Criza guvernamentală de la Chișinău s-a încheiat, practic, înainte de a începe. După luni întregi de zvonuri privind înlocuirea premierului Natalia Gavrilița, aceasta și-a anunțat demisia vineri la prânz. După mai puțin de trei ore, președintele Maia Sandu a anunțat că îi încredințează formarea noului guvern consilierului său pe probleme de securitate națională, Dorin Recean, și e de așteptat ca validarea acestuia de către Parlament să fie doar o formalitate, dată fiind majoritatea deținută de PAS.
Schimbarea de guvern a decurs, cel puțin până acum, fără vreun incident sau scandal major, iar personajele cheie – premierul demisionar, Natalia Gavrilița, premierul desemnat, Dorin Recean, și președintele Maia Sandu – au spus că schimbarea s-a produs pe fondul situației de securitate tensionate. Există însă indicii că adevăratele cauze țin de lentoarea reformelor și de tensiuni interne în cadrul guvernării.
Demisie sau demitere mascată? Lentoarea reformei în justiție, una din cauzele schimbării premierului
Speculațiile în presă despre o posibilă demisie a guvernului condus de Natalia Gavrilița au început încă din luna noiembrie, după o ședința nocturnă la Președinție la care au participat membrii Executivului și cele mai importante persoane din PAS. Atunci însă lucrurile s-au limitat la înlocuirea fostului ministru al Economiei, Sergiu Gaibu, cu Dumitru Alaiba.
De această dată, speculațiile s-au confirmat. Ca și în noiembrie, în dimineața zilei de 10 februarie a avut loc o ședință la Președinție la care au luat parte membri ai Guvernului și fruntași ai PAS, iar la ora 13.00 Natalia Gavrilița și-a anunțat demisia.
Ea a vorbit în termeni elogioși despre activitatea guvernului pe care l-a condus, despre realizările acestuia, dar și despre relația de succes cu organismele europene pe care a avut-o cabinetul de miniștri.
„Ca de fiecare dată, m-am convins că Republica Moldova are mulți prieteni la Bruxelles și suntem așteptați în UE cu brațele deschise. Dacă Guvernul ar fi avut acasă aceeași susținere și încredere pe care am avut-o de la partenerii noștri europeni, am fi reușit să avansăm mai mult și mai repede”, a spus Natalia Gavrilița, fără să explice la ce anume se referă – criticile constante ale opoziției pro-ruse, sau anumite tensiuni interne între pro-europenii de la guvernare, tensiuni despre care la Chișinău circulă de mai mult timp unele zvonuri.
După demisia Nataliei Gavrilița, atât Maia Sandu, cât și președintele Parlamentului, Igor Grosu, au lăudat Guvernul pe care l-a condus aceasta. Este clar, însă, că niciun Guvern nu demisionează fără să existe motive serioase pentru acest lucru, iar la Chișinău se zvonea de mai mult timp că asupra Nataliei Gavrilița se fac presiuni pentru a demisiona.
Guvernul Gavrilița a fost votat la 6 august 2021, când lumea încă nu își revenise din criza pandemiei, și a trebuit să facă față multiplelor crize generate, întâi de toate, de războiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei, pe care Moscova deja îl pregătea în 2021. Printre acestea se numără criza de securitate, criza energetică, inflația galopantă, pierderea piețelor de desfacere din Est, criza refugiaților ucraineni ș.a.
În pofida acestor multiple provocări, spun analiștii, Guvernul Gavrilița a reușit reziste, în linii mari, situației complicate în care a ajuns Republica Moldova din cauza războiului.
Cea mai mare realizare a acestui cabinet de miniștri a fost obținerea statutului de țara candidată la UE de către Republica Moldova, realizare datorată, e drept, în parte, noii situații geopolitice de pe continentul european. La capitolul reușite poate fi trecută și deblocarea asistenței internaționale, asistență datorită căreia Republica Moldova a reușit să facă față crizei energetice și să compenseze parțial cheltuielile consumatorilor casnici pentru curent și căldură în această iarnă.
Pe de altă parte, aceiași experți atrag atenția că reforma justiției, unul din punctele cele mai importante ale programului de guvernare al cabinetului Gavrilița, trenează. Din această cauză trenează și mai multe dosare de rezonanță, cum ar fi cele în care figurează controversații politicieni, Vlad Plahotniuc și Ilan Șor, fostul șef de stat Igor Dodon, dar și omul de afaceri Veaceslav Platon.
Au existat, de asemenea, controverse legate de unele decizii care l-au implicat pe vicepremierul Andrei Spînu, cum ar fi contractul semnat cu Gazprom în 2021, sau cel de anul trecut, de livrare a gazelor în Transnistria în schimbul curentului electric; în acest ultim caz, Maia Sandu a criticat public guvernul.
Dorin Recean, considerat un politician de mână forte, necesar pe fondul problemelor de securitate dar și pentru a înfrânge rezistența instituțională la reformă
La nici trei ore după demisia Nataliei Gavrilița, președintele Maia Sandu l-a desemnat premier pe consilierul său pe probleme de securitate și apărare, Dorin Recean, care deține și funcția de secretar al Consiliului Suprem de Securitate. Între anii 2012 și 2015, perioadă în care Republica Moldova a trebuit să facă o serie de reforme importante pentru a obține regim de călătorie fără vize în Uniunea Europeană, Recean a fost ministru de Interne. Multe din aceste reforme, calificate drept reușite de către majoritatea experților, au vizat direct ministerul pe l-a condus Dorin Recean.
Maia Sadu a declarat că amenințările la adresa securității statului și criza economică pe care o traversează Republica Moldova au dictat această schimbare de guvern. Noul cabinet de miniștri va trebui să-și concentreze eforturile pe revigorarea economiei și să continue în ritm accelerat reforma justiției, a afirmat Maia Sandu.
La rândul său, Dorin Recean a declarat că prioritățile sale sunt ordinea și disciplina în instituții, redresarea economiei, asigurarea păcii și stabilității. „Avem nevoie să consolidăm sectorul de securitate în așa fel, încât toată lumea să se simtă în siguranță”, a menționat premierul desemnat.
Chiar și Natalia Gavriliță a menționat problemele de securitate atunci când și-a anunțat demisia, spunând că „Republica Moldova intră într-o nouă fază în care prioritatea țării este securitatea – securitatea energetică, economică, cibernetică și socială”.
Desemnarea lui Recean a avut loc, într-adevăr, pe un fundal de securitate tot mai tensionat în Republica Moldova, în primul rând din cauza războiului din Ucraina.
În ultimele luni s-au înregistrat cel puțin șapte incidente cu rachete rusești, dintre care patru au survolat teritoriul Republicii Moldova. Fragmente ale altor trei au fost descoperite în imediata apropiere de frontiera cu Ucraina.
În plus, de la începutul războiului au apărut cu regularitate informații despre amenințări directe la adresa Republicii Moldova din partea Rusiei, care ar fi luat în calcul destabilizarea țării prin agenții săi și chiar și o posibilă invazie. Cel mai recent, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a vorbit în Consiliul European că despre un plan secret al Rusiei pe care au reușit să-l obțină serviciile speciale de la Kiev și care vizează destabilizarea Republicii Moldova; Serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău a confirmat că partea ucraineană i-a transmis informațiile.
Un alt semnal recent a venit și de la ministrul de Externe de la Moscova, Serghei Lavrov, care a spus că Occidentul i-ar pregăti Republicii Moldova rolul de „următoarea Ucraină”. Același Occident, potrivit lui Serghei Lavrov, „a plasat” în fruntea Republicii Moldova un președinte (adică Maia Sandu – n.a.) care „este dornică să intre în NATO” și este pregătită „practic, pentru orice”, inclusiv pentru unirea cu România.
În aceste condiții, înlocuirea Nataliei Gavrilița cu Dorin Recean pare a fi justificată.
Dorin Recean nu intenționează însă să se concentreze doar pe securitate; el chiar a subliniat că „dominanta programului de guvernare” rămâne integrarea europeană. „Trebuie să accelerăm procesul de armonizare a legislației, trebuie să implementăm toate condițiile [puse de Uniunea Europeană pentru ca Republica Moldova să poată începe negocierile de aderare], dar, atenție, nu doar pentru a bifa, ci pentru că aceasta este modalitatea de a asigura bunăstare în țară”, a spus Dorin Recean.
Cu alte cuvinte, Recean pare determinat și să implementeze reforme acolo unde acestea au bătut pasul pe loc. Faptul că este văzut ca un politician de mână forte contează: pe lângă problemele de securitate, economie, energie, premierul desemnat și-a exprimat intenția de a se ocupa de ceea ce a numit „ordinea și disciplina din instituții”. Adică, să înfrângă ceea ce la Chișinău este numit, în mod obișnuit, rezistența sau opoziția sistemului. Altfel spus, să îi facă pe funcționarii, dar, în primul rând pe judecătorii și procurorii cu grave probleme de integritate, să plece din instituțiile de stat și să transforme aceste instituții în niște organisme cu adevărat eficiente.
