Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram
Itamar Ben-Gvir, noul ministru al Securității Naționale al Israelului, vorbește cu premierul Benjamin Netanyahu în timp ce noul guvern de dreapta depune jurământul la Knesset, parlamentul israelian din Ierusalim, Israel, 29 decembrie 2022.
©EPA-EFE/AMIR COHEN / POOL  |   Itamar Ben-Gvir, noul ministru al Securității Naționale al Israelului, vorbește cu premierul Benjamin Netanyahu în timp ce noul guvern de dreapta depune jurământul la Knesset, parlamentul israelian din Ierusalim, Israel, 29 decembrie 2022.

Premier pentru a șasea oară, Benjamin Netanyahu e prins între radicalismul partenerilor de coaliție și nevoia de aliați arabi împotriva Iranului

Benjamin Netanyahu a guvernat Israelul în cele cinci mandate precedente în diverse formule. De cele mai multe ori, includerea formațiunilor de stânga a asigurat echilibrul din arcul guvernamental. Cel de-al șaselea îl pune pe veteranul politicii israeliene în postura de a cârmui cu o alianță care pentru mulți poate părea bizară. Nu și pentru Bibi. Unde am putea să poziționăm guvernul Netanyahu 6? La centru? Centru dreapta? Dreapta? Sau extrema dreaptă?

Coaliția pe care o girează King Bibi depinde de partide ultranaționaliste și religioase, care vor deține o putere fără precedent. Paradoxal, dar Likud este în această conjunctură cel mai moderat partid. Benjamin Netanyahu este în situația de a face literalmente un dans politic pe sârmă astfel încât obiectivele partenerilor săi de guvernare de extremă dreapta măcar să pară că sunt puse în mișcare fără a-i supăra, însă, pe aliații arabi ai Israelului și Statelor Unite. Și asta va fi cea mai mare provocare. Coaliția lui Benjamin Netanyahu își propune să extindă colonizările israeliene din Cisiordania, un plan de care Netanyahu s-a ținut și în guvernările precedente. Sunt însă partide din actuala coaliție care visează chiar și la o anexare a zonei C din Cisiordania, controlată de israelieni.

Oprirea programului nuclear al Iranului, o prioritate pentru guvernul lui Benjamin Netayahu

În discursul său din Knesset, în ziua depunerii jurământului, printre strigătele membrilor opoziției, l-am auzit pe Netanyahu spunând apăsat că el și guvernul său vor să contracareze programul nuclear al Iranului, să extindă legăturile Israelului cu lumea arabă, cu alte cuvinte Arabia Saudită, și să modernizeze infrastructura țării.

”Trebuie să ne asigurăm că Iranul nu ne va anihila cu bombele nucleare” a spus Netanyahu de la tribuna parlamentului israelian. Chiar dacă Iranul este de mulți ani o temă dominantă în discursurile lui Netanyahu, trebuie să înțelegem că Iranul nu este o obsesie a premierului israelian. Recent, într-una din rarele sale intervenții publice, șeful MI5, Ken McCallum, a evidențiat Iranul drept statul „care apelează cel mai frecvent la  terorism”. El a spus că serviciile de informații iraniene „sunt pregătite să ia măsuri nesăbuite” împotriva oponenților, atât pe teritoriul occidental, cât și prin ademenirea oamenilor în Iran. Și a mai spus ceva Ken McCallum luând în considerare actualul context mondial: există riscul ca Rusia, China și Iranul să se ajute reciproc pentru a-și amplifica puterea. Că iranienii îi aprovizionează pe ruși cu drone kamikaze, și asta e doar ce a răzbit în spațiul public, nu mai e un secret pentru nimeni. Este mai puțin clar ce anume oferă Rusia în schimb.

Guvernul bicefal israelian, care a precedat revenirea lui Netanyahu, a preferat să atace problema iraniană direct. În vara anului trecut, premierul de atunci, Naftali Bennet, explica de ce și cum Israelul și serviciile sale secrete ridică miza în războiul din umbră pe care îl poartă de aproape 40 de ani. În trecut, operațiunile ani-iraniene ale Israelului au vizat în principal programul nuclear al Teheranului și oamenii de știință conectați cu acesta. De câte ori Israelul a luat în vizor alte ținte iraniene – ca Garda Revoluționară Islamică și unitatea sa Al Quds, specializată în operațiuni de război neconvenționale și informații militare – a căutat să opereze într-o țară terță, cum ar fi Siria. Guvernul lui Naftali Benet si al lui Yair Lapid a venit însă cu o abordare directă atacând Garda Revoluționară și în interiorul Iranului. În februarie anul trecut, cu doar 6 zile înainte ca rușii să invadeze Ucraina, Israelul a lovit o fabrică de drone din vestul Iranului. E o strategie discretă, departe de ochiul public, pe care Benjamin Netanyahu este dispus să o modifice, readucând problema iraniană și în atenția opiniei publice.

După ce a semnat Acordurile Abraham, Netanyahu vrea normalizarea relațiilor cu Arabia Saudită

La sfârșitul anului președintele Joe Biden a spus că acordul nuclear cu Iranul este mort, dar că așa ceva nu va fi anunțat în public. Întâmplător sau nu, un clip video cu liderul de la Casa Albă, spunând asta, a ajuns totuși în spațiul public. Pentru Benjamin Netanyahu asta nu este însă o garanție. Faptul că la prima ședință a guvernului din acest an, Bibi a prezentat noua abordare în această chestiune, arată că premierul israelian nu e dispus să înghită orice când vine vorba de Teheran. Netanyahu a spus în ședința de guvern că există „posibilitatea” ca puterile occidentale să resusciteze eforturile de a semna un acord nuclear cu Iranul și că Israelul va exercita presiuni publice pentru a-l împiedica.

Trebuie să recunoaștem că Netanyahu, cu toate păcatele lui, are o viziune care pe termen lung ar putea schimba fața Orientului Mijlociu. Acordurile Abraham au fost pasul istoric făcut în regiune spre normalizarea relației cu unele țări arabe. În această logică, Netanyahu pune, după Iran, ca prioritate pe agenda politicii externe, normalizarea relațiilor cu Arabia Saudită.

Acum trei ani, ministrul saudit de externe, Adel al Jubeir, îmi declara că „Iranul nu respectă principiile ordinii mondiale stabilite prin Tratatul din Westfalia. Iranul crede că poate interveni în afacerile interne ale altei țări, că poate susține terorismul, dându-le rachete...”. Această poziție a Riadului mi se pare esențială pentru o eventuală normalizare a relației cu Israelul și o explicație pertinentă a faptului că Netanyahu își dorește foarte mult acest lucru. Este vorba, atenție, de o normalizare „oficială” a relațiilor dintre cele două țări, întrucât ele cooperează discret de ani de zile, iar omul forte al Arabiei Saudite, prințul Muhammad bin Salman, a recunoscut public dreptul Israelului de a exista; mai mult, este greu de crezut că Acordurile Abraham ar fi putut fi semnate fără consultarea și binecuvântarea Riadului.

Extremiștii din cabinetul Netanyahu pot provoca tensiuni cu partenerii regionali și Statele Unite

Guvernul Netanyahu 6 nici nu a depus jurământul bine că s-a și trezit în mijlocul unor proteste masive și al unui scandal generat de cea mai neagră oaie din cabinet, ultranaționalistul Itamar Ben Gvir. El este omul care a fost condamnat pentru sprijinirea unui grup terorist evreiesc și incitare la rasism în 2007, iar acum deține portofoliul securității naționale, care îi oferă controlul asupra forței de poliție israeliene. Abia învestit guvernul și Itamar Ben Gvir, însoțit de un alai în uniforme, a făcut o primă vizită nicăieri altundeva decât pe esplanada Moscheilor.

Muntele Templului este un loc de înaltă sensibilitate politică internațională, aflându-se în centrul a numeroase conflicte mai ales între evrei și musulmani. Când Ariel Sharon a vizitat acest loc  acum 23 de ani, a doua zi a început o nouă Intifadă. Al treilea loc sfânt al Islamului şi cel mai sacru loc al Iudaismului, sub numele „Muntele Templului", Esplanada Moscheilor este situată în Oraşul Sfânt al Ierusalimului.

Vizita lui Gvir pe Esplanadă a fost criticată în termeni duri, la nivel internațional, iar printre vocile critice se numără și cea a Arabiei Saudite. Nu trebuie uitat că Riadul se vede nu doar ca un lider al lumii arabe, ci și ca una din puterile lumii musulmane, mai ales că este custode al celor mai importante două locuri sfinte ale Islamului, Mecca și Medina. Oricât de dispus ar fi Muhammad bin Salman să coopereze cu Israelul, atunci când vine vorba de chestiuni religioase delicate sau de cauza palestiniană – iar în cazul Esplanadei Moscheilor ambele sunt adevărate – spațiul de manevră al saudiților este limitat, pentru că există anumite așteptări de la el.

Nici Washingtonul nu poate să fie foarte încântat în fața unor provocări ca vizita lui Gvir pe Esplanadă. Este drept că administrația Biden a spus că în relația sa cu guvernul Netanyahu va judeca faptele și nu oamenii, evitând, în acest fel, să critice formarea celui mai de dreapta guvern din istoria Israelului. Asta nu înseamnă însă că există o carte blanche pentru noul cabinet de la Ierusalim. Președintele Biden a declarat că abia așteaptă să lucreze cu Benjamin Netanyahu, dar a atras atenția că Washingtonul se va opune politicilor care subminează o soluție cu două state sau contrazic interesele și valorile reciproce.

Netanyahu nu are, cel puțin deocamdată, opțiunea de a apela la alte formațiuni politice pentru a înlocui vocile prea radicale din coaliția sa. Partidele din opoziție au anunțat că nu vor să aibă de-a face cu liderul Likud. Acesta va trebui să mențină coaliția – și, implicit, să le și ofere câte ceva radicalilor în schimbul sprijinului lor – și, în egală măsură, să dea un adevărat recital de politicianism și diplomație în arena internațională. Dar cu atâtea „oi negre” în guvern, mi-e greu să cred că guvernul Benjamin Netanyahu 6 are zile multe.

Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA

Material realizat în cadrul proiectului
Fake News - Fake reality: Reziliență socială prin gândire critică.

Proiectul este derulat de Asociația Alternative Sociale în parteneriat cu Asociația Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români și Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Iași și beneficiază de o finanțare în valoare de 148.055,00 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă.

Detalii despre proiect aici:

ALTERNATIVE SOCIALE
Alte articole
Unsprezece luni lungi: cum s-au adaptat refugiații ucraineni într-o Polonie din ce în ce mai extenuată

Unsprezece luni lungi: cum s-au adaptat refugiații ucraineni într-o Polonie din ce în ce mai extenuată

După ce Rusia a lansat un atac masiv asupra Ucrainei la începutul lui 2022, milioane de civili au fugit în Occident, departe de pericol. Mulți au ales să rămână în Polonia. Au primit ceva ajutoare din partea statului, dar cel mai mult au fost sprijiniți de o rețea de voluntari care le-au pus la dispoziție tot ce le-a trebuit, de la strictul necesar până la locuințe și locuri de muncă. Unsprezece luni mai târziu, în timp ce unii dintre polonezi simt că au cam încept să îi obosească refugiații, aceștia din urmă tot mai încearcă să se integreze în societate și, în același timp, să depășească și trauma provocată de război.

Rusia a declanșat un război hibrid împotriva Republicii Moldova

Rusia a declanșat un război hibrid împotriva Republicii Moldova

Ultimele evoluții de la Chișinău sugerează că Republica Moldova pare să fi devenit ținta unui război hibrid declanșat de Federația Rusă pentru a da jos actuala putere proeuropeană și a readuce acest stat în sfera de influență a Moscovei. Autoritățile de la Chișinău sunt nevoite să facă față unei crize energetice fără precedent, scumpirilor în lanț la cele mai importante produse și servicii, dar și protestelor organizate de partide în spatele cărora se crede că stau serviciile secrete de la Moscova.

Refugiații ucraineni din România se tem să revină acasă, dar se integrează greu din cauza barierelor lingvistice

Refugiații ucraineni din România se tem să revină acasă, dar se integrează greu din cauza barierelor lingvistice

De la început războiului din Ucraina, peste 5 milioane de ucraineni au trecut granița României refugiindu-se din calea războiului. Cei mai mulți au ales să meargă mai departe, spre Occident, dar unii au preferat să rămână aici. Oficial sunt 90 348, dar numărul real ar putea fi mult mai mare. Înainte de a ajunge în România, mulți știau doar ceea ce le spusese propaganda sovietică și rusă, așa că au fost uimiți de ce au găsit și de felul în care au fost primiți. Cu tot ajutorul primit, există însă și probleme – refugiaților le este greu să se integreze din cauza barierelor lingvistice și mulți încă resimt impactul psihologic al dramei prin care au trecut.

Ioana Dumitrescu

17 Jan 2023

Actualizat la: 19 Jan 2023 07:10:04
Ioana Dumitrescu

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 7 min
La un an de la declanșarea războiului, Bulgaria încă nu are o strategie clară de integrare a refugiaților ucraineni
La un an de la declanșarea războiului, Bulgaria încă nu are o strategie clară de integrare a refugiaților ucraineni

La aproape un an de la debutul invaziei rusești în Ucraina, autoritățile bulgare nu s-au decis cum să îi integreze în societate pe refugiații ucraineni. Activiștii continuă să depună eforturi să îi ajute, dar cei mai mulți ucraineni merg mai departe, spre alte țări europene.

Svetoslav Todorov
Svetoslav Todorov
06 Feb 2023
Cum a pierdut Viktor Orban pariul pe Vladimir Putin și iliberalism: în loc de prosperitate, ungurii s-au ales cu o criză economică
Cum a pierdut Viktor Orban pariul pe Vladimir Putin și iliberalism: în loc de prosperitate, ungurii s-au ales cu o criză economică

Ungaria are un contract „preferențial” pentru importul de gaze din Rusia, dar a ajuns să plătească mai mult decât alte state europene. Prețurile la benzină și motorină au explodat, iar inflația este cea mai mare din UE. În plus, ignorarea regulilor și valorilor europene de către Budapesta au determinat Comisia Europeană să blocheze fonduri de șapte miliarde de euro pentru Ungaria. Toate acestea sunt elemente ale unei crize generate, în cea mai mare măsură, de politicile lui Viktor Orban.

Ioana Dumitrescu
Ioana Dumitrescu
03 Feb 2023
Petr Pavel, generalul care vrea să redefinească președinția Cehiei după era pro-rusului Miloš Zeman
Petr Pavel, generalul care vrea să redefinească președinția Cehiei după era pro-rusului Miloš Zeman

Președinția cehă pare să se îndrepte către o schimbare drastică, când generalul în rezervă Petr Pavel va prelua ștafeta de la Miloš Zeman. Spre deosebire de predecesorul lui, un politician pro-rus și pro-chinez care nu a ezitat să testeze limitele Constituției și atribuțiile guvernelor din Cehia, Pavel este un pro-occidental convins, care promite că va coopera cu actualul cabinet, tot de orientare pro-occidentală. Președintele-ales și-a exprimat și sprijinul față de Ucraina și a provocat deja o dispută (minoră) cu China.

Michael Švec
Michael Švec
02 Feb 2023
De la Z la Sfânta Javelina: simboluri ale celor două tabere în războiul din Ucraina
De la Z la Sfânta Javelina: simboluri ale celor două tabere în războiul din Ucraina

Litera Z, scrisă cu vopsea pe tancurile rusești, o pictură murală cu „Sfânta Javelina” pe un bloc din Kiev, „babușka Z” ieșind în întâmpinarea armatei ruse sau insulta „Idi nahui!” adresată forțelor de invazie – sunt câteva dintre simbolurile asociate războiului din Ucraina. Moscova folosește simbolurile pentru a-și justifica invazia și a-i convinge pe bărbații ruși să se înroleze; Ucraina, ca să ridice moralul și hotărârea de a rezista, dar și pentru a consolida identitatea națională a populației.

Marin Gherman
Marin Gherman
01 Feb 2023