O carte și un film documentar care susțin că Papa Ioan Paul al II-lea a știut despre și a acoperit abuzuri sexuale împotriva copiilor provoacă un scandal uriaș în Polonia sa natală, unde fostul Suveran Pontif este venerat. Conservatorii și extrema-dreaptă s-au luptat cu ghearele și cu dinții să apere „bunul renume” al lui Ioan Paul al II-lea și par hotărâți să folosească scandalul în avantajul lor la viitoarele alegeri.
Fac acuzațiile împotriva Papei parte dintr-un război hibrid? Ministerul polonez al Afacerilor Externe spune că reportajul despre Ioan Paul al II-lea slăbește capacitatea Poloniei de a descuraja un potențial adversar și rezistența la amenințări
La 6 martie, postul privat de televiziune TVN a difuzat un reportaj al lui Marcin Gutowski numit „Franciszkańska 3”. Gutowski, care investighează de ani buni cazuri de abuzuri sexuale comise de membri ai Bisericii în seria sa „Bielmo”, demonstrează că fostul episcop de Cracovia Karol Wojtyla, care mai târziu avea să devină Papa Ioan Paul al II-lea, știa despre abuzurile sexuale comise de cel puțin trei preoți subordonați lui. I-a mutat din parohie în parohie și i-a trimis în străinătate.
O investigație a jurnalistului olandez Ekke Overbeek a confirmat aceste constatări. Cartea sa „Maxima culpa. Ioan Paul al II-lea știa” a devenit subiectul criticilor chiar înainte de a ajunge în librării (în a doua jumătate a lunii martie). Chiar și Adam Michnik, editorul cotidianului liberal „Gazeta Wyborcza”, a luat partea celor care condamnau revelațiile despre trecutul lui Karol Wojtyla – cu mulți ani în urmă el a explicat că atunci când scrii despre Papă, trebuie să fii atent ca formularea să nu fie prea radicală și să demonstrezi „o anumită prudență.” Și este adevărat că, deși presa poloneză vânează de ani de zile cazuri de pedofilie comisă de preoți, iar jurnaliștii nu aplică un tratament părtinitor episcopilor, rareori a întrebat cineva în mod deschis despre implicarea lui Wojtyla în mușamalizarea sau păstrarea tăcerii în legătură cu cazurile de abuz sexual din Biserică. Asta până acum.
A doua zi după difuzarea filmului lui Marcin Gutowski, Partidul Lege și Justiție (PiS) condus de Jarosław Kaczyński a pregătit un proiect de rezoluție în care se afirma că „încercarea de a-l discredita pe Ioan Paul al II-lea cu materiale pe care nici comuniștii nu au îndrăznit să le folosească îi plasează pe autori în afara cercului de civilizație căruia Polonia îi aparține încă din 1989”. Proiectul de lege a fost aprobat de Sejm – camera inferioară a parlamentului Republicii Polone - prin voturile partidelor de dreapta și populiste, precum și ale Partidului Popular Polonez (electoratul său este format în principal din locuitori din mediul rural puternic legați de Biserică).
Ambasadorul SUA a fost chemat la Ministerul Afacerilor Externe (TVN aparține corporației americane Warner Bros. Discovery) și i s-a spus că reportajul TVN despre Ioan Paul al II-lea slăbește capacitatea poloneză de apărare și urmărește scopul războiului hibrid, care este de a crea disensiuni și tensiuni în societatea poloneză. Ca răspuns la documentarul TVN, televiziunea publică poloneză TVP, care este un instrument de propagandă al guvernului de dreapta, difuzează o omilie papală în fiecare seară la ora 21.00.
Campanie de dezinformare sau realități incomode? Un atac la sanctitate și valori sau o încercare dificilă de a confrunta mitul național cu realitatea?
S-ar putea ca străinilor să le fie greu să înțeleagă statutul Papei, care a murit în 2005, în Polonia. Autoritatea lui Ioan Paul al II-lea o depășește pe cea a Bisericii înseși. Polonezii se pot plânge de instituție – o fac adesea și, atunci când o fac, nu se sfiesc să folosească chiar cuvinte obscene – dar nimeni nu rostește public vreun cuvânt jignitor la adresa Papei din Cracovia. Polonia este probabil singura țară din lume în care Ioan Paul al II-lea este mai mult decât o autoritate religioasă sau morală. Suveranul Pontif polonez este un erou național: a ajutat la răsturnarea comunismului, a făcut Polonia faimoasă în întreaga lume și a devenit un îndrumător spiritual pentru sute de milioane de catolici de pe întreg globul. Papa a devenit un totem național (care a înăbușit efectiv criticile) – în timpul vieții lui era deja recunoscut faptul că atinsese perfecțiunea în aproape toate domeniile. Prin urmare, când cartea lui Overbeek și filmul lui Gutowski au dezvăluit că Ioan Paul al II-lea nu numai că știa, ci și că, în calitate de arhiepiscop de Cracovia în perioada 1964-1978, a acoperit actele de pedofilie ale subalternilor săi, polonezii au reacționat cu șoc, furie, indignare și teamă. Mass-media și politicienii de dreapta s-au grăbit să se folosească de asta.
Parlamentul a decis să protejeze bunul renume al regretatului Papă printr-un proiect de lege special. Președintele Sejmului a ordonat să fie proiectate imagini cu vizita Papei la Varșovia, iar deputații PiS au intrat în clădirea parlamentului purtând portrete ale lui Ioan Paul al II-lea. În aceeași zi, Sejmul a declarat oficial că Karol Wojtyla este „cel mai mare polonez din istorie” și „o autoritate călăuzitoare pentru toți polonezii”. „Sejmul Republicii Polone condamnă cu fermitate campania rușinoasă dusă de presă, bazată în mare parte pe materialele aparatului represiv al Republicii Populare Polone, al cărei obiect este Marele Papă – Sfântul Ioan Paul al II-lea”, se arată în textul rezoluției adoptate de deputați.
Grzegorz Górny, redactor-șef al săptămânalului de dreapta „W Sieci”, a scris: „Se pare că o personalitate considerată în toate studiile cel mai mare erou din istoria Poloniei poate fi acuzată de complicitate la o crimă fără dovezi sigure. Nu este de mirare că mulți polonezi s-au simțit de parcă cineva le-ar fi scuipat în față. Miza acestei acțiuni de defăimare nu este doar bunul renume al lui Karol Wojtyła. Delegitimizarea morală a lui Ioan Paul al II-lea este o lovitură puternică pentru Biserica Catolică, care își găsește răspunsurile la provocările de astăzi în mare măsură în învățăturile lui Ioan Paul al II-lea. Este și o lovitură pentru cheia de boltă a spiritului polonez contemporan, a cărui cea mai reprezentativă personificare este chiar Papa. Este o lovitură pentru comunitatea noastră, pentru care el rămâne ultima înaltă autoritate. Deci, până la urmă, este unul dintre elementele cheie ale luptei pentru viitoarea formă civilizațională, culturală și religioasă a țării noastre. Este o luptă pentru sufletul Poloniei”.
Un alt publicist de dreapta, Marzena Nykiel, afirmă că „bolșevicii și naziștii germani s-au luptat cu Biserica la fel cum o fac neo-marxiștii moderni”. Pe de altă parte, autorul documentarului TVN, Marcin Gutowski, care era (ca majoritatea polonezilor) atașat emoțional de figura lui Ioan Paul al II-lea, recunoaște că a avut o problemă personală cu această temă: „Căutările mele m-au dus în întuneric, pe care nu aș fi vrut niciodată să-l găsesc, mi-au influențat ireversibil busola interioară și m-au expus la experiențe dureroase care nu mai pot fi șterse.” Chiar mama lui i-a cerut să nu se ocupe de cazul lui Ioan Paul al II-lea și să nu-i distrugă lumea.
Mitul imaculatului Papă polonez se destramă
În timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea (1979-2005), mass-media mondială a scris pe larg despre cazurile de abuz sexual asupra minorilor, cu participarea arhiepiscopului de Washington, Theodore McCarrick, a arhiepiscopului de Viena, Hans Herman Groer, și în cele din urmă a fondatorului Ordinul Legionarii lui Hristos, Maciel Degollado. Pentru opinia publică occidentală, răspunsul la întrebarea: știa Ioan Paul al II-lea despre cazurile de pedofilie din Biserică? a devenit destul de evident. Comentatorii polonezi au încercat cu disperare să promoveze o narațiune diferită. S-au folosit argumente de genul: Papa a fost înșelat de consilierii săi sau, atunci când a aflat, era prea bătrân și pierduse controlul Curiei. Unii, precum prietenul lui Karol Wojtyla, profesorul Karol Tarnowski, au susținut că această lipsă de cunoaștere a situației este o dovadă a sfințeniei Papei, deoarece Ioan Paul al II-lea era un om care nu cunoștea răul și avea o încredere excesivă în oameni.
Papa Francisc, care l-a canonizat pe Ioan Paul al II-lea pe repede înainte, a explicat spunând că reacțiile reținute ale lui Karol Wojtyla față de rapoartele despre actele de pedofilie din sânul bisericii au legătură cu mentalitatea unui bărbat din spatele Cortinei de Fier, unde Biserica era atacată de autorități și a trebuit să își dezvolte reflexe defensive.
Filmul lui Marcin Gutowski și cartea lui Ekke Overbeek descriu cazurile de preoți pedofili la care Karol Wojtyła a reacționat printr-un reflex defensiv, transferându-i în alte parohii. Iar acestea sunt cazuri bine documentate de ambii jurnaliști, care își bazează investigațiile pe materiale din arhivele Bisericii. Autorii sunt acuzați că și-au bazat „descoperirile senzaționaliste” pe mărturiile și denunțurile unui membru al clerului recrutat de Serviciul de Securitate (SB) comunist, iar Overbeek este acuzat că, olandez fiind, nu are idee despre modul în care opera Securitatea în acele vremuri. Totuși, cartea arată că știe destul de bine cum mergea treaba – SB, în loc să facă publice scandalurile de pedofilie cu preoți, a preferat să le folosească pentru a șantaja vinovații să colaboreze cu ei. Și așa s-a procedat nu numai în Polonia.
„Acțiunile Papei privind abuzul asupra minorilor – sau mai degrabă lipsa acestora – în lumina Evangheliei sunt cele mai dureroase. Faptul că trebuie să fii de partea celor slabi este probabil, alături de porunca de a-ți iubi aproapele, cea mai importantă poruncă a Evangheliei. Și aici avem o instituție puternică care se bazează pe Evanghelie, iar conducătorul ei este complet împotriva ei în această chestiune. Juxtapunerea acestor două fețe ale lui Ioan Paul al II-lea este dureroasă”, a explicat Ekke Overbeek într-unul dintre interviuri.
Episcopia poloneză a reacționat nervos la informațiile din mass-media, emițând o declarație în care se spune că „în acest caz este nevoie de cercetări suplimentare de arhivă” și a blocat accesul din afară la archive (și l-a și concediat pe directorul arhivei). Pentru o instituție aflată într-o criză profundă, autoritatea lui Ioan Paul al II-lea este cel mai de preț bun de care dispune. Dezvăluirile lui Gutowski și Overbeek, care descriu mușamalizarea scandalurilor de pedofilie de către Wojtyła, nu pot fi decât prima piesă a dominoului. Jurnalistul TVN a recunoscut că, după difuzarea filmului său, a fost căutat de mai mulți martori și victime.
Dezbatere de fond sau altă etapă a războiului intern polono-polonez?
Acuzațiile la adresa lui Ioan Paul al II-lea sunt, fără îndoială, șocante pentru o parte substanțială a societății poloneze (în special conservatorii), și de aici și răspunsurile defensive. „Se poate vedea cu ochiul liber că scopul campaniei anticlericale este privarea Bisericii de dreptul de a se exprima în chestiuni legate de moralitate, de a stabili standarde de conduită sau de a lua o poziție cu privire la avort, fertilizare in vitro, eutanasie, contracepție, abstinență sexuală” – scrie Marzena Nykiel, redactor-șef al portalului de dreapta wPolityce.pl. „Cu o campanie atât de agresivă, care probabil va dura ani de acum înainte, mulți părinți vor ceda la întrebarea pusă constant: copilul meu este în siguranță la cateheză, la altar, la Oază sau la repetițiile pentru cor? Dacă li se tot spune că clerul este putred, asta va ajunge să rezoneze în ei, și poate că va provoca descurajare, negație, respingere a Bisericii, a catolicismului și în cele din a credinței. Cu siguranță pe asta mizează manipulatorii sociali”, a scris editorialistul.
Dezbaterea s-a transformat rapid într-un alt război civil politic. Politicienii au simțit sânge proaspăt și au abordat disputa ca pe un combustibil politic eficient. Extrema-dreaptă – împreună cu viceprim-ministrul și ministrul Culturii Piotr Gliński – a descris raportul lui Gutowski drept un atac asupra Poloniei și o lovitură pentru fundamentul statului. Alți politicieni ai Dreptei Unite au comparat filmul cu tentativa de asasinare a Papei din 1981 de către Ali Agca. Opoziția a protestat spunând că Parlamentul nu este însărcinat să decreteze ce este adevăr și ce nu, dar PiS a vrut clar să reducă chestiunea la un vot: pro sau împotriva „Sfântului Papă polonez”.
Ministerul Afacerilor Externe a emis mai întâi un comunicat despre „convocarea” ambasadorului american Marek Brzezinski în legătură cu „activitățile unuia dintre posturile de televiziune”, iar apoi a corectat, numind-o „invitație”. Restul textului despre începerea unui război hibrid și slăbirea potențialului de apărare al Poloniei a rămas așa cum fusese. În opinia autorităților PiS, chemarea ambasadorului a ridicat rangul acestei narațiuni politice bizare la cel mai înalt nivel posibil. Dar probabil că e mai mult decât atât. PiS speră că va putea în sfârșit să reducă la tăcere TVN, care stă în coasta taberei de guvernământ. Și speră să o facă înainte de alegerile din toamnă.
Superintendentul pentru educație al regiunii Małopolska a făcut un apel către toate școlile și grădinițele să plaseze în locuri extrem de vizibile portretele lui Ioan Paul al II-lea, iar la 2 aprilie, aniversarea morții lui Wojtyła, va avea loc primul marș papal pe străzile Varșoviei. Este deci cert că PiS va exploata fără moderație furtuna din jurul lui Ioan Paul al II-lea, mai ales acum, când a mai rămas puțin peste jumătate de an până la alegerile parlamentare. Aceasta ar putea fi următoarea linie de demarcație, extrem de emoțională, care va fi folosită în campania electorală. Apelurile de a îndepărta monumentele care îl reprezintă pe Papă și de a schimba numele străzilor vor fi un cadou ideal de campanie pentru partidul de guvernământ.
