Vladimir Soloviov este un jurnalist rus stabilit în Republica Moldova. Lucrează pentru Kommersant. Veridica a stat de vorbă cu Soloviov, la Chișinău, despre evoluțiile politice din Republica Moldova, pretențiile imperiale ale Rusiei și războiul din Ucraina, dar și despre relația cvasi-inexistentă dintre Rusia și România.
Anunțul de la finele săptămânii trecute potrivit căruia Republica Moldova a primit statutul de țară candidată va fi un „game changer” pentru Chișinău, dar va aduce în același timp și provocări noi.
Respectat și urât; acoperit de flori, dar și înjurat și chiar aruncat în aer. Așa a fost existența Monumentului Victoriei din Riga, care urmează, probabil, să fie demolat, ca o consecință a invaziei rusești din Ucraina. Alte sute de monumente sovietice vor avea probabil același destin.
Turcia amenință cu o nouă ofensivă în Siria invocând pericolul terorismului kurd. Acest pericol pare a fi unul redus în apropierea graniței kurdo-siriene, la Mardin, ceea ce confirmă analizele experților potrivit cărora regimul Erdoğan încearcă, de fapt, să abată atenția de la criza economică cu care se confruntă.
Rusia deține în Republica Moldova cele mai importante obiective strategice care furnizează gaze și energie electrică și le folosește abil pentru a pune nu numai presiune economică, dar și politică asupra deciziilor majore ale Chișinăului. Schema pusă la cale de Moscova întreține regimul separatist de la Tiraspol îi și oferă Kremlinului un instrument de presiune asupra Chișinăului pentru datoriile acumulate de Transnistria.
Rivalitatea șahistă dintre Rusia și Ucraina exista dinainte de invazia din februarie 2022. Exista și dinainte de prima invazie a Rusiei, din februarie 2014. Exista, s-ar putea spune, înainte ca Uniunea Sovietică să se destrame, în decembrie 1991. Dar ea n-a fost nicicând mai aprigă ca anul acesta. Lumea șahului a ajuns din nou, ca pe vremea Războiului Rece, un teren de luptă pentru imagine, influență și putere.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dus lumea în pragul unui dezastru nuclear, pe măsură ce trupele ruse au ocupat centralele nucleare ucrainene – uneori în urma unor lupte și schimburi de focuri chiar în proximitatea lor – iar rachete lansate de forțele Moscovei au trecut periculos de aproape de acestea. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avut însă o reacție oarecum reținută la aceste riscuri și continuă să colaboreze îndeaproape cu rușii, spre exasperarea ucrainenilor.
Războiul din Ucraina a adus în atenția și starea proastă a armatei Republicii Moldova, insuficient de echipată după trei decenii în care a fost neglijată de autorități. La Chișinău a început să se înțeleagă că armata trebuie să poată face față măcar unei agresiuni dinspre Transnistria, însă Rusia și oamenii săi insistă, în mod absurd, că dotarea armatei echivalează cu încălcarea neutralității.
Soluția ca Europa să scape de pericolul rusesc este ca, atunci când Putin nu va mai fi la putere, Rusia să alunece către o perioadă de instabilitate, crede Vladimir Socor. Într-un interviu acordat Veridica, acesta a mai spus și cum semnele expansionismului rusesc post-sovietic au fost vizibile încă de la începutul anilor '90 și a vorbit despre șansele Ucrainei în actualul război.
Diferendul transnistrean nu este o barieră în calea procesului de aderare a Chișinăului la UE, consideră ambasadorul Republicii Moldova în România, Victor Chirilă. Într-un interviu acordat Veridica, diplomatul moldovean a arătat că, în cazul unei victorii a Ucrainei în războiul cu Rusia, liderii de la Tiraspol vor deveni „mai flexibili”. Victor Chirilă a analizat riscurile de securitate pentru Chișinău, dar și principalele proiecte realizate de Republica Moldova în parteneriat cu România.
Numirea pe 2 iunie a unui nou șef al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (SIS) – Alexandru Musteață – este un adevărat test pentru guvernarea de la Chișinău, care poate arăta dacă își dorește cu adevărat să facă reformă și pe zona domeniului de apărare și securitate națională.
Istoricul Mark Galeotti, specializat în istoria și politica Rusiei și unul dintre experții occidentali care l-au urmărit pe Vladimir Putin încă dinainte ca acesta să ajungă președinte, crede că liderul de la Kremlin e principalul responsabil pentru erorile strategice comise de armata rusă în Ucraina. Profesorul Galeotti a mai vorbit și despre natura puterii în Rusia și legăturile dintre stat, oligarhi, servicii secrete și crima organizată.
În lunile care au trecut de la declanșarea masivului atac rus asupra Ucrainei, Volodimir Zelenski s-a dovedit a fi un lider remarcabil. Nu a fugit, nu a trădat oamenii care l-au ales, nu a acceptat înțelegeri pe sub masă și nu a tranzacționat suveranitatea țării. Rușii au încercat să ajungă la el din primele ore ale invaziei. Să se teamă Moscova de președintele Zelenski, sau de ideile pe care și le-a asumat încă dinainte ca războiul să izbucnească?
Igor Dodon este indubitabil produsul clasei politice ariviste din Republica Moldova. Crescut de fostul președinte comunist Vladimir Voronin și oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc, Dodon a fost catalogat drept prototipul dualității politicianului moldovean pus pe căpătuială și capabil de orice tip de trădare politică internă sau externă. Reținut pentru corupție și trădare de țară, Dodon se plânge acum că este persecutat politic.
Războiul din Ucraina este doar cel mai recent conflict al unui început de secol care s-a dovedit a fi turbulent din Orientul Mijlociu și Africa până în Caucaz, Asia Centrală și Extremul Orient. A izbucnit când omenirea credea că a ieșit dintr-o pandemie – cea de coronavirus – și se poartă în timp ce unii se tem că următoarea pandemie a sosit deja. Să fie oare războaiele și pandemiile „noul normal” al omenirii?
Polonia este unul din statele NATO cu cele mai reci relații cu Rusia. Varșovia și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la agresivitatea Moscovei în regiune, a cerut consolidarea prezenței NATO în flancul estic și a lansat un program ambițios de echipare a forțelor sale armate. Este, însă, Polonia capabilă să reziste, în cazul unui atac, suficient de mult până vin ajutoare?
Coaliția de guvernare din Bulgaria a promis sa îmbunătățească relația țării cu Macedonia de Nord chiar de la preluarea puterii. Dar acest lucru s-a dovedit mai dificil decât se anticipase, având în vedere că subiectul este folosit pentru mobilizarea votanților naționaliști.
Proekt a stabilit numele militarilor ruși care dau ordinele în invazia din Ucraina – de la conducătorii superiori ai forțelor armate până la comandanții unor regimente. Biografiile acestor ofițeri și starea unităților militare pe care le conduc explică de ce războiul se desfășoară astfel.
Neutralitatea Republicii Moldova este una din temele predilecte ale propagandei ruse și pro-ruse. E adusă în discuție când se pune problema adoptării unor măsuri care nu convin Moscovei, dar se ignoră faptul că, prin prezența forțelor sale în Moldova, Rusia e singura care îi încalcă neutralitatea. Alte narațiuni sunt schimbate în funcție de necesități; cele privind neutralitatea rămân însă o constantă.
De mai bine de o lună, Serbia este ținta unei serii de amenințări cu bombă. Presa de scandal controlată de guvern și unele oficialități sârbe susțin, fără să ofere însă vreo dovadă în sprijinul afirmațiilor, că această campanie are în spate Occidentul și are legătură cu reticența Belgradului în a impune sancțiuni Rusiei. Cu toate acestea, Rusia sau serviciile de informații ale Serbiei pot fi la fel de interesate de lansarea unei astfel de campanii.
Războiul din Ucraina a stârnit îngrijorare și în Republica Moldova, unde s-a înțeles cât de vulnerabilă este țara în cazul unui posibil atac rusesc. Neglijată ani de zile din lipsă de fonduri, incompetență sau în numele neutralității țării”, armata pare puțin pregătită să apere eficient țara. Occidentul încearcă să dea o mână de ajutor și promite echipamente.
Grupul Wagner este armata privată pe care Rusia o folosește în operațiunile sale externe, din Ucraina și Siria până în Africa. Marat Gabidullin a făcut parte câțiva ani din această armată privată și a participat la operațiunile sale în estul Ucrainei și Siria. Experiențele sale sunt descrise în Memoriile unui mercenar din grupul Wagner, publicată în România de Editura Corint, din care Veridica prezintă un fragment.
Invazia lui Putin în Ucraina este întâi de toate un avertisment către toți cei care au convingerea că deficiențele democrației, mai ales ale celor în curs de consolidare, pot fi combătute printr-un soi de transfer de expertiză dinspre regimurile autoritare. Având în minte exemplul Chinei, dar trăgând intens cu ochiul la propaganda lui Putin, foarte mulți dintre români, incluzându-i aici și pe politicieni, erau convinși de faptul că, în pofida „neajunsurilor” sale, autoritarismul este eficient.
Amenințarea Turciei că va bloca aderarea Suediei și Finlandei la NATO a fost interpretată drept o încercare de a obține concesii de la Occident în contextul crizei economice. Politicile anterioare ale regimului Erdoğan – și chiar cele ale Turciei post-otomane în general – sugerează că Ankara vrea, de fapt, mai mult: să-și impună propriile imperative și percepții asupra aliaților.
Statele baltice sunt, probabil, printre țările NATO cele mai expuse la un eventual atac al Rusiei și au fost printre primele care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la agresivitatea regimului Putin. Apartenența la NATO le oferă o protecție, dar experții cred că Alianța trebuie să își consolideze pozițiile în regiune.
În ciuda măsurilor luate de Moscova pentru a-și asigura monopolul asupra informației cu privire la războiul din Ucraina, jurnaliștii ruși independenți continuă să scrie. Veridica a selectat mai multe materiale care descriu ce se întâmplă în regiunile din Ucraina ocupate de Rusia: cum este maltratată populația locală de forțele armate ruse, cum dispar bărbații din orașe, cum sunt numite noi administrații „militaro-civile” și cine sunt oamenii puși de ruși să conducă teritoriile acaparate.
Războiul din Ucraina afectează economia Republicii Moldova, care deja este cea mai săracă țară din Europa. Zeci de mii de refugiați se află pe teritoriul Moldovei, piețele din Rusia și Ucraina sunt mult mai greu de accesat, importurile din țările respective au de suferit, iar la toate acestea se adaugă creșterea prețurilor la nivel global și dependența energetică de Rusia. Chișinăul ar putea folosi însă și în avantajul său criza, accelerând integrarea economică cu Uniunea Europeană.
Deși, oficial, are un parteneriat strâns cu Rusia, China nu se grăbește să o sprijine acum, când aceasta întâmpină probleme economice și militare ca urmare a invadării Ucrainei. Cu imaginea afectată de modul în care gestionează actualul val al pandemiei, Beijingul nu are nevoie de și mai multă publicitate negativă acum, când Xi Jinping se pregătește de un nou mandat în fruntea țării. În plus, războiul din Ucraina pare să fi afectat și planurile Chinei cu privire la aducerea Taiwanului sub controlul său.
În afara Rusiei, în țări ex-sovietice și ex-comuniste, trimișii și simpatizanții Moscovei au încercat să marcheze Ziua Victoriei, dar, în cele mai cazuri, acțiunile lor au fost puse în umbră de manifestări de protest față de acțiunile Rusiei și de solidaritate cu Ucraina. Corespondenții Veridica în țări ex-sovietice și ex-comuniste au luat pulsul zilei de 9 mai.
9 mai a fost așteptat cu anxietate la Chișinău: o lege recentă interzice afișarea simbolurilor armatei ruse și invadării Ucrainei, panglica Sf. Gheorghe și literele Z și V, iar filo-rușii spuseseră că vor ignora legea. Existau temeri că vor fi tulburări. N-au fost, iar manifestarea a părut mai degrabă cea a unor nostalgici comuniști decât una de solidarizare cu Rusia.
9 mai va fi altfel decât de obicei: sărbătorirea sa poate fi considerată o celebrare a agresiunii ruse. În așteptarea evenimentelor de la Moscova și de aiurea, Veridica și-a propus să afle ce (mai) înseamnă 9 mai în fosta URSS și în țările ex-comuniste și a apelat la corespondenții săi din țările respective.
Un sondaj realizat de un centru independent după prima lună a războiului din Ucraina arată susținerea masivă a rușilor pentru așa-numita „operațiune specială” și pentru regimul Putin. Această susținere s-ar putea însă eroda pe măsură ce populația simte impactul conflictului și al sancțiunilor internaționale.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
