crescut în Polonia comunistă, corespunde în mare măsură cu următorul mesaj: Rusia este prea puternică pentru a fi iritată, iar la urma urmei, Germania este răul întruchipat. Va aduce consolidarea sentimentelor anti-germane și anti-europene Polonia mai aproape de Polexit? („Nu cunosc pe cineva care să nege faptul că Germania hotărăște soarta UE”, a declarat Morawiecki pentru „Fakt”)

400 de ani de pace și mitul conflictului polono-german vechi de secole

Este adevărat că evenimentul cheie și punctul de referință pentru percepția polonezilor cu privire la germani este Al Doilea Război Mondial și ocupația germană. Istoria mai veche, însă, în special comemorarea relațiilor de vecinătate dintre Polonia și Germania, are la rândul ei un impact important. Când spun „comemorare”, nu mă refer doar la evenimentele istorice, ci și la modul în care ele sunt păstrate în memoria colectivă și interpretate.

La absolvirea ciclului primar (asta se întâmpla pe vremea când eram școlar în anii ’80, iar situația probabil este aceeași acum), fiecare elev știa pe dinafară câteva date cheie din istoria Poloniei. Toți colegii mei ar fi putut spune și treziți din somn când a început al Doilea Război Mondial, în ce an a avut loc prima Împărțire a Poloniei (1772) sau următoarele două (1793 și 1975), sau când a avut loc Bătălia de la Grunwald (cunoscută și ca Prima Bătălie de la Tannenberg) – 15 iulie 1410. Toate aceste evenimente au legătură cu Germania și chipurile stau mărturie cruzimii și agresivității acestei țări.

Bătălia de la Grunwald a fost unul dintre cele mai importante evenimente militare din Europa medievală – alianța Regatului Poloniei cu Marele Ducat al Lituaniei a învins decisiv Ordinul Teutonic (Ordinul Fraților Casei Germane a Sf. Maria din Ierusalim), condus de Marele Maestru teuton Ulrich von Jungingen (și da, știam și acest nume pe când eram copii – era rolul pe care nimeni nu voia să-l aibă când ne jucam de-a războiul, la fel cum nimeni nu voia să fie ofițer SS). Abia ani mai târziu am realizat că îi asociam pe Cavalerii Teutoni cu germanii, și nu cu ordinul în sine sau cu statul monastic pe care îl controlau. În mintea mea, teutonii erau pur și simplu germani – asta ne-au învățat la școală. Cele trei împărțiri ale Poloniei, care au avut loc în a doua jumătate a secolului 18, au fost realizate de trei state vecine cu Polonia: Austria, Rusia și Prusia. Însă pentru polonezi – și mă refer și la mine – ele sunt în primul rând dovezi ale caracterului agresiv al Germaniei.

Prusia și Rusia au colaborat semnând, printre altele, un tratat secret prin care se angajau să-și coordoneze acțiunile împotriva republicii poloneze atunci când considerau de cuviință că interesele lor pot fi prejudiciate. Toate acestea sunt fapte istorice, însă interpretarea lor este cea care îi face pe polonezi ca națiune să creadă în existența unui conflict polono-german vechi de secole. Însă tot istoria consemnează faptul că, din secolul 14 până în secolul 18, granița vestică a Poloniei a fost printre cele mai pașnice zone din Europa, „unde nici Rysy (un masiv aflat la granița dintre Polonia și Slovacia), și nici Canalul Mânecii nu reprezentau obstacole în calea agresiunii”, după cum se poate citi într-un volum scris de gazetarul și activistul disident din Polonia comunistă, Jan Józef Lipski, intitulat „Powiedzieć sobie wszystko… (Să ne spunem totul unul altuia …) / Wir mussen uns alles sagen ...” Scrierile poloneze nu insistă asupra acestui lucru și nimeni nu te învață asta la școală (în 1997, anul în care am absolvit liceul, cunoscuta trupă punk-rock Homo Twist a scos pe piață un album care conținea cântecul „Twist Again”, în care se spune: „Prietenia polono-germană nu este pentru mine / Urăsc nemții de când eram copil / Așa că dă mai departe „pipa” pentru o relație pozitivă/ Fără a o trece degeaba pe la germani”).

Dintr-un motiv anume, era (și încă este) mult mai ușor să trăiești cu impresia că avem un vecin imprevizibil și ostil chiar la granița de vest a țării. Probabil explicația simplă este că Germania era singura națiune în apropierea Poloniei cu care era imposibil de comunicat în limba slavă. Până în ziua de azi, numele folosit de polonezi pentru a se referi la vecinii lor vestici este „niemiec”. „Niemy” înseamnă o persoană care nu poate vorbi. „Niemcy” se traduce prin „muți”, mai exact cei cu care nu se poate comunica în limba slavă. Deși este un arhaism, termenul este încă înțeles de polonezii de azi și merită să analizăm pentru o clipă etimologia lui.

„Prin urmare, sunt străini, mult mai străini decât aceia cu care au interacționat străbunii noștri înainte ca germanii să cucerească râul Oder (...) Și nimic nu s-a schimbat vreme de secole. Germania este străinul din vecinătatea noastră. Străin nu înseamnă „dușman”, deocamdată, însă de la alienare la xenofobie nu este decât un pas, care poate fi făcut odată cu apariția primelor conflicte”, am citit în volumul scris de Jan Józef Lipski. Și totuși, fiecare din noi știe foarte bine că, mai devreme sau mai târziu, tot va exista un conflict cu vecinul tău, este inevitabil. Chiar și-așa, o dispută cu vecinul care vorbește limba ta (a se citi: convingerile și principiile care îl ghidează se aseamănă cu ale tale) este un scenariu complet diferit de lupta cu „Niemy” (a se citi: este greu să pornești o discuție despre valori comune, așa că părerile probabil sunt diferite).

Germanii au vrut să-i nimicească pe polonezi, pe când rușii „doar” să-i înrobească

Atitudinea anti-europeană a guvernului de dreapta din Polonia este adânc înrădăcinată în aversiunea viscerală a polonezilor față de germani. Cu un an înainte de alegerile parlamentare programate în 2023, Konrad Szymański, politicianul cu cea mai vastă experiență în afaceri europene din tabăra PiS, a părăsit guvernul. Vorbim de un om care a căutat o cale de compromis cu Bruxellesul pentru deblocarea fondurilor europene destinate programului de redresare al Poloniei. Dacă punem la socoteală și intrarea în Cabinet a lui Janusz Kowalski, membru Solidarna Polska (un partid extremist care face parte din coaliția partidelor de dreapta), putem vedea foarte clar direcția în care se îndreaptă PiS. Polonia se avântă într-un război total cu Uniunea Europeană. Astfel, Kaczyński își onorează promisiunea făcută în timpul turneului național de astă vară, când a făcut celebra afirmație vizavi de UE: „Ne-am săturat!” Ulterior, oficialul polonez a declarat că Polonia a făcut concesii majore Uniunii Europene, care însă nu au adus niciun beneficiu vizibil, anunțând că va lua măsuri ca răspuns la deciziile UE. Kaczyński e de părere că Varșovia a respectat condițiile pentru elaborarea Planului Național de Redresare, iar Comisia Europeană este cea care blochează fondurile, „dorind să distrugă Polonia și să o forțeze să cedeze pe deplin Germaniei”.

În 2018 (cu un an înainte să moară), tatăl premierului polonez, liderul grupului parlamentar „Wolni i Solidarni” (Liber și Solidar), Kornel Morawiecki, a declarat într-un interviu pentru publicația de dreapta Do Rzeczy: „Armata Roșie ne-a salvat de la exterminare. Germanii au vrut să-i nimicească pe polonezi, rușii ‘doar’ să-i înrobească. Totuși, este o diferență fundamentală. În fond, nu noi l-am învins pe Hitler – sovieticii ne-au eliberat de sub jugul german”. Această declarație înglobează perfect atitudinea conservatorilor polonezi vizavi de Germania, dar și vizavi de Rusia înainte de invadarea Ucrainei (însă s-a schimbat întrucâtva această „înfrățire spirituală” polono-rusă în ultima vreme?).

Poate Kaczyński este deranjat atunci când este acuzat că vorbește ca Putin, însă asta nu schimbă cu nimic faptul că spune exact ce face Putin, exact în același fel. La sfârșitul secolului 20, Putin i-a speriat pe ruși cu terorismul separatiștilor islamiști din Cecenia și i-a întrebat: cine va salva poporul nostru de musulmani? Răspunsul era evident: știți voi cine. Doar un om puternic din zona serviciilor secrete. Putin a câștigat alegerile. În 2015, când erau semne clare că în Polonia urmează o schimbare a guvernării, pentru orice eventualitate, Kaczyński a speriat oamenii cu refugiații din Siria: aduc cu ei holeră, protozoare și paraziți! Și teroare – scria presa afiliată PiS. Kaczyński a câștigat alegerile. Putin a distrus Cecenia și și-a instalat acoliții la putere – Ahmat Kadîrov, urmat de fiul său, Ramzan, care ține țara sub regim de teroare – un regim islamic, însă pro-Putin. Prin urmare, a fost nevoie de un nou inamic. Aleksandr Czuiev, membru al Dumei de Stat, a cerut autorităților locale și regionale: „A sosit momentul să vă declarați zone libere de propaganda homosexualității! Homosexualii ne pot perverti copiii!” În 2013, Putin a interzis afișarea orientării homosexuale în public. Explicația: pentru binele copiilor. Rezultatul? O creștere accentuată în rata abuzurilor comise împotriva homosexualilor și lesbienelor. Polonia, anii 2019-2021: parlamentarul Kazimierz Smoliński cere municipalităților poloneze să se declare zone libere de „ideologia LGBT”. În 2020, Andrzej Duda, ales de Kaczyński candidat la alegerile prezidențiale, le spunea alegătorilor referitor la comunitatea LGBT: „Ni se spune că și ei sunt oameni. Nu este decât o ideologie!”

Un an mai târziu, un homosexual care se plimba pe străzile Varșoviei împreună cu partenerul său a fost înjunghiat în spate. Atacatorul și-a justificat actul de violență folosind limbajul lui Putin. A strigat: „Nu vă mai țineți de mână, nu în fața copiilor!”

Rusia, anii 2014-2016. Putin îi atacă pe homosexuali, anexează Crimeea și desființează ultima instituție cu o oarecare libertate de decizie: Curtea Supremă de Arbitraj, care reglementa diferite situații economice. Kaczyński și-a început campania împotriva justiției în 2016, la scurt timp după ce a venit la putere. A început cu Tribunalul Constituțional, revocând judecători în mod ilegal și înlocuindu-i cu oamenii lui de încredere. Tribunalul emite decizii conforme cu politicile lui Kaczyński, care gândește la fel ca Putin. La începutul lui 2022, Tribunalul anunța că Polonia nu este obligată să se alinieze prevederilor Convenției Europene pentru Drepturile Omului și deciziilor date de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. În 2015, Tribunalul Rusiei publica o hotărâre similară: Rusia nu recunoaște decât acele decizii ale Curții Europene pentru Drepturile Omului care sunt conforme cu propriile prevederi constituționale.

Pragmatismul pro-european vs. cruciadele anti-germane

Toate aceste analogii pot părea evidente, dar oare sunt ele la fel de ușor de înțeles? Timp de 45 de ani, Polonia a rămas în zona sovietică de influență, acolo unde inamicul era clar definit: Germania. Astfel, când privim acțiunile guvernului polonez în raport cu Uniunea Europeană, vedem în primul rând o politică revanșardă: Kaczyński susține sus și tare că Uniunea Europeană a devenit un instrument al înfăptuirii politicii imperialiste a Germaniei. Recent, Kaczyński chiar a afirmat că politica europeană este ținută ostatică de extrema stângă, care atacă Polonia. Dar, continuă liderul PiS, stânga ne mai amenință și de la est, deoarece stânga este de vină pentru atacul Rusiei din Ucraina. Astfel, Kaczyński încearcă să arate că imperialismul rus este o ideologie de stânga. Cum a fost posibil atunci ca Putin să fie ani de zile idolul partidelor anti-europene de extremă dreaptă, cu care Kaczyński încearcă acum să ajungă la un consens în cadrul UE?

Chiar și pe timp de pace, obsesiile anti-germane și anti-europene ale președintelui partidului de la guvernare ar reprezenta un risc major pentru Polonia, însă în contextul războiului din Ucraina, acestea devin deosebit de periculoase. Ultimele schimbări din tabăra puterii indică faptul că liderul PiS preferă să numească în funcții importante oameni care îi împărtășesc obsesiile și zelul ideologic. Cu câteva luni în urmă, a existat un conflict intern la nivelul partidului Lege și Justiție – o ciocnire între pragmatismul pro-european al Ministrului Afacerilor Europene, Konrad Szymański, și cruciadele anti-germane și anti-europene ale Ministrului Justiției, Zbigniew Ziobro. În aparență, liderul Lege și Justiție a decis deja direcția pe care partidul o va avea în viitoarea campanie electorală.

„PiS este departe de vârful sondajelor, o situație care urmează să fie schimbată de carta anti-germană”, au comentat politicienii germani vizavi de despăgubirile pretinse de polonezi. „Disputa va tensiona relația dintre cele două țări, iar autoritățile poloneze trebuie să fie conștiente de acest lucru”. Prin urmare, chestiunea este esențialmente una internă. Peste un an urmează alegeri în Polonia. „PiS se teme să nu își piardă votanții”, scrie Mitteldeutsche Zeitung. Cotidianul Reutlinger General-Anzeiger susține că problema despăgubirilor este una rezolvată, lucru „bine știut” de guvernul polonez. „Nu există șanse să obții bani de la Germania folosind instrumentele politice tradiționale, precum diplomația. Însă nu asta urmărește guvernul PiS. Mai degrabă, PiS dorește să transmită un mesaj politic la nivel național, erijându-se în apărător al intereselor Poloniei în fața unei Germanii mai puternice”, mai notează publicația.

„Faptul că PiS poate cu nerușinare să aducă în discuție chestiunea despăgubirilor în plină campanie electorală, și să primească în acealași timp susținerea unei părți importante a electoratului, ar trebui să dea de gândit Republicii Federale”, scrie Maerkische Oderzeitung. Potrivit publicației germane, „este clar că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a consolida relațiile dintre cele două țări. PiS și reprezentanții lui din guvern nu ușurează cu nimic situația”. Nici pe axa Varșovia-Bruxelles nu se schimbă prea mult lucrurile: Comisia Europeană a realizat o evaluare solidă a planurilor și ideilor Poloniei privind cheltuirea fondurilor europene, însă nu le poate debloca deoarece Polonia nu întrunește condițiile negociate de propriul guvern. Suspendarea accesului la fondurile europene nu este astfel o decizie malițioasă a Bruxellesului sau Berlinului, ci decizia Varșoviei (corelată cu faptul că guvernul preferă să se folosească de retorica lui Putin în loc să caute să ajungă la un consens cu Germania).

Avem de-a face, așadar, cu un amalgam de paradoxuri în politica poloneză. Sau poate chiar ceva mai rău? Dacă Jarosław Kaczyński ar înțelege câtuși de puțin cum funcționează UE și ar da dovadă de un dram de bunăvoință, poate ar ajunge mult mai repede la o înțelegere cu Bruxellesul în privința fondurilor – la fel ca Orbán. Așadar, fie nu înțelege UE (la fel ca Putin?), fie nu vrea să-și recunoască propriile greșeli (la fel ca Putin?). Astfel, rămâne ca liderul PiS să sperie cu amenințarea germană pe toată lumea și să-și ridiculizeze vecinii de la vest, sperând ca acest lucru va fi suficient pentru a-i asigura victoria în alegerile de anul viitor.

Tags: Rusia , PIS , Jarosław Kaczyński , Polonia
Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA

Material realizat în cadrul proiectului
Fake News - Fake reality: Reziliență socială prin gândire critică.

Proiectul este derulat de Asociația Alternative Sociale în parteneriat cu Asociația Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români și Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Iași și beneficiază de o finanțare în valoare de 148.055,00 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă.

Detalii despre proiect aici:

ALTERNATIVE SOCIALE
Alte articole
Republica Moldova: cum și-au ratat oligarhii și pro-rușii „revoluția”

Republica Moldova: cum și-au ratat oligarhii și pro-rușii „revoluția”

Protestele antiguvernamentale organizate zilnic, începând cu 18 septembrie, de Partidul Șor la Chișinău, au dat tot mai multe semne de oboseală pe parcursul lunii octombrie, fiind sistate cu puțin timp în urmă. Acum, Moscova încearcă să-și extindă „cooperarea” și cu alte forțe poltice proruse decât acest partid pe care pare să fi pariat la început de toamnă.

Presa din Ucraina pe timp de război: lovită de „dezoligarhizare”, subfinanțată și tot mai controlată de autorități

Presa din Ucraina pe timp de război: lovită de „dezoligarhizare”, subfinanțată și tot mai controlată de autorități

Presa din Ucraina a trecut în ultimele luni printr-o serie de schimbări importante, în condițiile în care a fost nevoită să se adapteze la noile realități dictate de război – reducerea finanțărilor, probleme de personal, implicarea în efortul de mobilizare a populației. Pe de altă parte, peisajul mediatic resimte și impactul legii „dezoligarhizării”, promulgată de președintele Volodimir Zelenski în noiembrie 2021, înainte de declanșarea conflictului.

De ce negocierile reale de pace dintre Ucraina și Rusia au devenit imposibile?

De ce negocierile reale de pace dintre Ucraina și Rusia au devenit imposibile?

Ultima rundă a negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina în cadrul războiului lansat de Moscova a avut loc în martie, fără să ducă la vreun rezultat. De mai bine de opt luni, procesul de negocieri este blocat, niciuna dintre părți neacceptând, de fapt, o pace cu orice preț: ambele vor victoria.

Michal Kukawski

07 Nov 2022

Actualizat la: 09 Nov 2022 12:26:04
Michal Kukawski

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 14 min
„Patrioții” Moldovei, de la Iurie Roșca la Ilan Șor: politicienii care au făcut jocurile Moscovei la Chișinău (I)
„Patrioții” Moldovei, de la Iurie Roșca la Ilan Șor: politicienii care au făcut jocurile Moscovei la Chișinău (I)

Rusia a avut mereu oamenii săi printre reprezentanții clasei politice și administrației de la Chișinău. Unii nici nu au încercat să-și ascundă relația cu Moscova, alții par să-și fi jucat foarte bine rolul, plasându-se în fruntea unor mișcări naționale și proeuropene, ceea ce, probabil, i-a permis Rusiei să controleze anumite procese politice din interior. Veridica îi amintește, în acest prim episod, pe cei care au marcat anii '90.

Corneliu Rusnac
Corneliu Rusnac
02 Dec 2022
Euro, pe punctul de a deveni următoarea țintă a dezinformării în Bulgaria
Euro, pe punctul de a deveni următoarea țintă a dezinformării în Bulgaria

În timp ce pro-europenii de la Sofia sunt încrezători că Bulgaria va trece la euro în 2024, partidele filoruse susțin că adoptarea monedei unice europene va aduce doar instabilitate economică. Dezbaterile și dialogurile aprinse pe această temă ar putea domina spațiul politic în următorii doi ani, iar dezinformarea cu siguranță se va strecura în acest peisaj.

Svetoslav Todorov
Svetoslav Todorov
30 Nov 2022
Rusia se folosește de refugiați pentru a provoca o ruptură între ucraineni
Rusia se folosește de refugiați pentru a provoca o ruptură între ucraineni

Războiul declanșat de Rusia a dus la un val uriaș de refugiați ucraineni. Milioane de oameni au fugit din Ucraina, spre alte țări europene, însă mulți au ales să rămână în regiunile mai sigure ale țării. Rusia a încercat să întoarcă în folosul său această criză pe care a generat-o. Pentru țările UE, a promovat narațiuni false prin care să genereze ostilitate față de refugiați. Pentru persoanele strămutate intern, propaganda a căutat să pună accentul pe disensiunile și clivajele interne.

Marin Gherman
Marin Gherman
28 Nov 2022
De ce negocierile reale de pace dintre Ucraina și Rusia au devenit imposibile?
De ce negocierile reale de pace dintre Ucraina și Rusia au devenit imposibile?

Ultima rundă a negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina în cadrul războiului lansat de Moscova a avut loc în martie, fără să ducă la vreun rezultat. De mai bine de opt luni, procesul de negocieri este blocat, niciuna dintre părți neacceptând, de fapt, o pace cu orice preț: ambele vor victoria.

Marin Gherman
Marin Gherman
14 Nov 2022